ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5527/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5527/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
1048/C din data de 05 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, admițându-se
atât
acțiunea
formulată de reclamanta Compania națională de transport a energiei electrice T.
SA București, în calitate de expropriator în numele Statului Român, reprezentată
de C.N.T.E.E. „T." SA - sucursala de transport Cluj în contradictoriu cu
intimații D.A., D.I.S. și R.E.S. cât și acțiunea reconvențională formulată de
reclamanții-intimați, s-a constatat că imobilul, reprezentând teren arabil în
extravilan, în suprafață de 130 mp, cu număr cadastral nou 51429, format din
număr cadastral 2144, provenind din nr. top 926, înscris în CF NDF 51014
Nojorid, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV
Oradea - Bekescsaba -stâlp 38, stabilind astfel un cuantum al despăgubirii la
suma de 22.736, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb euro/leu la data
plății efective.
S-a dispus și punerea
în posesie a expropriatorului asupra terenului, condiționată de plata integrală
și prealabilă a despăgubirii către proprietarii terenului expropriat și
intabularea în CF a dreptului Statului Român cu titlu de expropriere.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Intimații sunt
proprietari asupra terenului arabil în extravilan în suprafață de 130 mp, cu număr
cadastral nou 51429, format din număr cadastral 2144 provenit din nr. top. 926,
imobil ce este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV
Oradea – Bekescsaba – stâlp 38.
Acest imobil a fost
declarat de utilitate publică prin H.G. nr. 1576 din 08 decembrie 2005 privind
declararea utilității publice pentru lucrarea de interes național LEA 400 KV
Oradea-Bekescsaba.
Întrucât părțile nu
s-au înțeles asupra cuantumului despăgubirilor, instanța a dispus efectuarea
unui raport de expertiză care, având în vedere ofertele imobiliare existente în
localitatea Leș pentru un teren intravilan, a stabilit un preț de 10 euro/mp,
atât pentru terenul expropriat de 130 mp, cât și pentru prejudiciul creat prin culoarului
de trecere pentru suprafață totală de 5554 mp.
Cum însă din înscrisurile
de la dosarul cauzei a rezultat că este vorba de un teren arabil în extravilan,
prețul în această situație fiind mult mai mic, instanța având în vedere un preț
de 4 euro/mp, prin luarea în considerare a ofertelor imobiliare depuse la
dosarul cauzei, a stabilit cuantumul total al prejudiciului, la suma de 22.736
euro.
Prin decizia civilă
nr. 21 din 18
aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea, a admis apelurile declarate de reclamantă
și de pârâți și în consecință, sentința apelată a fost schimbată în parte, în
sensul reducerii cuantumului despăgubirilor acordate pârâților de la suma de
22.736 euro, la 1.300 euro, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 26 alin.
(1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din
prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la
calculul despăgubirilor, conform alin. (2) se va ține cont de prețul
cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea
administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Din raportul de
expertiză efectuat în cauză a rezultat că experții au avut în vedere
prețul cu care s-au vândut efectiv imobilele terenuri de același fel
ca și cel în litigiu, în perioada întocmirii raportului, stabilind că
valoarea unui mp de teren este de 10 euro, în loc de 3,54 euro/mp cât a oferit reclamanta
Compania Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA.
Deoarece s-a dovedit
că doar suprafața de 130 mp de teren este necesară amplasării stâlpului nr.
38 pentru construirea unei linii electrice, despăgubirile au fost reduse la suma
de 1300 euro, despăgubirile pentru prejudiciul cauzat fiind înlăturate pentru
nedovedirea acestora.
Împotriva
deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta
Compania
naționala de transport al energiei electrice
„T.,
prin care a solicitat
schimbarea în
parte a hotărârilor atacate, exonerarea de la plata sumei stabilită de instanța
de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de 1.300 euro, și admiterea acțiunii
așa cum a
fost formulată și precizată, acordându-se pârâților doar
suma de 460,2 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de
schimb euro/leu de la
data plații efective.
În
interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,
a arătat că în
mod greșit s-a stabilit o
valoare de 10 euro/mp, prin luarea în calcul a unei posibilități viitoare de
schimbare a destinației terenului, din extravilan, în intravilan și construirea
pe acesta a unui cartier de vile,
deși dispozițiile legale prevăd
stabilirea despăgubirilor la data
întocmirii
raportului de expertiză.
Prin obiecțiunile depuse la
raportul
de expertiză, a oferit instanței
anunțuri imobiliare
culese de pe internet care demonstrează că
valoarea unui teren
extravilan, agricol, în zona respectivă este între 3 și 4,5 euro/mp, însă
instanța,
în mod eronat, le-a considerat
„doar aprecieri față
de raportul de expertiză".
Din
deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauze similare,
s
intagma "prețul cu care se vând, în
mod obișnuit, imobilele", are semnificația de preț
plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele
de vânzare-cumpărare privind terenurile de același
fel din zonele
situate în aceeași unitate administrativ teritorială, iar f
ără o interpretare corectă a reglementarilor
legale în materie și o apreciere corectă a situației de fapt, instanța nu putea
să procedeze la soluționarea judicioasă a litigiului.
Împotriva deciziei
pronunțate în apel au declarat recurs și pârâții D.A., D.I.S., R.E.S.,
solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul obligării reclamantei la
plata sumei de 55.540 euro.
În raport de
dispozițiile prevăzute în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au arătat că, în mod
greșit, le-au fost reduse
despăgubirile la
suma de 1300
euro și înlăturate pretențiile legate de prejudiciul cauzat,
deoarece dispozițiile legale naționale și convenționale în materie statuează că
nici o expropriere nu poate fi făcută fără o dreaptă despăgubire care să
reflecte valoarea terenului expropriat.
La
stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel nu a ținut cont de concluziile
comisiei de experți, care au arătat că suprafața de teren afectată de
construcția liniei electrice devine practic inutilizabilă dezvoltării unui
cartier de locuințe, destinație pe care acest teren o avea înainte de a se
începe procedura exproprierii, dovadă fiind și actele de lotizare puse la
dispoziția reclamantei.
Ambele
recursuri vor fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În raport de dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atât recurenta reclamantă, cât și recurenții pârâți
au formulat critici ce privesc nerespectarea criteriilor înscrise în art. 26 din
Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor
cuvenite în urma exproprierii.
Astfel, în timp ce recurentul
pârât a susținut, în esență, că decizia recurată este nelegală, întrucât
terenul expropriat avea categoria de folosință arabil extravilan și nu
intravilan, recurenții pârâți au considerat că instanța nu a ținut cont de
prejudiciul cauzat prin expropriere, creat de culoarul ce le traversează
proprietatea.
Potrivit art. 26 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a
imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea
cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de
prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în
unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,
precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane
îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de
aceștia”.
În speță, se constată
că la stabilirea cuantumului despăgubirii, prin raportul de expertiză întocmit
în apel, s-a ținut seama de prețul cu care se vând terenuri de același fel cu
terenul în litigiu situate în aceeași unitate administrativ teritorială,
respectiv în localitatea Leș, Oradea-Tinca, la data efectuării raportului de
expertiză.
Contrar
susținerilor recurentei reclamante, instanța nu a nesocotit dispozițiile legale
care prevăd stabilirea despăgubirilor la data
întocmirii
raportului de expertiză și nici nu a luat în calcul un prejudiciu
viitor, valoarea de 10 euro/mp, fiind reținută tocmai pentru că terenul este
situat în extravilanul localității și nu în intravilanul localității, așa cum se
pretinde, respectiv la o distanță de 180 m de intravilanul construit și într-o
zonă cu o dezvoltare urbanistică puternică.
Critica privind greșita
apreciere a situației de fapt, nu poate fi analizată în recurs, deoarece reanalizarea
situației de fapt excede controlului judiciar în această fază procesuală, fiind
un aspect ce ține de netemeinicia hotărârii și nu de nelegalitatea ei.
Nu poate fi reținută
nici critica cu privire la calificarea drept „aprecieri” a obiecțiunilor
formulate la raportul de expertiză, deoarece
anunțurile
imobiliare culese de pe internet nu intră în categoria sintagmei
"prețul cu care se vând, în mod obișnuit,
imobilele", aceasta având, așa cum arată chiar recurenta reclamantă,
semnificația de preț
plătit efectiv și consemnat ca atare în
contractele de vânzare-cumpărare privind terenurile de același
fel din
zonele situate în aceeași unitate administrativ teritorială și de care, de
altfel, instanța a și ținut cont.
Nefondate sunt și criticile
potrivit cărora instanța nu a luat în calcul prejudiciul produs pârâților, întrucât
pe acest aspect s-a reținut că, în prezent, pârâții pot folosi acest teren conform
destinației sale, arabil extravilan, iar problema prejudiciului dat de intenția
de construire s-ar fi pus doar dacă terenul ar fi fost deja trecut în intravilan
și s-ar fi dovedit că este situat în zona de protecție și siguranță a liniilor
electrice, împiedicând astfel edificarea cartierului de locuințe.
Față de
considerentele arătate, se constată că dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994
au fost corect aplicate, și, prin urmare, hotărârea instanței de apel, de stabilire
a prețului de 10 euro/mp pentru suprafața de 130 mp și de constatare a
inexistenței prejudiciului cauzat prin exproprierea terenului, este legală.
Față de
considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile
declarate de reclamantă și de pârâți vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei
Electrice „T.” SA București prin – Sucursala de Transport Cluj în numele
Statului Român și de pârâții D.A., D.I.S. și R.E.S. împotriva deciziei nr. 21-A
din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2013.