ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7181/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7181/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 14 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Oradea,

reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica

SA București, în calitate de expropriator, în numele Statului Român, a chemat în

judecată pe pârâtul P.T. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, să constate că imobilul în natură reprezentând arabil intravilan în suprafață

de 12 mp., cu nr. cadastral C1. Oradea este afectat de construcția liniei electrice

transeuropene LEA 400 kv Oradea - Bekescaba - stâlp 338 (110 kv), să constate că

sunt îndeplinite condițiile în vederea exproprieri pentru utilitate publică, să

stabilească cuantumul despăgubirii la suma totală de 125,28 euro și să dispună punerea

în posesie a reclamantei asupra trenului, condiționată de plata integrală și prealabilă

a despăgubirii către proprietarul terenului expropriat, precum și intabularea dreptului

de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere.

Prin sentința civilă nr. 225/C din 07

iulie 2010, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea și a constatat că imobilul

ce în natură reprezintă teren intravilan în suprafață de 12 mp. cu număr cadastral

C1., înscris în CF NDF C2 Oradea este afectat de construcția liniei electrice transeuropene

LEA 400kv Oradea - Bekescsaba - stâlp 338 (110 kv).

A constatat că sunt îndeplinite toate condițiile

prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național,

declarată prin H.G. nr. 1576/2005.

A stabilit cuantumul despăgubirilor ce

se cuvin pârâtului la suma totală de 78.108 euro, sumă care urmează a fi achitată

de reclamantă în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A respins capătul de cerere privind punerea

în posesie a reclamantei asupra terenului expropriat și a obligat reclamanta să

plătească pârâtului suma de 1100 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut următoarele:

Pârâtul este proprietarul terenului situat

în intravilanul localității Oradea, cu numărul cadastral C1. din CF. NDF C2 Oradea,

în suprafață de 2602 mp.

Din expertiza efectuată în cauză, rezultă

că valoarea terenului în litigiu este de 34 euro/mp și că întreaga suprafață a numărului

cadastral C1. Oradea se află în interiorul zonei de protecție a rețelei de 400 kv.

Aceeași comisie de experți a stabilit că,

în situația în care, terenul în litigiu nu va putea fi folosit potrivit destinației

sale, respectiv pentru construcții, el va pute a fi destinat doar agriculturii,

situație în care valoarea terenului este de 4 euro/mp.

Instanța a optat pentru o expropriere parțială,

având în vedere că doar terenul de 12 mp., care este ocupat de stâlpul de susținere,

poate face obiectul exproprierii, iar diferența de 2590 mp. poate rămâne la dispoziția

pârâtului, însă această suprafață nu va mai putea fi destinată construcției, tocmai

datorită interdicțiilor prevăzute de legislația specială.

Pentru pierderea de valoare a terenului,

respectiv diferența dintre un teren construibil și un teren agricol, instanța a

acordat despăgubiri.

Cuantumul despăgubirii a fost stabilit

la suma de 78.108 euro, care cuprinde: valoarea reală a terenului expropriat (12

m.p. x 34 euro/m.p. - 408 euro) și prejudiciul cauzat în urma exproprierii, ca diferență

dintre valoarea unui teren destinat construcției și valoarea unui teren agricol

(2590 mp x 34 euro/mp - 2590 mp x 4 euro/mp -77.700 euro).

În temeiul art. 31 din Legea nr. 33/1994,

instanța a respins capătul de cerere privind punerea în posesie a reclamantei asupra

terenului expropriat, ca fiind prematur introdusă, eliberarea titlului executoriu

și punerea în posesie urmând a fî făcute printr-o încheiere, după plata despăgubirii,

fără a se depăși însă 30 de zile de la data plății.

împotriva acestei sentințe a formulat apel

reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica

SA, iar prin decizia nr. HA din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis

apelul declarat și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a redus cuantumul

despăgubirilor stabilite în favoarea pârâtului de la suma de 78.108 euro la suma

de 30.000 euro și a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra terenului expropriat,

condiționat de plata integrală și prealabilă a despăgubirilor, precum și intabularea

dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere,

menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Critica apelantei prin care se arată că

instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat, în lipsa unei cereri formulate

de către pârât, nu poate fi primită, despăgubirile acordându-se în temeiul legii,

urmare a demarării procedurii exproprierii, chiar în lipsa unei cereri formulate

în acest sens de către persoana expropriată, în acest sens fiind dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994 și art. 24 alin. (2) din lege.

Mai mult, prin notele de ședință depuse

la dosar, în primă instanță, pârâtul intimat P.T. și-a precizat poziția procesuală

în cauză, fiind de acord cu admiterea în parte a acțiunii însă în sensul stabilirii

cuantumului despăgubirilor raportat la valoarea reală a imobilului, cât și la prejudiciul

cauzat de existența pe parcela aferentă numărului cadastral C1. a stâlpului, invocând

în acest sens atât dispozițiile art. 41 alin. (3) din Constituția României cât și

prevederile Legii nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea

reală a terenului cât și din prejudiciul cauzat proprietarului.

Prin urmare, față de temeiurile de drept

invocate în primă instanță, tribunalul nu a acordat „plus petita" critica apelantei

nefiind fondată.

Cât privește criticile privind despăgubirile

acordate, relevantă este categoria de folosință a terenului supus exproprierii.

Reclamanta a invocat în petitul acțiunii că acesta este teren arabil în extravilan,

însă din probele administrate a rezultat că terenul se află în intravilan, eliberându-se

pentru acest teren și certificat de nomenclatură stradală, conform adresei nr.

73970 din 30 aprilie 2004.

Prin completarea la raportul de expertiză,

experții au arătat că, în prezent numărul cadastral C1. din CF. NDF. C2 Oradea este

afectat de traseul LEA 110 kv., aflată în gestiunea Electrica Oradea, pe schița

întocmită fiind identificată suprafața de 794 mp., afectată de culoarul zonei de

protecție și siguranță LEA de 110 kv. existentă.

Cât privește suprafața afectată de zona

de protecție și siguranță a viitoarei LEA de 400 kv., experții au arătat că întreaga

suprafață a numărului cadastral C1. Oradea este afectată de această zonă.

Instanța de apel a reținut că, într-adevăr,

astfel cum rezultă din probațiunea administrată în cauză, terenul aflat în proprietatea

pârâtului este afectat de linia de 110 KV. existentă în prezent, expropriatorul

menționând că pentru realizarea viitoarei linii de 400 kv Oradea -Bekecsaba este

necesară devierea actualei linii de 110 kv, aspecte avute în vedere și de către

experți, cu ocazia identificării suprafețelor de teren afectate de zona de siguranță

și de protecție a liniei de 110 kv și de 400 kv, conform proiectului de expropriere

depus de expropriator.

Cât privește valoarea de 34 euro/m.p.,

stabilită de experți pentru terenul intravilan expropriat, s-a reținut că, deși

apelanta critică soluția instanței de fond în sensul acceptării acestei valori,

aceasta nu aduce nici o probă contrară raportului de expertiză. S-a apreciat că

sunt nefondate criticile acesteia în sensul că valoarea stabilită de experți este

exagerat de mare, instanța de fond reținând corect că valoarea reală a terenului

expropriat în suprafață de 12 mp. este de 408 euro.

Sub aspectul prejudiciului cauzat în urma

exproprierii, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Tribunalul a calculat acest prejudiciu

ca reprezentând diferența dintre valoarea terenului intravilan și valoarea acestuia

ca teren extravilan arabil, având în vedere în acest sens concluziile experților

în sensul că terenul nu mai poate fi folosit pentru construcții, putând fi destinat

doar agriculturii, situație în care valoarea sa este de 4 euro/m.p.

Aceste criterii de evaluare nu pot fi luate

însă în considerare, raportat la probele administrate în cauză, avându-se în vedere

pe de o parte, împrejurarea că și în prezent terenul în litigiu este afectat de

zona de protecție și siguranță a unei linii de 110 kv., în suprafață de 794 mp.,

și, pe de altă parte, faptul că dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 13/2007

- art. 39, nu stabilesc interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii

electrice, ci doar de efectuare a construcțiilor, fără avizul de amplasament a operatorului

de transport și sistem.

Așadar, suprafața de 794 mp., afectată

și în prezent de linia de 110 kv, aflată în gestiunea Electrica Oradea nu poate

fi luată în considerare pentru stabilirea prejudiciului creat pârâtului, astfel

încât valoarea de 23.820 euro (794 x 30 euro) a acestei suprafețe, avută în vedere

de instanța de fond, nu poate fi luată în calcul la stabilirea despăgubirilor în

sarcina apelantei.

Cât privește diferența de teren aflată

în proprietatea pârâtului în suprafață de 1796 mp., Curtea de Apel a reținut că,

într-adevăr, această suprafață este afectată exclusiv de zona de protecție și siguranță

a LEA. 400 kv., însă a apreciat că prejudiciul cauzat pârâtului prin exproprierea

suprafeței de 12 mp. nu poate fi calculat strict în modalitatea avută în vedere

de Tribunal, suma rezultată și pretinsă de pârât, în cuantum de 53.880 lei, nefiind

proporțională cu prejudiciul suferit, ci depășind valoarea acestui prejudiciu.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 13/2007

- art. 39 nu sunt stabilite interdicții de a construi în zona de siguranță a unei

linii electrice, ci doar de efectuare a construcțiilor fără avizul de amplasament

al operatorului de transport și sistem, astfel încât terenul rămas în proprietatea

pârâtului intimat nu poate fî evaluat doar ca teren arabil.

În același sens, s-a avut în vedere și

anexa 4 la Ordinul nr. 4/2007 al Autorității Naționale de reglementare în Domeniul

Energiei în care se stabilește ca distanța de siguranță dintre LEA 400 kv și obiectivele

învecinate de orice parte a unei clădiri locuite este de 7 metri, respectiv 5 metri

de antenă.

Potrivit acestui ordin, amplasarea unor

clădiri la o distanță mai mică decât distanța reglementată față de o capacitate

energetică se poate face pe baza unei analize de risc întocmite de un proiectant

atestat și aprobată de titularul de licență prin avizul de amplasament.

În speță, reclamanta apelantă a depus la

dosar avizele nr. A1./2009 și A2./2008 pentru construcții în zona de protecție și

de siguranță a liniilor electrice.

În consecință, instanța de apel a reținut

că, prin exproprierea suprafeței de 12 mp., pe diferența de teren s-ar putea construi,

însă cu anumite restricții, astfel încât acordarea de despăgubiri pentru terenul

afectat de zona de siguranță și protecție, calculate la valoarea de 30 euro/m.p.,

ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză, în condițiile în care acest teren

nu este expropriat și trecut în proprietatea Statului Român, partea putând în continuare

să folosească terenul și să dispună de el, inclusiv pentru construcții, însă cu

anumite restricții.

S-a apreciat însă, în acord cu dispozițiile

art. 44 din Constituția României, art. 1 Protocolul

I

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 și 26 din

Legea nr. 33/1994 că, în condițiile în care terenul în litigiu, aflat în proprietatea

pârâtului, este afectat de zona de protecție și siguranță LEA. 400 kv., iar în aceste

zone se instituie restricții și interdicții, proprietarul terenului este prejudiciat,

fapt ce justifică acordarea de despăgubiri.

Curtea de Apel a considerat că se impune

reducerea cuantumului acestor despăgubiri, acordate de prima instanță, la suma de

30.000 euro, sumă în care este inclusă valoarea reală a terenului expropriat în

suprafață de 12 mp. (și anume suma de 12 mp x 34 euro/mp = 408 euro), iar diferența

o reprezintă prejudiciul cauzat în urma exproprierii.

Pentru stabilirea acestui prejudiciu, respectiv

a daunelor cauzate pârâtului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, reținând însă, referitor la valoarea de

circulație a terenului și a daunelor cauzate pârâtului, ca fiind relevantă împrejurarea

că acest teren, respectiv suprafața de 2590 mp., nu este expropriată, rămânând în

proprietatea pârâtului, dar și faptul că terenul este afectat în integralitatea

lui de zona de protecție și siguranță a LEA. 400 kv. și că în aceste zone sunt impuse

restricții și interdicții, astfel încât dreptul de proprietate al pârâtului este

afectat prin exproprierea suprafeței de 12 mp. pe care se află stâlpul 338.

S-a avut în vedere și împrejurarea că suprafața

de 794 mp. este deja afectată de zona de siguranță a liniei electrice de 110 KV.,

aflată în gestiunea Electrica Oradea, situație în care acordarea despăgubirilor

indicate este apreciată ca reflectând prejudiciul efectiv, suportat de pârât prin

expropriere.

Curtea de Apel a apreciat că susținerile

reclamante, în sensul că prejudiciul ar trebui raportat doar la suprafața efectiv

expropriată, pe care este așezat stâlpul, nu și la suprafața traversată de liniile

electrice, nu pot fî acceptate, sens în care trebuie avute în vedere restricțiile

și interdicțiile instituite în zona de protecție și siguranță, zone asupra cărora

se stabilește dreptul de uz și de servitute legală.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., măsura

privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigențele

interesului general al comunității, și imperativele apărării drepturilor fundamentale

ale individului, suma stabilită cu titlu de despăgubiri asigurând, în opinia instanței,

o protecție deplină atât a dreptului de proprietate al pârâtului, cât și a interesului

general.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

au declarat recurs Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica

SA București și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA București formulează

următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.;

a. Instanța de apel a interpretat și aplicat

greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și art. 16, art. 19-20

și art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007.

Valoare de circulație a unui metru pătrat

pentru terenul în litigiu stabilită de experți și acceptată atât de instanță, respectiv

34 euro, este excesivă și nereală.

Deși, instanța de apel ia în considerare

faptul că parcela cu nr. cad. C1. este traversată anterior exproprierii de o linie

electrică de 110 kv, stabilește totuși valoarea de piață a acesteia tot la suma

de 34 euro/mp, valoare care ar corespunde unui teren liber de orice sarcină.

Recunoașterea existenței zonei de siguranță

a liniei de 100 kv, era un motiv suficient pentru a se cenzura valoarea de 34 euro/mp

stabilită de experți.

b. Referitor la prejudiciul stabilit de

instanța de apel, recurenta arată că, după amplasarea liniei electrice, terenul

nu își va schimba destinația, urmând a se ridica inclusiv construcții. în acest

sens, sunt invocate dispozițiile Legii energiei electrice nr. 13/2007 și normele

tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților

energetice.

Se mai arată că, potrivit definiției legale,

„zona de protecție și zona de siguranță" sunt zone adiacente capacităților

energetice în care se stabilește doar un drept de servitute legală, și nu un drept

de proprietate.

După instalarea capacității energetice,

pârâtul beneficiază de toate atributele dreptului lui de proprietate, reclamanta

având practic doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune, numai în caz.

de retehnologizare și avarii.

Deși reține aspectele enumerate, instanța

de apel acordă în mod nejustificat despăgubiri în cuantum de 30.000 euro și pentru

terenul ocupat de zona de protecție și de siguranță a liniei.

Prin urmare, în lipsa unor prejudicii cauzate

proprietarului terenului, în condițiile și împrejurările indicate în mod expres

de textele legale incidente, recurenta a fost obligată în mod nelegal să plătească

despăgubiri pentru existența zonei de protecție și de siguranță a liniei electrice.

Oradea formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Hotărârea este lipsită de temei legal și

a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cuantumul despăgubirilor acordate în cauză

fiind exagerat de mare, constituind o îmbogățire fără just temei.

Față de prevederile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, se solicită să se aibă în vedere că valoarea terenului expropriat,

indicată de experți și acceptată de instanța de apel este excesivă, în realitate

valoarea totală a terenului fiind de 128,28, astfel cum a stabilit reclamanta.

Se susține că instanța nu a avut în vedere

faptul că, terenul cu nr. cadastral C1. este traversat și în prezent de o linie

electrică. Pe terenul în cauză, care nu se expropriază și rămâne în proprietatea

intimatului pârât, se vor putea ridica inclusiv construcții, conform prevederilor

Legii nr. 13/2007 care nu interzice construirea în zona de siguranță a unei linii

electrice, ci doar impune efectuarea construcțiilor cu avizul de amplasament al

operatorului de transport și sistem.

Întrucât parcela cu nr. cadastral C1. este

deja traversată de o linie electrică de 100 kv în gestiunea SC E. SA Oradea, eventualele

restricții privind regimul construcțiilor există deja, astfel că nu se justifică

despăgubirile solicitate de pârât.

Hotărârea instanței de apel este nemotivată

sub aspectul acordării despăgubirilor, atât în ceea ce privește valoarea de circulație

a terenului, cât și în ceea ce privește despăgubirea pentru prejudiciul cauzat,

urmare a exproprierii, fiind încălcate cerințele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, la stabilirea despăgubirilor pentru

prejudiciul cauzat ca urmare exproprierii, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994,

considerentele se limitează la a enumera drept criterii, faptul că terenul în suprafață

de 2590 mp. este afectat în integralitatea lui de zona de protecție și siguranță

a LEA 400 kv și că, în aceste zone, sunt impuse restricții și interdicții, dar nu

se motivează de ce suma acordată cu acest titlu ar fi proporțională cu suprafața

de teren expropriată.

Analizând decizia recurată în limita criticilor

formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse,

pentru următoarele considerente:

de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica

SA București:

a. Prin criticile grupate în cadrul primului

punct al recursului declarat, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei

Electrice Transelectrica SA București susține nelegalitatea deciziei recurate pentru

încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și art. 16, art.

19-20 și art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007.

Încălcarea normelor legale menționate rezultă,

în opinia recurentei, din împrejurarea că instanța a stabilit valoarea de circulație

a unui metru pătrat pentru terenul în litigiu la suma de 34 euro, sumă excesivă

în raport de împrejurarea că parcela cu nr. cad. C1. este deja traversată de o linie

electrică de 110 kv.

Înalta Curte reține că, este necontestat

în cauză că, pârâtul P.T. este proprietarul terenului situat în intravilanul localității

Oradea, cu numărul cadastral C1. din CF. NDF C2 Oradea, în suprafață de 2602 mp.

Din această suprafață, a fost expropriat

numai terenul în suprafață de 12 mp. pe care se află stâlpul 338.

Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994,

„despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite".

Așa cum rezultă din considerentele deciziei

recurate, instanța de apel a avut în vedere valoarea de 34 de euro/mp numai pentru

terenul expropriat, în suprafață de 12 mp.

Deși reclamanta a criticat și în cadrul

motivelor de apel cuantumul acestei valori, nici în faza procesuală anterioară și

nici în recurs nu a probat susținerile făcute în sensul cuantumului excesiv al sumei

de 34 euro/mp pentru terenul expropriat, în suprafață de 12 mp.

Pentru diferența de teren rămasă la dispoziția

pârâtului, în suprafață de 2590 mp., contrar celor afirmate de recurentă, în stabilirea

prejudiciului produs, instanța de apel nu a avut în vedere o valoare de 34 euro/mp.

și nu a ignorat faptul că, din această suprafață, de 2590 mp, o suprafață de 794

de mp. este afectată de linia de 110 kv, existentă deja la momentul formulării cererii

de chemare în judecată.

Instanța de apel a arătat în mod expres,

atunci când a motivat decizia adoptată sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat,

că „suprafața de 794 mp., afectată și în prezent de linia de 110 kv, aflată în gestiunea

Electrica Oradea, nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea prejudiciului

creat pârâtului".

În consecință, critica formulată sub acest

aspect este nefondată.

b. Reclamanta critică decizia instanței

de apel sub aspectul prejudiciului stabilit, arătând că valoarea acestuia este excesivă,

întrucât după instalarea capacității energetice, pârâtul beneficiază de toate atributele

dreptului lui de proprietate, acesta teren rămânând unul construibil.

Nici această critică nu este fondată. Instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a în cauză a prevederilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994, cu respectarea normelor speciale aplicabile categoriei de teren în

litigiu și a criteriilor rezultate din această legislație.

În stabilirea cuantumului prejudiciului

produs pârâtului, instanța de apel a avut în vedere, astfel cum rezultă din considerentele

deciziei recurate, faptul că terenul în suprafață de 2590 mp. rămâne în continuare

în proprietatea pârâtului, că din acest teren, o suprafață de de 794 mp. este afectată

și în prezent de linia de 110 kv, aflată în gestiunea Electrica Oradea și, prin

urmare, nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea prejudiciului creat,

precum și faptul că pârâtul poate în continuare să

folosească terenul și să dispună de el,

inclusiv pentru construcții, însă cu anumite restricții impuse de legislația specială,

respectiv de Legea nr. 13/2007.

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte va respinge excepția

nulității acestui recurs, invocată de pârâtul P.T., prin care acesta a susținut

că, așa cum sunt formulate, criticile cuprinse în cererea de recurs nu pot fi încadrate

în niciunul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Făcând aplicarea prevederilor art. 306

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor de recurs

vizează nemotivarea hotărârii atacate și greșita interpretare a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, ceea ce face posibilă încadrarea criticilor formulate

în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., astfel încât instanța de recurs

urmează a efectua controlul judiciar de legalitate din perspectiva acestor motive

de modificare a hotărârii recurate.

Analizând decizia recurată din perspectiva

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte pornește de la premisa că dispozițiile

acestui articol trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 261

pct. 5 C. proc. civ.

Art. 261 pct. 5 C. proc. civ. reglementează

obligația pentru instanță de a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care

au fost înlăturate cererile părților. În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța

este obligată să motiveze soluția pronunțată sub aspectul fiecărui capăt de cerere,

iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor

capete de cerere.

Verificând decizia atacată sub aspectul

respectării acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că instanța de apel

a arătat în cuprinsul deciziei pronunțate care sunt criticile formulate prin motivele

de apel și a răspuns acestora. Decizia recurată cuprinde argumentele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, considerentele hotărârii nu sunt

contradictorii, iar modul de redactare al deciziei permite exercitarea controlului

judiciar, astfel încât admiterea recursului în baza acestui motiv de modificare

a hotărârii, nu se poate dispune.

Recurentul susține că instanța de apel

nu motivează motivează de ce suma acordată cu titlu de prejudiciu ar fi proporțională

cu suprafața de teren expropriată.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că,

în stabilirea prejudiciului produs pârâtului, în temeiul art. 26 din Legea nr.

33/1994, instanța de apel a făcut aplicarea unor criterii, pe care le-a menționat

în considerentele deciziei recurate.

În aplicarea prevederilor art. 304 C.

proc. civ., cenzurarea hotărârii pronunțate din perspectiva modului în care instanța

de apel a cuantificat prejudiciul produs pârâtului în urma aplicării prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, se poate rezuma numai la a verifica aplicarea criteriilor

rezultate din legislația specială. Aceasta deoarece, verificarea aprecierilor instanței

în legătură cu cuantumul prejudiciului rezultat prin aplicarea lor, ar însemna exercitarea

unui control judiciar asupra temeiniciei hotărârii pronunțate și o încălcare a dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ. conform cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate

cere numai pentru motive de nelegalitate.

Or, în cauză, aceste criterii au fost aplicate

de instanță, astfel încât critica formulată nu poate fi primită.

Restul criticilor cuprinde în recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt identice celor formulate

prin recursul reclamantei Compania Națională de Transport al Energiei Electrice

Transelectrica SA București și au fost deja analizate de Înalta Curte prin considerentele

arătate anterior.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, ambele recursuri declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica"

SA București și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei

nr. HA din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

noiembrie 2012.