ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 619/2011

Asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Judecata

în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 304 din 9

noiembrie 2009 Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, în calitate de expropriator în numele

Statului român, în contradictoriu cu pârâții MP, M.I., M.D. și Oficiul de

Cadastru și Publicitară Imobiliară Bihor; a admis în parte cererea reconvențională

formulată de pârâtul MP; a dispus întabularea dreptului de proprietate a

defunctei I.M. cu titlu de reconstituire asupra parcelei cu nr.top 771/7 în

suprafață de 5759 mp înscrisă în T.P. 3016 din 15 septembrie 2003 cu nr.

cadastral nou atribuit 730 într-o nouă coală de C.F. nedefinitivă, în baza

planului de amplasament și delimitare a imobilului, cu propunerea de

dezlipire/alipire întocmit de SC G. SRL; a dispus întabularea dreptului de

proprietate al pârâților MP, M.I., M.G., M.I. și M.D. asupra imobilului de mai

sus cu titlu de succesiune după defuncta I.M. în cote părți egale; a constat că

imobilul reprezentând teren arabil în extravilan în suprafață de 32 mp având

nr. cadastral nou 1349 dezlipit din parcela cu nr. cadastral 730 este afectat

de construcția liniei electrice T.E. LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba - Stâlp 25;

a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în vederea

exproprierii de utilitate publică de interes național declarată prin H.G. nr. 1576/8

decembrie 2005, pentru imobilul arabil în extravilan în suprafață de 32 mp,

având nr. cadastral nou 1349 dezlipit de nr. cadastral 730, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 2.500 Euro plătibilă în lei la cursul oficial de

schimb Euro/leu de la data plății efective și care urmează să fie achitată

pârâților în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului mai sus descris

condiționată de plata integrală și prealabilă a despăgubirii către pârâți

precum și întabularea dreptului de proprietate al Statului român în C.F. cu

titlu de expropriere.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

În baza actelor de stare civilă

depuse la dosar rezultă că defuncta I.M., căreia i-a aparținut terenul în

suprafață de 5759 mp a avut 4 copii, pe D., decedat la 14 octombrie 1988, pe I.,

G. și P.

Defunctul M.D. a lăsat, la rândul

său, doi copii, pe I. și D.

Prin urmare, pârâții din cauză sunt

moștenitorii defunctei I.M., ceea ce determină întabularea dreptului de

proprietate al acestora în Cartea funciară.

Conform art. 14 din Legea nr. 33/1994

reclamanta i-a notificat pe pârâți cu privire la propunerile de expropriere a

suprafeței de teren de 32 mp, care este necesară fundației stâlpului nr. 25 din

cadrul lucrării de utilitate publică LEA 400 KV Oradea Beckescsaba.

Întrucât părțile nu s-au învoit

asupra despăgubirii s-a dispus constituirea unei comisii de experți în

condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Având în vedere dispozițiile art. 21

din Legea energiei nr. 13/2007 și art. 24 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a

stabilit că pentru înființarea și funcționarea capacității energetice necesare

utilității publice este posibilă exproprierea parțială a imobilului în

suprafață totală de 5759 mp numai pentru suprafața de 32 mp.

Valoarea acestui teren, conform

raportului de expertiză efectuat în cauză, este de 144 Euro.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea

cuantumului despăgubirilor experții și instanța vor ține seama de prețul cu

care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și daunele aduse

proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de acestea.

Pârâții au solicitat a se ține seama

de faptul că de pe suprafața de teren rămasă în urma exproprierii nu se mai pot

efectua construcții.

Tribunalul a înlăturat această

susținere, cu motivarea că terenul cu nr. cadastral 730 este extravilan, că

Legea nr. 13/2007 a energiei electrice nu stabilește interdicția de a construi

în zona de siguranță a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcțiilor

fără avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem și că amplasarea

unor clădiri la o distanță mai mică decât cea de siguranță se poate face pe

baza unei analize de risc conform ordinului Autorității Naționale de Reglementare

în Domeniul Energiei.

Așadar, conchide tribunalul, prin

exproprierea suprafeței de 32 mp, pe diferența de teren s-ar putea construi,

dar cu anumite restricții.

Având însă în vedere că o parte din

teren este afectat de zona de protecție și siguranță a LEA 400 KV și că în

aceste zone se instituie anumite restricții și interdicții, prin această

împrejurare li se aduce proprietarilor un prejudiciu.

În baza art. 26 din Legea nr. 33/1994

și art. 44 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol adițional la C.E.D.O. se impune despăgubirea proprietarilor cu o sumă de 2.500 Euro, compusă din valoarea

reală a imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat proprietarilor.

Judecata în apel

Prin decizia civilă nr. 17 din 9

martie 2010, curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel curtea de

apel a reținut următoarele:

Experții desemnați de părți și de

către instanță au arătat că terenul proprietatea pârâților se află în

interiorul zonei de protecție și siguranță LEA 400 KV conform ordinului nr. 4/2007,

art. 18 alin. (2) emis de A.N.R.D.

Din acesta, 32 mp sunt ocupați de

stâlpul liniei electrice de intermediere; valoarea terenului pârâților este de

8.802 Euro, valoarea de circulație a unui metru pătrat pentru zona în litigiu

este de 4,5 Euro, iar valoarea suprafeței de teren de 32 mp afectată efectiv

fundației și amplasării stâlpului 25 este de 144 Euro.

În raport de dispozițiile art. 26 și

art. 27 din Legea nr. 33/1994 în mod judicios a apreciat tribunalul că pârâții

sunt îndreptățiți la o despăgubire de 2.500 Euro, reprezentând atât valoarea de

144 Euro a terenului expropriat, cât și valoarea estimativă a prejudiciului

cauzat prin faptul că o parte din terenul cu nr.cadastral 730 Apateu,

proprietatea pârâților este afectat de zona de protecție și de siguranță a LEA

400 KV, întrucât în aceste zone se instituie anumite restricții și interdicții

inclusiv pentru construcții.

Curtea de apel a considerat că nu

poate fi reținută critica privitoare la stabilirea cotelor pentru despăgubiri

pentru fiecare pârât, deoarece acest lucru nu s-a solicitat instanței de fond,

iar obligația este solidară și, conform art. 1037 C. civ., creditorul solidar

care a primit toată datoria este ținut a împărți cu ceilalți creditori cotele

cuvenite.

Judecata în recurs

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta, solicitând totodată și suspendarea executării deciziei recurate

până la soluționarea recursului.

Cum recursul a fost judecat la

primul termen, nu s-a mai impus analizarea și soluționarea cererii de

suspendare a executării.

În ceea ce privește cererea de

recurs, aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și argumentată după cum urmează:

Motivarea celor două instanțe

anterioare, în sensul că li s-au adus proprietarilor prejudicii pentru că o

parte din terenul proprietatea lor este afectat de zona de protecție și

siguranță ALEA 400 KV, este eronată și nu ține cont de prevederile legale în

vigoare.

În opinia recurentei, acest

prejudiciu nu există deoarece parcela cu nr.cadastral 730 Apateu, în suprafață

de 5755 mp poate fi folosită ca orice alt teren, inclusiv în scopul de a

construi, este adevărat, cu avizul de amplasament al operatorului de transport

și sistem și pe baza unei analize de risc. Dar o astfel de măsură nu poate fi

considerată o interdicție sau restricție, ci chiar este o măsură de protecție

atât pentru proprietarul în cauză cât și pentru rețeaua electrică ce reprezintă

bun public de interes național.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994

se iau în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză

și nu simple ipoteze viitoare.

Având în vedere destinația actuală a

terenului - extravilan - și categoria de folosință - arabil - amplasarea liniei

electrice nu va afecta cu nimic utilizarea în viitor a terenului corespunzător

aceleași destinații.

Suprafața expropriată, de 32 mp,

este redusă ca întindere față de întreaga proprietate a pârâților, astfel încât

nu afectează valoarea de piață a întregului teren.

Drepturile de uz și de servitute asupra

terenurilor stabilite prin Legea energiei electrice nr. 13/2007 în favoarea

operatorului de transport se exercită numai în caz de avarie, reparație,

retehnologizare și cu obligarea titularului de licență de a repara eventualele

pagube produse și nu reprezintă o expropriere, așa cum s-a stabilit și prin

decizia Curții Constituționale nr. 167/2004.

În concluzie, prejudiciul reținut de

instanțele anterioare este unul eventual și nu cert; el nu poate cuantificat

ori stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză.

Recurenta consideră că suma de 2.356

Euro cu titlu de despăgubiri, pe lângă suma de 144 Euro pentru exproprierea

efectivă, este una excesivă.

Recurenta solicită admiterea

recursului, schimbarea în parte a deciziei și obligarea sa la plata sumei de

143,36 Euro cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul M.P. a depus la dosar

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând

că terenul în litigiu este într-o zonă cu potențial turistic și că ar fi dorit

să-l vândă pentru case de vacanță, dar nimeni nu mai dorește să cumpere văzând

stâlpul de înaltă tensiune montat și aflând că terenul va fi traversat de o

linie de 400 KV.

Reprezentantul Ministerului Public a

pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Recursul este, într-adevăr, nefondat

și va fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de apel - menținând

situația de fapt pe care a stabilit-o tribunalul și care nu mai poate fi

reapreciată în calea de atac a recursului - a aplicat corect dispozițiile

legale incidente în cauză.

Astfel, prin expertiza de

specialitate efectuată în cauză de trei experți topografi, s-a reținut că:

Pe de o parte, pentru realizarea

obiectivului de utilitate publică în scopul căruia se propune exproprierea, din

întregul imobil aparținând pârâților în suprafață de 5759 mp se impune a fi

expropriată efectiv, adică trecută în proprietatea reclamantei, o suprafață de

32 mp.

Pe de altă parte, din diferența care

rămâne în proprietatea pârâților, o altă porțiune de 1956 mp se va afla în

interiorul zonei de protecție și de siguranță pentru a obiectivului de interes

public.

Prin urmare, chiar dacă terenul

rămas este extravilan și chiar dacă pârâții nu vor fi lipsiți de proprietatea

asupra lui, prin situarea lui parțială în zona de protecție și siguranță vor

suferi limitări și restricții în exercitarea dreptului lor sub aspectul

folosinței, inclusiv în ce privește posibilitatea de a construi, ceea ce

creează un prejudiciu estimat de instanțele anterioare la 2356 Euro.

Legea exproprierii însăși prevede în

art. 26 despăgubirea proprietarului atât pentru valoarea reală a terenului de

care este lipsit, cât și pentru prejudiciul ce i s-ar putea crea.

În speță s-a stabilit - iar

reclamanta nu a contestat acest lucru - că, în afară de preluarea în

proprietate a 32 mp ce vor fi ocupați efectiv de stâlpul 25 și de fundația

acestuia, și o altă porțiune din terenul pârâților va suferi pe viitor o

afectare, pentru că nu va mai fi un teren extravilan ca oricare altul, ci unul

amplasat într-o zonă cu un regim special, și anume unul de protecție și

siguranță a obiectivului ce determină exproprierea.

Numai în ipoteza în care s-ar fi

reținut că exproprierea afectează exclusiv cei 32 mp pe care se va construi

stâlpul, s-ar fi putut susține că suma cuvenită ca despăgubire este de 144 Euro,

iar diferența a fost acordată nelegal, or, nu acesta este cazul în speță.

Referitor la întinderea

prejudiciului, recurenta susține că suma de 2356 Euro este exagerată, dar

aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, care nu intră sub cenzura

instanței de recurs, atât timp cât nu s-a indicat vreun text de lege care să fi

prevăzut o anumită modalitate de calcul pe care instanța de apel să fi

nesocotit-o.

Pentru aceste considerente, în baza art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta C.N.T.E.E. SA., sucursala de Transport Cluj, pentru

Statul Român, împotriva deciziei nr. 17/A din 9 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2011.