ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1816/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.399,

pronunțată la data de 22 iunie 2010, Secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Alba, a admis acțiunea revocatorie, astfel cum a

fost precizată, formulată de reclamanta SC E.C. SRL împotriva pârâtelor SC

A.S.F. SRL (fostă SC C. Alba Iulia SRL) și SC N.A.G. SRL, dispunând revocarea

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC N. Ardeal SRL – în prezent

SC A.S.F. SRL – în calitate de vânzător și SC N.A.G. SRL în calitate de

cumpărător, având ca obiect autovehiculele IVECO DAILY cu număr de

înmatriculare; IVECO DAILY cu număr de înmatriculare ; GSMOON cu număr de

înmatriculare și revocarea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între SC

C. Alba Iulia SRL (fostă SC N. Ardeal SRL), în calitate de vânzător și SC

N.A.G. SRL, în calitate de cumpărător, având ca obiect două imobile înscrise în

C.F. 71291 și C.F. 70867 Sebeș, autentificat sub nr. 959 din 11 august 2009 la

BNP M.C.D., și a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 10.629,62

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul

a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii

revocatorii, potrivit art. 975 C. civ., având în vedere că actele juridice

atacate au creat reclamantei un prejudiciu prin imposibilitatea acesteia de

a-și mai valorifica creanța certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei

sale, pârâta SC C. Alba Iulia SRL, care și-a mărit starea de insolvabilitate,

și care, la momentul înstrăinării bunurilor în discuție, avea cunoștință despre

scadența obligaților de plată rezultate din relațiile comerciale derulate cu

reclamanta, despre scadența filelor CEC pe care le-a emis la 14 aprilie 2009,

respectiv la 22 aprilie 2009 și despre începerea executării silite la data de 7

august 2009.

Cu referire la

complicitatea terțului dobânditor, SC N.A.G. SRL, tribunalul a reținut că

acesta cunoștea că prin încheierea actelor atacate debitoarea a devenit

insolvabilă, întrucât avea același administrator și aceeași asociați ca și

societatea debitoare SC C. Alba Iulia SRL

Secția comercială a Curții de

Apel Alba Iulia, prin decizia comercială nr. 137, pronunțată la data de 12

noiembrie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC N.A.G. SRL

Sebeș împotriva sentinței tribunalului și a constatat nul apelul pârâtei SC

A.S.F. SRL și cererea de aderare la apel pe care această parte le-a formulat

împotriva aceleiași sentințe, obligând-o pe apelanta SC N.A.G. SRL Sebeș să

plătească intimatei-reclamante suma de 1.602,72 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate din

perspectiva motivelor invocate prin cererea de apel formulată de pârâta SC

N.A.G. SRL, instanța de control judiciar a reținut că susținerile acestei

apelante nu sunt de natură a înlătura constatările primei instanțe privitoare

la îndeplinirea în cauză a condițiilor de admisibilitate a acțiunii

revocatorii, reglementată prin art. 975 C. civ.

Instanța de apel a avut în vedere

că, la momentul înstrăinării bunurilor prin contractele a căror revocare se

cere, pârâtele au avut reprezentarea datoriei exigibile față de reclamantă, de

natură să le determine comportamentul în sensul evitării acesteia, fiind fără

relevanță momentul începerii executării; că prejudiciul cauzat reclamantei –

creditoare a fost constatat cu ocazia încercării de executare silită asupra

bunurilor pârâtei - debitoare SC A.S.F. SRL (fostă SC C. Alba Iulia SRL), când

s-a constatat că bunurile ce formează obiectul contractelor de vânzare –

cumpărare, în litigiu, au fost înstrăinate pârâtei SC N.A.G. SRL, reclamanta

fiind, astfel, în imposibilitate de a-și mai realiza creanța, iar debitoarea nu

a făcut dovada că deține bunuri urmăribile, aflându-se, în prezent, în

procedura insolvenței, situație în care insolvabilitatea sa este prezumată.

Aceeași instanță a considerat că

faptul cunoașterii de către debitoare și de către terțul dobânditor că prin

actele încheiate au contribuit la insolvabilitatea debitoarei face dovada

fraudei ca o condiție necesară admiterii acțiunii, realitate ce nu poate fi înlăturată

prin plata prețului bunurilor cumpărate de către terțul dobânditor, a cărui

participare la frauda debitoarei vânzătoare rezultă cu evidență din

împrejurarea că administratorul celor două societăți este aceeași persoană,

aspect ce face fără relevanță, atât operațiunea de novare a contractului de

credit încheiat de debitoare cu B.R.D., sucursala Alba Iulia, prin care SC

N.A.G. SRL a devenit debitoare în locul debitoarei inițiale, la acel moment

denumită SC C. Alba Iulia SRL, cât și contractul de împrumut nr. 64 din 16

iulie 2009, prin care terțul dobânditor a împrumutat-o pe debitoare cu suma de

340.000 Euro, ce are la bază tocmai contractul de vânzare-cumpărare privind

cele două imobile, examinat în cauză, operațiuni efectuate sub comanda

aceleiași persoane, administratorul societăților comerciale pârâte.

În ce privește apelul pârâtei SC

A.S.F. SRL, care prin precizarea depusă la dosar la fila 23 a arătat că

înțelege să adere la apelul pârâtei SC N.A.G. SRL, instanța de apel a constatat

că menționatele cereri au fost formulate la data de 16 august 2010, respectiv,

la data de 1 octombrie 2010, „de către o persoană fără calitate”, respectiv de

administratorul social al acestei societăți aflată în procedura insolvenței

reglementată de Legea nr. 85/2006, conform sentinței Tribunalului Alba nr. 676

din 23 iunie 2010.

Împotriva menționatei decizii a

formulat recurs apelanta – pârâtă SC N.A.G. SRL, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, în dezvoltarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că instanța de

apel a făcut o greșită interpretare „a actelor deduse judecății”, precum și a

contractului de împrumut nr. 64 din 16 iulie 2009, încheiat între pârâte,

respectiv a contractului de novațiune, încheiat cu acordul B.R.D, sucursala

Alba, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu interpretarea și

aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 975 C. civ., neprecizând

relevanța criticilor aduse sentinței tribunalului sau a afirmațiilor vizând

fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Intimata

– reclamantă SC E.C. SRL. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului

și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu avocat, apreciind că instanța de apel a

interpretat corect actele juridice deduse judecății, încheiate în fraudarea

intereselor sale.

Recursul este nefondat.

Astfel, motivul prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii, în cazul în care, deși

rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății ori înțelesul lui,

instanța de apel, prin interpretarea dată acestora, îi alterează în mod

substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, iar greșita

reținere a situației de fapt ca urmare a interpretării actelor juridice

indicate de recurentă, ca înscrisuri depuse în probațiune, nu justifică

invocarea acestui motiv de recurs bazat, exclusiv, pe denaturarea actului

juridic, neargumentată în motivarea recursului.

Reținând,

argumentat pe probele administrate, îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de art. 975 C. civ., respectiv: existența creanței certe, lichide și

exigibile a creditoarei SC E.C. SRL., anterior înstrăinării bunurilor ce fac

obiectul actelor juridice atacate încheiate între debitoarea SC A.S.F. SRL,

(fostă SC C. Alba Iulia SRL, respectiv, fostă SC N. Ardeal SRL), în calitate de

vânzătoare și SC N.A.G. SRL, în calitate de cumpărătoare, în cunoștința

părților contractante; prejudiciul astfel creat creditoarei prin mărirea stării

de insolvabilitate a debitoarei, în patrimoniul căreia nu a mai rămas niciun

bun care să poată și valorificat pe calea executării silite pentru recuperarea

creanței; frauda pauliană, prin cunoașterea faptului că, prin actele juridice

atacate, se diminuează solvabilitatea debitoarei, atât de către aceasta, cât și

de către terțul dobânditor, complice, cu care a contractat, instanța de apel a

făcut o corectă interpretare și aplicare a precitatului text legal, neputând fi

reținută, așadar, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Așa

fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat în cauză, iar, în temeiul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., va obliga pe recurentă, în culpă procesuală, să plătească intimatei

cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum aceasta a

solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 19; 26 – 27).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC N.A.G. SRL Sebeș împotriva deciziei comerciale nr. 137/A din 12

noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca

nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante

SC E.C. SRL Florești

suma de 3535,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând

onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 mai 2011.