ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 290/ CA din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a anulat Hotărârea din 26 mai 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 17 august 1942 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență următoarele: În sensul prevederilor art. 1 din O.G.nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, prin persoană persecutată trebuie să se înțeleagă atât persoana care a suferit persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana care a suferit astfel de persecuții, în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor, acesta fiind și cazul copiilor născuți în perioada refugiului sau strămutării părinților. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în localitatea Nuntași, Județul Constanța, părinții săi făcând obiectul schimbului de populație urmare a Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, fiind strămutați din localitatea Durgut - Calfa, județul Cadrilater - Bulgaria în localitatea Nuntași, Județul Constanța, România.

În consecință, instanța a reținut că reclamanta s-a născut în localitatea de strămutare a părinților săi, astfel că beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta - pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a acordat reclamatei drepturile reparatorii, întrucât reclamanta nu era născută, când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate și nici nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice.

Mai susține recurenta-pârâtă că, actul intitulat extras din „Tabloul Coloniștilor evacuați din Cadrilater satisfăcuți în centrul de colonizare Nuntași” este datat 1947, depășindu-se astfel perioada prevăzută de Legea nr. 189/2000, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu jurisprudența în materie a Instanței Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G.

nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta s-a născut, în cadrul perioadei prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în România, localitatea Nuntași, Județul Constanța, unde se stabilise familia sa după strămutare. În mod constant, în practica Înaltei Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect, de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, instanța de fond a reținut întemeiat că persoane asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost strămutați și care au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în anul 1940 și că s-a născut în localitatea în care aceștia au fost strămutați, astfel că a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci, îndreptățită să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

În consecință, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născută la data de 17 august 1942 în localitatea Nuntași, Județul Constanța, în localitatea de strămutare a familiei sale, T.I. se încadrează în prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 290/ CA din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.