ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1816/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr.399, pronunțată la data de 22 iunie 2010, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Alba, a admis acțiunea revocatorie, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC E.C. SRL împotriva pârâtelor SC A.S.F. SRL (fostă SC C. Alba Iulia SRL) și SC N.A.G. SRL, dispunând revocarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC N. Ardeal SRL – în prezent SC A.S.F. SRL – în calitate de vânzător și SC N.A.G. SRL în calitate de cumpărător, având ca obiect autovehiculele IVECO DAILY cu număr de înmatriculare; IVECO DAILY cu număr de înmatriculare ; GSMOON cu număr de înmatriculare și revocarea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între SC C. Alba Iulia SRL (fostă SC N. Ardeal SRL), în calitate de vânzător și SC N.A.G.

SRL, în calitate de cumpărător, având ca obiect două imobile înscrise în C.F. 71291 și C.F. 70867 Sebeș, autentificat sub nr. 959 din 11 august 2009 la BNP M.C.D., și a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 10.629,62 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii, potrivit art. 975 C. civ., având în vedere că actele juridice atacate au creat reclamantei un prejudiciu prin imposibilitatea acesteia de a-și mai valorifica creanța certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei sale, pârâta SC C. Alba Iulia SRL, care și-a mărit starea de insolvabilitate, și care, la momentul înstrăinării bunurilor în discuție, avea cunoștință despre scadența obligaților de plată rezultate din relațiile comerciale derulate cu reclamanta, despre scadența filelor CEC pe care le-a emis la 14 aprilie 2009, respectiv la 22 aprilie 2009 și despre începerea executării silite la data de 7 august 2009. Cu referire la complicitatea terțului dobânditor, SC N.A.G.

SRL, tribunalul a reținut că acesta cunoștea că prin încheierea actelor atacate debitoarea a devenit insolvabilă, întrucât avea același administrator și aceeași asociați ca și societatea debitoare SC C. Alba Iulia SRL Secția comercială a Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia comercială nr. 137, pronunțată la data de 12 noiembrie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC N.A.G. SRL Sebeș împotriva sentinței tribunalului și a constatat nul apelul pârâtei SC A.S.F. SRL și cererea de aderare la apel pe care această parte le-a formulat împotriva aceleiași sentințe, obligând-o pe apelanta SC N.A.G. SRL Sebeș să plătească intimatei-reclamante suma de 1.602,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate din perspectiva motivelor invocate prin cererea de apel formulată de pârâta SC N.A.G. SRL, instanța de control judiciar a reținut că susținerile acestei apelante nu sunt de natură a înlătura constatările primei instanțe privitoare la îndeplinirea în cauză a condițiilor de admisibilitate a acțiunii revocatorii, reglementată prin art. 975 C. civ. Instanța de apel a avut în vedere că, la momentul înstrăinării bunurilor prin contractele a căror revocare se cere, pârâtele au avut reprezentarea datoriei exigibile față de reclamantă, de natură să le determine comportamentul în sensul evitării acesteia, fiind fără relevanță momentul începerii executării; că prejudiciul cauzat reclamantei – creditoare a fost constatat cu ocazia încercării de executare silită asupra bunurilor pârâtei - debitoare SC A.S.F.

SRL (fostă SC C. Alba Iulia SRL), când s-a constatat că bunurile ce formează obiectul contractelor de vânzare – cumpărare, în litigiu, au fost înstrăinate pârâtei SC N.A.G. SRL, reclamanta fiind, astfel, în imposibilitate de a-și mai realiza creanța, iar debitoarea nu a făcut dovada că deține bunuri urmăribile, aflându-se, în prezent, în procedura insolvenței, situație în care insolvabilitatea sa este prezumată.

Aceeași instanță a considerat că faptul cunoașterii de către debitoare și de către terțul dobânditor că prin actele încheiate au contribuit la insolvabilitatea debitoarei face dovada fraudei ca o condiție necesară admiterii acțiunii, realitate ce nu poate fi înlăturată prin plata prețului bunurilor cumpărate de către terțul dobânditor, a cărui participare la frauda debitoarei vânzătoare rezultă cu evidență din împrejurarea că administratorul celor două societăți este aceeași persoană, aspect ce face fără relevanță, atât operațiunea de novare a contractului de credit încheiat de debitoare cu B.R.D., sucursala Alba Iulia, prin care SC N.A.G.

SRL a devenit debitoare în locul debitoarei inițiale, la acel moment denumită SC C. Alba Iulia SRL, cât și contractul de împrumut nr. 64 din 16 iulie 2009, prin care terțul dobânditor a împrumutat-o pe debitoare cu suma de 340.000 Euro, ce are la bază tocmai contractul de vânzare-cumpărare privind cele două imobile, examinat în cauză, operațiuni efectuate sub comanda aceleiași persoane, administratorul societăților comerciale pârâte. În ce privește apelul pârâtei SC A.S.F. SRL, care prin precizarea depusă la dosar la fila 23 a arătat că înțelege să adere la apelul pârâtei SC N.A.G.

SRL, instanța de apel a constatat că menționatele cereri au fost formulate la data de 16 august 2010, respectiv, la data de 1 octombrie 2010, „de către o persoană fără calitate”, respectiv de administratorul social al acestei societăți aflată în procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, conform sentinței Tribunalului Alba nr. 676 din 23 iunie 2010. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă SC N.A.G. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În esență, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare „a actelor deduse judecății”, precum și a contractului de împrumut nr. 64 din 16 iulie 2009, încheiat între pârâte, respectiv a contractului de novațiune, încheiat cu acordul B.R.D, sucursala Alba, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 975 C. civ., neprecizând relevanța criticilor aduse sentinței tribunalului sau a afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Intimata – reclamantă SC E.C. SRL. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, apreciind că instanța de apel a interpretat corect actele juridice deduse judecății, încheiate în fraudarea intereselor sale. Recursul este nefondat.

Astfel, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii, în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății ori înțelesul lui, instanța de apel, prin interpretarea dată acestora, îi alterează în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, iar greșita reținere a situației de fapt ca urmare a interpretării actelor juridice indicate de recurentă, ca înscrisuri depuse în probațiune, nu justifică invocarea acestui motiv de recurs bazat, exclusiv, pe denaturarea actului juridic, neargumentată în motivarea recursului. Reținând, argumentat pe probele administrate, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 975 C. civ., respectiv: existența creanței certe, lichide și exigibile a creditoarei SC E.C.

SRL., anterior înstrăinării bunurilor ce fac obiectul actelor juridice atacate încheiate între debitoarea SC A.S.F. SRL, (fostă SC C. Alba Iulia SRL, respectiv, fostă SC N. Ardeal SRL), în calitate de vânzătoare și SC N.A.G. SRL, în calitate de cumpărătoare, în cunoștința părților contractante; prejudiciul astfel creat creditoarei prin mărirea stării de insolvabilitate a debitoarei, în patrimoniul căreia nu a mai rămas niciun bun care să poată și valorificat pe calea executării silite pentru recuperarea creanței; frauda pauliană, prin cunoașterea faptului că, prin actele juridice atacate, se diminuează solvabilitatea debitoarei, atât de către aceasta, cât și de către terțul dobânditor, complice, cu care a contractat, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a precitatului text legal, neputând fi reținută, așadar, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, iar, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurentă, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum aceasta a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 19; 26 – 27).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC N.A.G. SRL Sebeș împotriva deciziei comerciale nr. 137/A din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante SC E.C. SRL Florești suma de 3535,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.