ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 976/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 976/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 787 din
02 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2821/108/2009 s-a
admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC C. SRL și
s-a respins acțiunea exercitată de reclamantele SC C. SRL și SC S. SRL
împotriva pârâtei G.B.C.E. SRL (fostă SC A.I.), pentru pretenții, fiind
obligată pârâta G.B.C.E. SRL (fostă SC A.I.) la plata sumei de 1.700 de lei
reprezentând diferență avans onorar către expertul B.P., iar reclamantele au
fost obligate față de pârâtă la 2.000 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Arad la 12 mai 2008 reclamantele C. SRL și S. SRL din Italia au
chemat în judecată pe pârâta SC G.B.C.E. SRL, fostă SC A.I. SRL Arad, solicitând
obligarea pârâtei la plata sumei de 596.007,81 lei din care suma de 510.237,813
lei cu titlu de debit în baza Convenției Anexă la Actul Adițional certificat
sub nr. 7 din 12 aprilie 2005 de avocat P.M.S. la care se adaugă dobânda legală
în cuantum de 85.770 lei la data introducerii acțiunii și în continuare până la
data plății efective a sumelor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta C.
SRL a arătat că la data de 12 aprilie 2005 a achiziționat de la pârâta SC A.I.
SRL Arad un număr de 48.247 părți sociale, deținute la SC A. Utviniș pentru
suma de 110.000 euro la cursul BNR din data respectivă, iar anexă la actul de
cesiune s-a semnat o convenție prin care vânzătoarea s-a angajat să acopere
toate datoriile pe care societatea SC A. Utviniș le avea față de terți, născute
anterior datei de 15 februarie 2004 și care afectau patrimoniul acesteia.
Astfel, față de debitul în sumă de
14.825.988.212 lei datorat bugetului de stat, înscris în evidențele contabile
ale societății, debitul real al SC A. Utviniș față de Ministerul Finanțelor
Publice, debit pe care l-a achitat în întregime, a fost de 18.868.705.583 lei,
cu 4.042.717.371 echivalentul a 112.297,7 Euro mai mult.
În plus, a arătat reclamanta, debitul
față de A.V.A.S. București pe care SC A. Utviniș a trebuit să îl achite a fost
de 1.592.298.078 lei, cu 1.059.660.760 lei, echivalentul a 29.435,02 Euro, mai
mult decât cel înregistrat în evidențele contabile ale societății la data de 31
martie 2005, iar dobânda a fost calculată de la data plății și până la data
introducerii acțiunii la nivelul de 6% /an, conform prevederilor art. 4 din
O.G. nr. 9/2000 deoarece convenția este încheiată cu o societate de
naționalitate italiană.
În ceea ce privește justificarea
calității procesuale active a acestora, reclamanta SC C. SRL a arătat că este
cesionara părților sociale și persoana care a semnat actul adițional și
convenția anexă din data de 15 aprilie 2005 cu pârâta și potrivit respectivului
act este titulara dreptului de a solicita plata debitelor de către pârâtă, iar
printr-o convenție din data de 22 septembrie 2006, a cesionat părțile sociale
deținute la SC A. Utviniș către reclamanta S. SRL, iar la data introducerii
acțiunii SC S. SRL este asociatul unic al SC A. Utviniș, calitate în care
justifică poziția procesuală de reclamantă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a
solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și
obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea întâmpinării a invocat
excepția lipsei calității de reprezentant a SCA V. și Asociații, precum și
prematuritatea acțiunii potrivit cu art. 720
1
C. proc. civ., ambele
excepții fiind motivate de circumstanța conform căreia mandatul acordat de
către președintele Consiliului de administrație al S. SRL, domnul T.M. către
mandatarul respectiv, reprezentantul convențional domnul C.V. nu conferă
acestuia din urmă drepturi de a promova reclamantei acțiuni în justiție,
raportat și la prevederile art. 67 și următoarele C. proc. civ.
Astfel, așa cum a precizat și cu
ocazia convocării în vederea concilierii la acea dată, procura prezentată de
către reprezentantul convențional domnul C.V. în probarea calității sale de
mandatar al reclamatei S. SRL, nu conferă acestuia drepturi de a promova
acțiuni în justiție chiar și în faze premergătoare împotriva acesteia, lipsuri
care nu au fost complinite.
Raportat la reclamanta C. SRL a
invocat excepția lipsei calității procesuale active a acesteia, motivată fiind
de circumstanța conform căreia această reclamantă a înțeles în mod
convențional, prin Actul Adiționat de retragere din SC A. Utvinș SRL și
cesionare către reclamanta S. SRL a tuturor părților sociale deținute, să cesioneze
și drepturile avute ca fostă unic asociată, conform clauzei care statuează că
S. SRL ca urmare a preluării tuturor părților sociale cesionate preia și toate
obligațiile și drepturile deținute de către C. SRL în calitatea acesteia din
urmă de fostă unic asociată.
Pe fondul cauzei a solicitat
respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală cu cheltuieli de judecată.
În susținerea întâmpinării a arătat că
întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de către cele două
reclamante, consideră ca fiind inadmisibilă această acțiune atât timp cât nu
sunt stabilite din punct de vedere procedural calitățile celor două reclamante,
precum și izvorul pretențiilor pentru fiecare reclamantă în parte, în speță
consideră că nu există solidaritate activă, respectiv aceasta în cazul ipotetic
al admiterii acțiunii, în baza cărui raport juridic și în ce cuantum ar trebui
să achite reclamatelor sume de bani.
Excepțiile lipsei calității de
reprezentant a SCPA V. & Asociații și excepția prematurității acțiunii au fost
soluționate prin încheierea din ședința publică din 30 septembrie 2008, în
sensul respingerii acestora raportat la procesele verbale din 18 martie 2008 și
14 aprilie 2008 de la filele 85-89 dosar, iar excepția lipsei calității
procesuale active a C. SRL a fost unită cu fondul cauzei potrivit art. 137 C.
proc. civ.
Analizând înscrisurile existente la
dosarul cauzei instanța de fond a reținut:
În ceea ce privește excepția calității
procesuale active a reclamantei C. SRL potrivit art. 137 C. proc. civ. instanța
a admis-o.
Astfel, din actul adițional la actul
constitutiv al SC A. Utviniș SRL atestat prin încheierea nr. 7 din 12 aprilie
2005 la Cabinet avocat P.M., rezultă că pârâta SC A.I. SRL Arad, reprezentând
întregul capital social al SC A. Utviniș SRL și reclamanta C. SRL au hotărât retragerea
SC A.I. SRL Arad din societate și cesionarea tuturor părților sociale deținute
către C. SRL, cesionându-se un număr de 48.247 părți sociale reprezentând 100%
din capitalul social al SC A. Utviniș SRL cu prețul total de 3.996.080.000 lei
reprezentând contravaloarea 110.000 Euro la cursul oficial al B.N.R din data de
12 aprilie 2005, prețul de cesiune fiind achitat anterior semnării actului
adițional care ține loc de contract de cesiune între părțile semnatare.
Tot în acest act adițional există
mențiunea că pârâta SC A.I. SRL Arad și-a încasat toate drepturile ca asociată
și că nu are nici o pretenție de nici o natură față de cesionara C. SRL sau
față de SC A. Utviniș SRL, la rândul său C. SRL, ca urmare a preluării tuturor
părților sociale cesionate declarând că nu mai are vreo pretenție prezentă sau
ulterioară de orice natură față de cedenta SC A.I. SRL Arad.
Cu același prilej, a fost încheiată și
Convenția anexă la Actul Adițional certificat sub nr. 7 din 12 aprilie 2005 la
Cabinet avocat P.M., între cedenta SC A.I. SRL Arad și cesionara C. SRL prin
care acestea au stabilit ca dată convențională data de 15 februarie 2004, dată
la care se va raporta regimul convențional al eventualelor datorii, debite sau
prejudicii de orice natură suferite de către SC A. Utviniș SRL ce vor urma a fi
achitate de către aceasta ulterior semnării acestui act.
S-a mai stabilit că în cazul în care
patrimoniul SC A. Utviniș SRL va fi afectat de acte sau fapte produse până la
15 februarie 2004, cedenta SC A.I. SRL Arad va răspunde față de cesionară C.
SRL în totalitate și necondiționat pentru orice eventuale datorii, debite sau
prejudicii de orice natură suferite de către SC A. Utviniș SRL produse ca efect
al actelor sau faptelor individualizate ca perioadă de timp până la data de 15
februarie 2004, în acest sens cedenta va achita în totalitate cesionarei
datoriile, debitele sau prejudiciile sus menționate.
De asemenea, este inserată și clauza
potrivit căreia, în cazul în care integritatea patrimoniului SC A. Utviniș SRL
va fi afectată de acte sau fapte produse de la data de 15 februarie 2004 până
la data semnării actului adițional, respectiv 12 aprilie 2005, cesionara va
avea obligația ca în termen de 10 zile de la data de la care SC A. Utviniș SRL
va lua la cunoștință de existența unei eventuale datorii, debite sau prejudicii
de orice natură suferite de către SC A. Utviniș SRL produse ca efect al actelor
sau faptelor individualizate ca perioadă de timp până la data de 15 februarie
2004, să încunoștințeze cedenta în mod procedural și după îndeplinirea
procedurii de comunicare cedenta și cesionara vor cădea de acord printr-un
proces verbal asupra modalității de acoperire a eventualelor debite sau
prejudicii de orice natură .
În situația în care acestea nu ajung
la un acord s-a stabilit că vor apela la o Comisie de arbitrii convențională.
La data de 22 septembrie 2006, s-a
încheiat un nou act adițional la actul constitutiv al SC A. Utviniș SRL,
atestat prin încheierea nr. 24 din 22 septembrie 2006 la Cabinet avocat P.M.,
prin care C. SRL reprezentând întregul capital social al SC A. Utviniș SRL, se
retrage din societate cesionând toate părțile sociale deținute către S. SRL,
respectiv un număr de 48.247 părți sociale reprezentând 100 % din capitalul social
al SC A. Utviniș SRL, prilej cu care cedenta C. SRL a declarat că și-a încasat
toate drepturile ca asociată până la data semnării acestui înscris și că nu mai
are nici o pretenție de orice natură față de cesionara S. SRL sau față de SC A.
Utviniș SRL, iar urmare a acestei cesiuni, S. SRL a preluat și toate
obligațiile și drepturile deținute de către C. SRL.
Astfel, s-a constatat că reclamanta C.
SRL a renunțat la toate obligațiile și drepturile pe care le-a avut în calitate
de asociat unic la SC A. Utviniș SRL, ce își au izvorul în actul de cesiune,
aceste drepturi și obligații fiind preluate de către reclamanta S. SRL,
renunțând deci și la pretențiile sale decurgând din calitatea sa de asociat
unic la SC A. Utviniș SRL, constând în sumele achitate de către aceasta unor
terți în contul datoriilor SC A. Utviniș SRL.
Pe acest motiv reclamanta C. SRL este
lipsită de calitate procesuală activă, drepturile și obligațiile sale decurgând
din actul de cesiune de părți sociale, fiind preluate de către cealaltă reclamantă,
respectiv de S. SRL, astfel încât cererea formulată de reclamantă a fost
respinsă față de aceasta ca efect al admiterii excepției calității procesuale
active.
Referitor la fondul cauzei, analizând
înscrisurile existente s-a constatat că SC A. Utviniș SRL a efectuat plăți
către diverși beneficiari, aceste datorii fiind cunoscute de către reclamanta
C. SRL, la data de 30 martie 2005 conform balanței societății SC A. Utviniș
SRL, aspect reținut de instanță din înscrisul fila 56 dosar reprezentând Convenție
anexă la actul adițional certificat sub nr. 7 din 12 aprilie 2005, această
balanță fiind însușită de către reclamanta C. SRL în conformitate cu
prevederile art. 5 și 6 din această Convenție.
În cauză s-a efectuat o expertiză
contabilă, care concluzionează că pârâta datorează reclamantelor suma totală de
3.288.245.739 lei vechi din care diferențe față de debitul inițial existent la
31 martie 2005 în contabilitatea SC A. Utviniș SRL, care a constituit baza
negocierilor și sumele achitate până la stingerea totală a datoriilor către
stat din impozite, majorări și penalități în sumă de 1.893.407.766 lei vechi, diferența
față de debitul inițial existent la 31 martie 2005, în contabilitatea SC A. Utviniș
SRL față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București și
plățile efectiv făcute până la stingerea totală a datoriilor este în sumă
totală de 1.059.660.782 lei vechi, iar dobânzi aferente celor două datorii
menționate în sumă de 335.245.739 lei vechi.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul
de expertiză, iar expertul a depus și o completare a raportului de expertiză,
completare în care concluzionează că plățile totale pentru datoriile SC A. Utviniș
SRL existente la 31 martie 2005 către bugetul statului și Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului București, au însumat 19.880.104.010 lei vechi
din care 18.172.332.919 lei vechi obligații fiscale și 1.707.772.100 lei
obligații către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București,
iar plățile au fost efectuate prin conturile debitoarei SC A. Utviniș SRL și
asigurate integral prin reclamanta C. SRL.
Reclamanta C. SRL nu a dovedit prin
înscrisurile existente la dosar că a achitat debitele SC A. Utviniș SRL sau că
a virat către SC A. Utviniș SRL sume de bani în scopul achitării debitelor,
extrasele de cont filele 42, 43 dosar ale SC A. Utviniș SRL, depuse în
probațiune nefăcând dovada vreunei operațiuni de creditare sau finanțare din
partea reclamantei a SC A. Utviniș SRL.
De asemenea reclamanta C. SRL nu a
dovedit că debitele pretinse sunt produse ca efect al actelor sau faptelor
individualizate ca perioadă de timp până la data de 15 februarie 2004, pentru a
opera clauza convențională inserată la art. 3 din Convenția anexă la actul
adițional certificat sub nr. 7 din 12 aprilie 2004.
Cu privire la situația fiscală a SC A.
Utviniș SRL din aceeași Convenție rezultă că pârâta și reclamanta C. SRL și-au
însușit situația patrimonială a SC A. Utviniș SRL conform balanței societății
la data de 30 martie 2005 iar la data de 22 septembrie 2006, reclamanta C. SRL
s-a retras din SC A. Utviniș SRL și a cesionat celeilalte reclamante S. SRL
toate părțile sociale deținute la SC A. Utviniș SRL, încheindu-se în acest sens
actul adițional la actul constitutiv al SC Agroindustrială Utviniș SRL, prilej
cu care a declarat că și-a încasat toate drepturile ca asociată până la data
semnării acestui act și că nu mai are nici o pretenție de orice natură față de
cesionara S. SRL și față de SC A. Utviniș SRL, S. SRL preluând toate drepturile
și obligațiile deținute de C. SRL.
În condițiile în care s-a stabilit că
reclamanta C. SRL nu a dovedit că a achitat debitele SC A. Utviniș SRL și că
debitele pretinse sunt produse ca efect al actelor sau faptelor individualizate
ca perioadă de timp până la data de 15 februarie 2004, în afară de părțile
sociale transmise către S. nu a transmis drepturi de creanță prin actul
adițional la actul constitutiv al SC A. Utviniș SRL și ca atare nici
pretențiile acestei reclamante nu sunt dovedite.
Față de toate aceste considerente în
condițiile în care excepția lipsei calității procesuale active a fost admisă,
instanța de fond a respins acțiunea reclamantei C. SRL împotriva pârâtei pe
cale de excepție și văzând prevederile art. 969 C. civ. instanța a respins pe
fond acțiunea reclamantelor împotriva pârâtei.
Împotriva acestei sentințe, în termen
legal, au declarat apel reclamantele SC C. SRL și SC S. SRL solicitând
admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii
cererii introductive de instanță și să se dispună obligarea pârâtei SC G.B.C.E.
SRL (fostă SC A.I. SRL) la plata sumelor identificate în expertiza administrată
în primă instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului reclamantele au
arătat că instanța de fond a greșit când a admis excepția lipsei calității
procesuale active a SC C. SRL, considerând că actul adițional la actul
constitutiv al SC A. Utviniș din data de 22 septembrie 2006 are efectul unei
cesiuni a dreptului de a solicita plata sumei din proces, din partea societății
C. SRL în favoarea societății S. SRL.
Actul adițional la actul constitutiv
al SC A. Utviniș din data de 22 septembrie 2006 reglementează raporturile
juridice de drept societar dintre vechiul asociat, noul asociat și societate și
stabilește regimul de exercitare a drepturilor care derivă din calitatea de
asociat după cesiune.
Astfel, societatea C. SRL, cedenta
părților sociale a declarat că și-a încasat drepturile de asociată de la
societatea SC A.
De asemenea, societatea S. SRL,
cesionara părților sociale, a declarat că preia toate drepturile și obligațiile
care decurg din calitatea de asociat al societății SC A. Utviniș SRL.
În schimb, drepturile care fac
obiectul acestui litigiu nu sunt drepturi care decurg din calitatea de asociat
al societății A. Utviniș. Ele își au sursa în convenția încheiată între pârâtă
și societatea C. SRL, prin care, în esență, pârâta a garantat integritatea unui
patrimoniu și s-a obligat să despăgubească partea cumpărătoare în cazul în care
acest patrimoniu este diminuat.
Apelantele au mai arătat că instanța
de fond a soluționat în mod greșit fondul cauzei, considerând în mod greșit că
nu au dovedit că au achitat debitele SC A. Utviniș sau că au virat către A. Utviniș
sume de bani în scopul achitării debitelor.
Pârâta intimată SC G.B.C.E. SRL, fostă
SC A.I. SRL a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea
apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și
legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta intimată a invocat
excepția lipsei calității de reprezentant al SCPA V. & Asociații pentru
apelanta SC S. SRL, raportat la împrejurarea că această societate se află în
procedura de dizolvare dispusă de instanțele competente din Italia, iar pe de altă
parte solicită ca reprezentanții apelantei reclamante SC S. SRL să facă dovada
mandatului obținut de la reprezentanții legali ai acesteia, numiți în urma
acestei proceduri.
Prin încheierea de ședință din 9 mai 2011
Curtea de Apel Timișoara a respins această excepție.
Pe fondul cauzei intimata arată că
sentința apelată este temeinică și legală, iar criticile apelantelor sunt
simple alegații fără vreun suport legic sau logic, mai mult nefiind susținute
de nici o probă administrată în cauză.
Analizând cererea de apel formulată de
către reclamante, Curtea a reținut următoarele :
În primul rând, Curtea a reținut că
pârâta s-a apărat doar invocând mai multe excepții, toate referindu-se la lipsa
calității procesuale active ale fiecăreia dintre reclamante, la lipsa calității
de reprezentant al împuternicitului reclamantelor să acționeze în justiție și
anume C.V., precum și a lipsei calității de reprezentant al societății de
avocatură împuternicită de această persoană desemnată de cele două reclamante
să le reprezinte în instanță și să efectueze demersurile necesare pentru
recuperarea sumelor datorate de către pârâtă. Tot astfel nu s-a contestat cu
argumente pertinente că pârâta a garantat pentru integritatea patrimoniului său
în momentul cesionării părților sale sociale, însă acest patrimoniu s-a dovedit
a fi în realitate mai mic decât cel prezentat la data încheierii acordului de
voință exprimat prin convenția anexă la actul adițional certificat sub nr. 7
din 12 aprilie 2005 de avocat P.M. Ștefan prin care SC C. SRL a achiziționat de
la pârâta SC A.I. SRL Arad un număr de 48.247 părți sociale deținute la SC A. Utviniș
pentru suma de 110.000 Euro la cursul BNR din data respectivă, iar anexă la
actul de cesiune s-a semnat o convenție prin care vânzătoarea s-a angajat să
acopere toate datoriile pe care societatea SC A. Utviniș le avea față de terți,
născute anterior datei de 15 februarie 2004 și care afectau patrimoniul
acesteia.
Ulterior încheierii acestei convenții
s-a dovedit că datoriile pârâtei erau mult mai mari decât cele care au fost
prezentate reclamantei SC C. SRL și decât cele care erau evidențiate în
evidențele societății, astfel că ulterior au fost achitate aceste datorii la
valoarea lor reală de către reclamanta SC C. SRL.
Curtea a stabilit că acesta este
izvorul juridic al pretențiilor reclamantelor și al obligațiilor pârâtei.
Cât privește lipsa calității
procesuale active a reclamantelor, precum și a calității de reprezentant al
împuternicitului acestora și a societății de avocatură care le-a reprezentat în
instanță, Curtea a constatat că toate aceste excepții sunt neîntemeiate, așa
cum s-a mai motivat și prin încheierile de ședință în care s-au respins aceste
excepții și că în principiu ambele reclamante au în cauză calitate procesuală
activă de a acționa în judecată pe pârâtă, dată fiind succesiunea operațiunilor
juridice încheiate între acestea, respectiv societatea C. SRL este cesionara
părților sociale și cea care a semnat Actul Adițional la Actul Constitutiv al
SC A. Utviniș SRL atestat de avocat P.M.-Ștefan prin încheierea nr. 7 din 12
aprilie 2005 și este parte a Convenției-Anexă la Actul Adițional certificat sub
nr. 7 din 12 aprilie 2005, la Cabinet Avocat P.M.Ș.
Tot astfel a fost găsită neîntemeiată
excepția lipsei calității de reprezentant al lui C.V., deoarece acesta în
calitate de împuternicit al societății C. SRL și al societății S. S.RL, a
împuternicit la rândul său reprezentanții SCPA V. & Asociații, să
reprezinte cele două societății și să efectueze toate demersurile necesare
pentru recuperarea sumelor datorate de SC A.I. SRL.
De asemenea a fost găsită neîntemeiată
și excepția lipsei calității de reprezentant a SCPA V. și Asociații, precum și
excepția nulității apelului, conform considerentelor care s-au arătat în
încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
Cu toate acestea, chiar dacă ambele
reclamante au calitatea procesuală activă din toate actele și probele dosarului
a rezultat că sumele reprezentând datoriile societății pârâte au fost achitate
de către SC C. SRL. Conform concluziilor expertului B.P. din expertiza și
suplimentul la expertiză depus la dosar, sumele achitate de către reclamanta SC
C. SRL pentru pârâtă și care reprezintă datorii ale pârâtei care nu au fost
evidențiate în actele contabile ale acesteia la data cesiunii părților sociale
sunt de 346.396 lei reprezentând debite neachitate și 83.219 lei dobânzi
legale.
În consecință, Curtea de Apel
Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 132 din 16 mai 2011, a
admis apelul declarat de reclamantele SC C. SRL și SC S. SRL, a schimbat
hotărârea apelată, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantei SC C. SRL și a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantele SC C. SRL și SC S. SRL. A obligat pârâta să plătească reclamantei
SC C. SRL suma de 346.396 lei reprezentând debite neachitate și 83.219 lei
dobânzi legale, precum și 16.936 lei cheltuieli de judecată. A menținut în rest
dispozițiile hotărârii apelate.
Pârâta G.B.C.E. S.R.L a declarat
recurs împotriva deciziei civile nr. 132/2011, criticând-o pentru nelegalitate,
în temeiul art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare Curții de Apel
Timișoara, iar în subsidiar modificarea deciziei și pe fondul cauzei
respingerea acțiunii reclamantelor.
În motivarea recursului se susține, în
esență, că instanța de apel nu a elucidat aspectul procesual referitor la capacitatea
procesuală a reclamantei SC S. SRL deși pârâta a făcut dovada pronunțării falimentului
acesteia în conformitate cu sentința Tribunalului din Cremona (Italia), din 12
iulie 2010, fără ca în faza procesuală a apelului să fie introdusă în cauză
persoana cu capacitate procesuală care să poată reprezenta legal această
reclamantă.
De asemenea, pârâta arată că instanța
de apel nu s-a pronunțat cu privire la declarația de renunțare la judecată a
reclamantei SC S. SRL, (cerere cu care pârâta a fost de acord), care a fost făcută
la data de 3 iunie 2009, anterior pronunțării sentinței de fond și în consecință,
în cauză doar SC C. SRL mai are calitate procesuală.
Întrucât reclamantele nu
au invocat teoria solidarității creditorilor izvorâtă dintr-un raport
obligațional special, pârâta consideră că acțiunea este inadmisibilă.
Pârâta precizează că SC C. SRL nu are
calitate procesuală activă deoarece reclamanta C. S.R.L, prin încheierea
Actului Adițional la Actul Constitutiv al SC A. Utviniș S.R.L certificat sub
nr. 24 din 22 septembrie 2006, cu reclamanta SC S. SRL, act adițional ce ține
loc și de contract de cesiune între cele două reclamante având ca obiect
aceleași părți sociale ale SC A. Utviniș S.R.L, renunță la toate obligațiile și
drepturile deținute în calitatea acesteia de unic asociat a SC A. Utviniș S.R.L,
obligații și drepturi conexe părților sociale cesionate, obligații și drepturi
ce sunt preluate de către reclamanta S. S.R.L - conform alin. (4) al actului
sus menționat.
Astfel, pretențiile ce fac obiect al
litigiului invocate de către SC C. S.R.L, izvorăsc din calitatea de unic
asociat a SC A. Utviniș S.R.L, respectiv din eventualele datorii pe care
aceasta din urmă le avea față de terți, datorii achitate eventual de către SC
C. S.R.L în calitate de unic asociat a acesteia, drepturi ce sunt preluate așa
cum s-a arătat de către reclamata SC S. S.R.L, condiții în care urmează ca față
de SC C. S.R.L acțiunea intentată să fie respinsă aceasta neavând calitatea și
nemaiavând dreptul de a solicita aceste sume.
Referitor la fondul cauzei, pârâta
susține că în mod nelegal și eronat curtea de apel a interpretat probele
privind debitele SC A. Utviniș S.R.L, deoarece singurul act însușit de ambele
părți îl constituie balanța contabilă din data de 30 martie 2005, conform art.5
și 6 din Convenția Anexă la Actul Adițional certificat sub nr. 7 din 12 aprilie
2005 prin care SC C. S.R.L a preluat părțile sociale ale SC A. Utviniș S.R.L,
de la pârâtă și pe parcursul procesului atât expertul cât și reclamanta nu au
înțeles să se raporteze la acest înscris și în consecință, posterior acestei
balanțe contabile, alte debite nu mai pot fi imputate pârâtei recurente,
nefiind probat dacă ele sunt cuprinse sau nu în cele însușite de reclamantă la
momentul achiziționării părților sociale.
Întrucât SC C. S.R.L nu deține vreo
calitate procesuală în cauză, pârâta susține că ar fi trebuit dovedit raportul
juridic dintre SC C. S.R.L și SC A. Utviniș S.R.L în baza căruia SC C. S.R.L a
virat sumele invocate de către SC A. Utviniș S.R.L în vederea achitării
debitelor.
În fine, pârâta mai critică decizia și
cu privire la inversarea sarcinii probei de către curtea de apel care în
motivarea deciziei arată că în mod greșit s-a apreciat că ,,pârâta nu a
contestat și nici nu a dovedit cu probe pertinente că sumele pretinse de cele
două reclamante au intrat în patrimoniul acesteia”, deoarece sarcina probei
aparținea reclamantelor.
Înalta Curte, analizând actele și
lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs, constată următoarele:
Potrivit procesului verbal al
Consiliului de administrație al SC S. SRL, proces-verbal încheiat la data de 3
iunie 2009, aflat la fila 6, din volumul al II-lea al dosarului de fond, SC S. SRL
,,renunță la acțiunea civilă ce formează obiectul dosarului nr. 1226/108/2008
de la Tribunalul Arad, secția comercială, cu termen în data de 9 iunie 2009,
împotriva SC A.I. SRL, actuala G.B.C.E. S.R.L, întrucât chiar și în cazul
rezultatului favorabil al controversei, societatea S. SRL nu ar avea niciun avantaj
economic”.
Cu privire la renunțarea la judecată
nu s-au pronunțat tribunalul și curtea de apel, astfel încât motivul de recurs
invocat de pârâtă este fondat și urmează a fi admis, în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., cu consecința modificării deciziei în sensul admiterii apelului
reclamantei SC SC S. SRL Arad împotriva sentinței comerciale nr. 787 din 2
aprilie 2010 a Tribunalului Arad, secția comercială, și schimbării, în parte a acestei
sentințe, urmând să se ia act de renunțarea reclamantei SC C. SRL la acțiune.
Ca urmare a admiterii recursului și modificării
deciziei, Înalta Curte, analizând apelul declarat de SC S. SRL împotriva
sentinței civile nr. 787/2010, precitate, constată că prin Actul adițional la
actul constitutiv al SC A. Utviniș SRL, act încheiat la data de 22 septembrie
2006 (fila 79, vol. I dosar fond), între SC S. SRL și SC C. SRL, reclamanta C.
SRL declară că se retrage din societate, cesionând toate părțile sociale
deținute la SC A. Utviniș SRL, celuilalt asociat SC S. SRL, care rămâne unic
asociat. În acest act adițional se precizează: ,,C. SRL declară că și-a încasat
toate drepturile ca asociată până la data semnării prezentului act și că nu mai
are nicio pretenție, de orice natură, față de cesionara SC S. SRL sau față de
SC A. Utviniș SRL. De asemenea, SC A. Utviniș SRL, ca urmare a preluării
tuturor părților sociale cesionate, preia toate obligațiile și drepturile
deținute de către SC C. SRL în calitatea acesteia din urmă de fostă unic
asociată”.
Astfel fiind, din
manifestarea de voință neechivocă a SC C. SRL rezultă că odată cu retragerea
din societatea A. Utviniș SRL (al cărei unic asociat era), cedenta SC C. SRL nu
mai are nicio pretenție de nicio natură față de SC A. Utviniș SRL și în
consecință nu are calitate procesuală activă de a solicita de la pârâtă
achitarea unor debite ale SC A. Utviniș SRL către terți, cum în mod legal a
constatat și tribunalul. În consecință apelul declarat de reclamanta SC C. SRL
împotriva sentinței civile nr. 787/2010, urmează a fi respins, ca nefondat, cu
consecința menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței.
Față de soluția adoptată, Înalta Curte
consideră celelalte motive de recurs nu mai trebuie analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta
G.B.C.E. S.R.L ( fostă A.I. SRL) ARAD împotriva deciziei civile nr. 132 din 16 mai
2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, modifică
decizia atacată în sensul că admite apelul reclamantei SC S. SRL ARAD, schimbă
în parte sentința comercială nr. 787 din 2 aprilie 2010 a Tribunalului Arad, secția
comercială, în sensul că ia act de renunțarea la acțiune a acestei reclamante.
Respinge apelul declarat de reclamanta SC C. SRL ARAD declarat împotriva
aceleiași sentințe. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.