ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3262/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 604 din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale,

în dosarul nr. 478/2/2009 (număr în format vechi 441/2009 ), s-a respins

cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E. împotriva sentinței civile

nr. 380 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale,

în dosarul nr. 16195/3/2008 (număr în format vechi 5211/2008 ), în

contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, ca

inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, la data de 10 aprilie 2009, revizuenta C.E., iar

prin decizia civilă nr. 3157 R din 06 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta C.E.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut, în esență, că, prin încheierea de ședință din data

de 24 iunie 2009, s-a dispus suspendare judecății recursului, în baza art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Din oficiu, la data

de 25 iunie 2010, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea

excepției de perimare, acordându-se termen la data de 06 iulie 2010.

Având în vedere că

timp de peste un an, cauza a rămas în nelucrare din vina părților, instanța a

constatat perimată cererea de recurs, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ..

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs revizuenta C.E., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat

că se impune aplicarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., pentru argumentele

dezvoltate în cererea adresată curții de apel, și că dispoziția art. 253 alin. (2)

C. proc. civ., care prevede că „Hotărârea care constată perimarea este supusă

recursului în termen de 5 zile de la pronunțare”, este aplicabilă, în mod

logic, tuturor hotărârilor prin care s-a constatat perimată oricare din

cererile enumerate de art. 248 C. proc. civ., cu privire la greșita aplicare a

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în caz contrar caracterul

autonom al instituției perimării față de cererea supusă perimării rămânând fără

conținut.

Cu privire la măsura

suspendării judecății recursului, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut suspendarea

judecății pricinii nu numai pentru lipsa reclamantului la strigarea acesteia,

respectiv a recurentului, ci și pentru lipsa concomitentă a părții adverse, a

intimatei în cauza de față, comportament procesual de care aceasta, în mod

obiectiv, nu a avut cunoștință, întrucât dispoziția de suspendare nu i-a fost

adusă la cunoștință de către instanță, astfel încât să aibă posibilitatea

solicitării redeschiderii judecății, în condițiile art. 245 alin. (1) C. proc.

civ.

Or, nefiind

înștiințată cu privire la suspendarea judecății cauzei, anterior citării sale

pentru excepția perimării, recurenta a arătat că nu a fost în măsură să-și

exercite dreptul prevăzut de art. 245 alin. (1) C. proc. civ. și să solicite

redeschiderea judecății în termenul prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., așa încât condiția pe care acest text de lege o prevede, lăsarea în

nelucrare din vina părții, nu este îndeplinită.

În ședința publică

din 7 aprilie 2011, instanța‚ din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității

recursului, excepție întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată, s-a

constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta C.E. împotriva

sentinței civile nr. 604 din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Potrivit art. 253

alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă

recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

Această dispoziție

legală nu trebuie, însă, să fie interpretată în sensul că și hotărârea de

perimare a recursului este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Acest text de lege,

la data când a fost introdus în Codul de procedură civilă, a urmărit numai să

desființeze apelul împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să deschidă

posibilitatea recursului la recurs.

Textul este redat în Titlul III C.

proc. civ., la judecata în primă instanță și deci se referă numai la hotărârile

pronunțate în fond de prima instanță. Potrivit art. 298 și art. 316 C. proc.

civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și

în instanța de apel, iar cele privind judecata în apel se aplică și în instanța

de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor care

reglementează cele două căi de atac.

Conform art. 299 C.

proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională, iar, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., sunt irevocabile, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea

s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, fără a

soluționa fondul pricinii, curtea de apel a pronunțat o hotărâre asupra

recursului, constatându-l perimat.

Prin urmare, decizia

recurată, fiind dată în recurs, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2)

pct. 1 C. proc. civ. și nu se încadrează în dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care prevede ce hotărâri se pot ataca cu recurs, astfel că instanța,

fără a mai analiza celelalte critici formulate de recurenta-revizuentă, va

respinge recursul declarat de aceasta, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta C.E. împotriva deciziei nr. 3157R

din 6 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2011.