ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 619/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 304 din 9 noiembrie 2009 Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, în calitate de expropriator în numele Statului român, în contradictoriu cu pârâții MP, M.I., M.D. și Oficiul de Cadastru și Publicitară Imobiliară Bihor; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul MP; a dispus întabularea dreptului de proprietate a defunctei I.M. cu titlu de reconstituire asupra parcelei cu nr.top 771/7 în suprafață de 5759 mp înscrisă în T.P. 3016 din 15 septembrie 2003 cu nr. cadastral nou atribuit 730 într-o nouă coală de C.F. nedefinitivă, în baza planului de amplasament și delimitare a imobilului, cu propunerea de dezlipire/alipire întocmit de SC G. SRL; a dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâților MP, M.I., M.G., M.I.

și M.D. asupra imobilului de mai sus cu titlu de succesiune după defuncta I.M. în cote părți egale; a constat că imobilul reprezentând teren arabil în extravilan în suprafață de 32 mp având nr. cadastral nou 1349 dezlipit din parcela cu nr. cadastral 730 este afectat de construcția liniei electrice T.E. LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba - Stâlp 25; a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea exproprierii de utilitate publică de interes național declarată prin H.G.

nr. 1576/8 decembrie 2005, pentru imobilul arabil în extravilan în suprafață de 32 mp, având nr. cadastral nou 1349 dezlipit de nr. cadastral 730, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 2.500 Euro plătibilă în lei la cursul oficial de schimb Euro/leu de la data plății efective și care urmează să fie achitată pârâților în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului mai sus descris condiționată de plata integrală și prealabilă a despăgubirii către pârâți precum și întabularea dreptului de proprietate al Statului român în C.F. cu titlu de expropriere. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: În baza actelor de stare civilă depuse la dosar rezultă că defuncta I.M., căreia i-a aparținut terenul în suprafață de 5759 mp a avut 4 copii, pe D., decedat la 14 octombrie 1988, pe I., G. și P. Defunctul M.D.

a lăsat, la rândul său, doi copii, pe I. și D. Prin urmare, pârâții din cauză sunt moștenitorii defunctei I.M., ceea ce determină întabularea dreptului de proprietate al acestora în Cartea funciară. Conform art. 14 din Legea nr. 33/1994 reclamanta i-a notificat pe pârâți cu privire la propunerile de expropriere a suprafeței de teren de 32 mp, care este necesară fundației stâlpului nr. 25 din cadrul lucrării de utilitate publică LEA 400 KV Oradea Beckescsaba. Întrucât părțile nu s-au învoit asupra despăgubirii s-a dispus constituirea unei comisii de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994. Având în vedere dispozițiile art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 și art. 24 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit că pentru înființarea și funcționarea capacității energetice necesare utilității publice este posibilă exproprierea parțială a imobilului în suprafață totală de 5759 mp numai pentru suprafața de 32 mp.

Valoarea acestui teren, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, este de 144 Euro. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea. Pârâții au solicitat a se ține seama de faptul că de pe suprafața de teren rămasă în urma exproprierii nu se mai pot efectua construcții.

Tribunalul a înlăturat această susținere, cu motivarea că terenul cu nr. cadastral 730 este extravilan, că Legea nr. 13/2007 a energiei electrice nu stabilește interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem și că amplasarea unor clădiri la o distanță mai mică decât cea de siguranță se poate face pe baza unei analize de risc conform ordinului Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei. Așadar, conchide tribunalul, prin exproprierea suprafeței de 32 mp, pe diferența de teren s-ar putea construi, dar cu anumite restricții. Având însă în vedere că o parte din teren este afectat de zona de protecție și siguranță a LEA 400 KV și că în aceste zone se instituie anumite restricții și interdicții, prin această împrejurare li se aduce proprietarilor un prejudiciu.

În baza art. 26 din Legea nr. 33/1994 și art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol adițional la C.E.D.O. se impune despăgubirea proprietarilor cu o sumă de 2.500 Euro, compusă din valoarea reală a imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat proprietarilor. Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 17 din 9 martie 2010, curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței. Pentru a decide astfel curtea de apel a reținut următoarele: Experții desemnați de părți și de către instanță au arătat că terenul proprietatea pârâților se află în interiorul zonei de protecție și siguranță LEA 400 KV conform ordinului nr. 4/2007, art. 18 alin. (2) emis de A.N.R.D.

Din acesta, 32 mp sunt ocupați de stâlpul liniei electrice de intermediere; valoarea terenului pârâților este de 8.802 Euro, valoarea de circulație a unui metru pătrat pentru zona în litigiu este de 4,5 Euro, iar valoarea suprafeței de teren de 32 mp afectată efectiv fundației și amplasării stâlpului 25 este de 144 Euro. În raport de dispozițiile art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 în mod judicios a apreciat tribunalul că pârâții sunt îndreptățiți la o despăgubire de 2.500 Euro, reprezentând atât valoarea de 144 Euro a terenului expropriat, cât și valoarea estimativă a prejudiciului cauzat prin faptul că o parte din terenul cu nr.cadastral 730 Apateu, proprietatea pârâților este afectat de zona de protecție și de siguranță a LEA 400 KV, întrucât în aceste zone se instituie anumite restricții și interdicții inclusiv pentru construcții.

Curtea de apel a considerat că nu poate fi reținută critica privitoare la stabilirea cotelor pentru despăgubiri pentru fiecare pârât, deoarece acest lucru nu s-a solicitat instanței de fond, iar obligația este solidară și, conform art. 1037 C. civ., creditorul solidar care a primit toată datoria este ținut a împărți cu ceilalți creditori cotele cuvenite. Judecata în recurs Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând totodată și suspendarea executării deciziei recurate până la soluționarea recursului. Cum recursul a fost judecat la primul termen, nu s-a mai impus analizarea și soluționarea cererii de suspendare a executării. În ceea ce privește cererea de recurs, aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și argumentată după cum urmează: Motivarea celor două instanțe anterioare, în sensul că li s-au adus proprietarilor prejudicii pentru că o parte din terenul proprietatea lor este afectat de zona de protecție și siguranță ALEA 400 KV, este eronată și nu ține cont de prevederile legale în vigoare. În opinia recurentei, acest prejudiciu nu există deoarece parcela cu nr.cadastral 730 Apateu, în suprafață de 5755 mp poate fi folosită ca orice alt teren, inclusiv în scopul de a construi, este adevărat, cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem și pe baza unei analize de risc. Dar o astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicție sau restricție, ci chiar este o măsură de protecție atât pentru proprietarul în cauză cât și pentru rețeaua electrică ce reprezintă bun public de interes național.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 se iau în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză și nu simple ipoteze viitoare. Având în vedere destinația actuală a terenului - extravilan - și categoria de folosință - arabil - amplasarea liniei electrice nu va afecta cu nimic utilizarea în viitor a terenului corespunzător aceleași destinații. Suprafața expropriată, de 32 mp, este redusă ca întindere față de întreaga proprietate a pârâților, astfel încât nu afectează valoarea de piață a întregului teren. Drepturile de uz și de servitute asupra terenurilor stabilite prin Legea energiei electrice nr. 13/2007 în favoarea operatorului de transport se exercită numai în caz de avarie, reparație, retehnologizare și cu obligarea titularului de licență de a repara eventualele pagube produse și nu reprezintă o expropriere, așa cum s-a stabilit și prin decizia Curții Constituționale nr. 167/2004.

În concluzie, prejudiciul reținut de instanțele anterioare este unul eventual și nu cert; el nu poate cuantificat ori stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză. Recurenta consideră că suma de 2.356 Euro cu titlu de despăgubiri, pe lângă suma de 144 Euro pentru exproprierea efectivă, este una excesivă. Recurenta solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei și obligarea sa la plata sumei de 143,36 Euro cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată. Intimatul M.P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că terenul în litigiu este într-o zonă cu potențial turistic și că ar fi dorit să-l vândă pentru case de vacanță, dar nimeni nu mai dorește să cumpere văzând stâlpul de înaltă tensiune montat și aflând că terenul va fi traversat de o linie de 400 KV.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Recursul este, într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Instanța de apel - menținând situația de fapt pe care a stabilit-o tribunalul și care nu mai poate fi reapreciată în calea de atac a recursului - a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, prin expertiza de specialitate efectuată în cauză de trei experți topografi, s-a reținut că: Pe de o parte, pentru realizarea obiectivului de utilitate publică în scopul căruia se propune exproprierea, din întregul imobil aparținând pârâților în suprafață de 5759 mp se impune a fi expropriată efectiv, adică trecută în proprietatea reclamantei, o suprafață de 32 mp.

Pe de altă parte, din diferența care rămâne în proprietatea pârâților, o altă porțiune de 1956 mp se va afla în interiorul zonei de protecție și de siguranță pentru a obiectivului de interes public. Prin urmare, chiar dacă terenul rămas este extravilan și chiar dacă pârâții nu vor fi lipsiți de proprietatea asupra lui, prin situarea lui parțială în zona de protecție și siguranță vor suferi limitări și restricții în exercitarea dreptului lor sub aspectul folosinței, inclusiv în ce privește posibilitatea de a construi, ceea ce creează un prejudiciu estimat de instanțele anterioare la 2356 Euro. Legea exproprierii însăși prevede în art. 26 despăgubirea proprietarului atât pentru valoarea reală a terenului de care este lipsit, cât și pentru prejudiciul ce i s-ar putea crea.

În speță s-a stabilit - iar reclamanta nu a contestat acest lucru - că, în afară de preluarea în proprietate a 32 mp ce vor fi ocupați efectiv de stâlpul 25 și de fundația acestuia, și o altă porțiune din terenul pârâților va suferi pe viitor o afectare, pentru că nu va mai fi un teren extravilan ca oricare altul, ci unul amplasat într-o zonă cu un regim special, și anume unul de protecție și siguranță a obiectivului ce determină exproprierea. Numai în ipoteza în care s-ar fi reținut că exproprierea afectează exclusiv cei 32 mp pe care se va construi stâlpul, s-ar fi putut susține că suma cuvenită ca despăgubire este de 144 Euro, iar diferența a fost acordată nelegal, or, nu acesta este cazul în speță.

Referitor la întinderea prejudiciului, recurenta susține că suma de 2356 Euro este exagerată, dar aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, care nu intră sub cenzura instanței de recurs, atât timp cât nu s-a indicat vreun text de lege care să fi prevăzut o anumită modalitate de calcul pe care instanța de apel să fi nesocotit-o. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E. SA., sucursala de Transport Cluj, pentru Statul Român, împotriva deciziei nr. 17/A din 9 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.