ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 94/2008

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, reclamanta N.Z. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Ilfov pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii

nr. 189/2000.

În

motivarea

cererii a arătat faptul că părinții săi au fost obligați să părăsească

localitatea de domiciliu, din Bulgaria, din motive etnice, ca urmare a

schimbului de populație impus prin Tratatul de la Craiova și beneficiază de

drepturile reparatorii stabilite de lege, întrucât s-a născut în timpul

refugiului părinților săi.

Prin

sentința civilă nr. 1451 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București a fost

admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că familia

reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație, conform Tratatului de la

Craiova, fiind strămutați din Bulgaria, iar reclamanta a făcut dovada faptului

că beneficiază de prevederile actului normativ arătat, fiind născută în timpul

refugiului părinților săi și suferind aceleași privațiuni ca aceștia.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând

soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat,

în cadrul motivelor de recurs dezvoltate, faptul că reclamanta s-a născut la

data de 10 februarie 1944, după data strămutării părinților săi, situație care

nu este prevăzută expres de legiuitor, iar instanța nu poate lărgi sfera

persoanelor beneficiare ale actului normativ invocat.

Recursul

este nefondat.

Înalta

Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va

respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

De

asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată

în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost

expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Este

evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă

atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea

asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este

și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această

situație.

Interpretarea

pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele

reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005,

conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și

a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția

să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află

în

situații

identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași

drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în

vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice

reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești".

Din

materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a

născut în timpul refugiului părinților săi și pe cale de consecință,

interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr.

105/1999, nu reprezintă o lărgire a sferei beneficiarilor.

A admite

teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu

între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați,

ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de

natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în

fața legii, precum și al principiului de drept uhi lex non distinguit nec nos

distinguere debemus.

Pentru

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței

civile nr. 1451 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2008.