ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2467/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 1

noiembrie 2010, pârâta B.N.R., a formulat o cerere de îndreptare a erorii

materiale, în conformitate cu dispozițiile art. 281 C. proc. civ., privind

decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în dosar nr. 5820/1/2008.

În motivarea acestei

cereri, pârâta a solicitat instanței de judecată îndreptarea erorii materiale

strecurată în cuprinsul dispozitivului hotărârii pronunțate, în sensul

modificării numerelor de inventare și dosare trecute eronat în dispozitivul

hotărârii, urmând a se ține seama, în opinia petentei, de adresa B.N.R. din 20

ianuarie 2010, din care rezultă că unele din numerele de inventare și dosare de

arhivă sunt menționate greșit sau incomplet în dispozitivul deciziei, ceea ce

împiedică punerea în executare a hotărârii menționate.

Pârâta a arătat și

faptul că decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în calea de atac a apelului, a fost atacată cu recurs de B.N.R.,

soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 octombrie 2010

prin respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor deciziei

civile menționată în ceea ce privește obligarea B.N.R. la restituirea bunurilor

cuprinse în înscrisurile consemnate în dispozitivul deciziei recurate.

Examinând cererea de

îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta B.N.R., relativ la

consemnarea greșită și eronată în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a unor numere de

inventare și dosare de arhivă, raportat și la dispozițiile art. 281 C. proc. civ.,

indicat ca temei de drept în susținerea prezentei cereri, curtea de apel a

constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă

nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar

nr. 5820/1/2008, a fost admis apelul declarat de reclamanta B.F.M. împotriva

sentinței civile nr. 1434 din 22 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș

în dosar nr. 10163/C/2003 în contradictoriu cu B.N.R. București, B.N.R. Timiș

și Ministerul Finanțelor Publice București, care a fost schimbată în parte, în

sensul admiterii, în parte, a acțiunii civile formulată de reclamantă și

obligarea pârâtelor să restituie reclamantei, în natură sau prin echivalent

bănesc, în situația în care aceste bunuri nu se mai regăsesc în natură,

obiectele de aur prevăzute în inventarul din 3 iunie 1978; inventarul din 28

martie 1987; 18 ianuarie 1990; 22 noiembrie 1977; 5 martie 1988; 30 ianuarie

1988; 5 martie 1988; 27 aprilie 1988; 14 aprilie 1988; 4 mai 1988.

S-a luat act de

renunțarea reclamantei la judecata pentru bunurile menționate cu inventarul din

25 iulie 1977; 10 decembrie 1982.

Au fost menținute în

rest dispozițiile sentinței civile apelate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de apel, învestită cu

soluționarea apelului declarat de reclamantă, în al treilea ciclu procesual, a

avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, la cererea instanței, de către

pârâta B.N.R. București, dosar nr. 10163/2003 al Tribunalului Timiș.

Astfel, prin adresa

din 26 mai 2004, emisă de B.N.R. București, s-a comunicat instanței, Tribunalul

Timiș, la solicitarea acestuia privind pe reclamanta B.M., copiile inventarelor

solicitate, identificate de pârâtă în dosarele de arhivă. În continuare, pârâta

a indicat expres numerele de inventare, data întocmirii lor și numărul

dosarului de arhivă aferent fiecăruia în parte, dosar nr. 10163/C/2003 al

Tribunalului Timiș, anexând în susținere și dovedire copii ale acestor

inventare.

Verificând susținerile

pârâtei din prezenta cerere, potrivit cu care în dispozitivul deciziei civile

nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-au

consemnat greșit sau incomplet unele din numerele de inventare și dosare de

arhivă, cu adresa comunicată instanței pentru termenul de judecată din 14 iunie

2004, precum și cu inventarele anexate acesteia și avute în vedere de instanță

la soluționarea în fond a cauzei, instanța a reținut că acestea sunt nefondate.

În concret, petenta

B.N.R. Timiș a indicat ca fiind consemnate greșit sau incomplet următoarele

inventare:

- inventar din 3

iunie 1978, dosar arhivă, cum incomplet s-a consemnat în hotărâre. Relativ la

acest inventar, depus de pârâtă la dosar nr. 10163/C/2003 al Tribunalului

Timiș, s-a constatat că numărul de inventar este identic cu cel consemnat în

dispozitivul hotărârii și numărul de dosar arhivă înscris pe acest inventar; a

fost indicat de pârâtă în adresa de înaintare către instanță (același dosar),

fiind consemnat de instanță în dispozitivul hotărârii pronunțate, astfel cum a

fost indicat de pârâtă, din evidențele personale.

- inventarul din 28

martie 1997 și nu din 28 martie 1987, dosar arhivă. Relativ la acest inventar,

depus la dosar Tribunalul Timiș, se constată că numărul de inventar înscris

este același cu cel indicat de pârâtă în adresa de înaintare, dosarul de arhivă

fiind însă indicat greșit în această adresă.

Aceiași situație se

regăsește și în privința inventarelor.

Din verificarea

înscrisurilor anexate de pârâta B.N.R. București instanței la data de 14 iunie

2004, indicate expres în adresa din 26 mai 2004 emisă de B.N.R. București,

instanța a reținut că numerele de inventar avute în vedere la soluționarea

cauzei sunt corect consemnate în raport cu înscrisurile anexate, avute în vedere

la soluționarea pe fond a cauzei, acestea fiind probele ce au stat la baza

examinării pe fond a pretențiilor reclamantei.

Indicarea incompletă

de pârâtă a numărului dosarului de arhivă aferent fiecărui inventar, consemnat

pe aceste înscrisuri cu un marker negru, nu este culpa instanței, ea consemnând

întocmai numărul dosarului de arhivă indicat în adresa de înaintare, situație

în care se vădește ca nelegală și nejustificată susținerea petentei B.N.R.,

exprimată prin adresa din 20 ianuarie 2010 (deci, cu mult ulterioară

soluționării apelului), potrivit cu care, unele numere de inventar sau de dosar

– arhivă sunt incomplete sau greșite, ele fiind consemnate ca atare, de către

pârâtă, prin adresa de la dosar Tribunalul Timiș nr. 10163/C/2003.

S-a subliniat că nu

se poate susține că în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au fost consemnate greșit sau

incomplet numerele de inventar ori al dosarului de arhivă, întrucât acestea au

fost consemnate de pârâtă în adresa de înaintare a documentelor solicitate,

anexate ca atare și avute în vedere de instanță, ca probe de fond la

soluționarea pricinii.

Prin urmare, s-a

reținut nu există impediment în punerea în executare a deciziei civile astfel

pronunțată, care indică, cu putere de lucru judecat, inventarele avute în

vedere și asupra cărora s-a dispus restituirea în natură sau prin echivalent

către reclamantă, cu atât mai mult cu cât decizia civilă nr. 254/A din 9

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost recurată de pârâtă și a rămas

irevocabilă prin respingerea recursului acesteia.

Potrivit art. 281 C. proc.

civ., indicat ca temei de drept în susținerea cererii de îndreptare a erorii

materiale „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale,

pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Noțiunea de greșeală materială

are, în sensul art. 281 C. proc. civ. înțelesul de eroare materială vizibilă,

săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege

menționat nu pot fi îndreptate greșeli de judecată care privesc fondul pricinii

și nici nu se poate obține completarea hotărârii cu indicarea unui bun asupra

căruia instanța nu a fost învestită și, pe cale de consecință, nu s-a pronunțat

și nici nu se poate cere instanței să își interpreteze propria hotărâre.

Concluzionând,

instanța a reținut că cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul

deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara este

nefondată, motiv pentru care, prin încheierea din 19 aprilie 2011, Curtea de

Apel Timișoara a respins-o ca atare.

Împotriva

susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâta B.N.R. care a susținut că din

adresa B.N.R. din 19 mai 2011 se explică erorile care au dus la menționarea

altor numere de inventar și dosare de arhivă decât cele existente în arhiva B.N.R.,

respectiv inventarele depuse la dosarul instanței din anul 2004, motiv pentru

care, fiind îndeplinite cerințele art. 281

3

C. proc. civ., au

solicitat admiterea recursului și îndreptarea erorii materiale strecurate în

dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 respectiv trei (3)

numere de inventar și două (2) dosare de arhivă trecute eronat.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 281

alin. (1) C. proc. civ., (iar nu art. 281

3

C. proc. civ., care

vizează căile de atac la sunt supuse hotărârile pronunțate în ipoteza 281 și,

respectiv 281

1

și 281

2

C. proc. civ.) „erorile sau

omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi

îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Noțiunea de greșeală

materială are, în accepțiunea art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială

vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii.

Pe calea reglementată

de textul de lege menționat nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care

privesc fondul pricinii și nici nu s-ar putea obține completarea hotărârii cu

indicarea unui bun asupra căruia instanța nu a fost învestită și, pe cale de

consecință, nu s-a pronunțat și nici nu se poate cere, sub motiv că unele date,

inițial comunicate și analizate judiciar sunt menționate greșit ori incomplet,

chestiune ce în realitate ar viza o greșeală de judecată.

Prin urmare, de

principiu, în raport de pretenția evocată prin cererea dedusă judecății,

aceasta apare, în baza normei legale invocate a fi incidentă, ca nefiind

admisibilă, soluția de respingere a acesteia, pronunțată de instanța sesizată,

vădindu-se a fi, din acest considerent, legală.

Instanța de apel a

analizat, totodată și temeinicia acestei cereri, prin analiza pretinselor erori

ori omisiuni invocate, reținând legal că în raport de actele existente la

dosarul cauzei, în timpul desfășurării procedurii judecătorești nu există

neconcordanțele analizate invocate de altfel ulterior finalizării apelului.

S-a constat astfel că

între datele menționate (cu referire la număr de inventar și de dosar) există o

deplină concordanță între cele consemnate chiar de către pârâtă, în calitate de

autoritate emitentă și mențiunile din dispozitivul deciziei instanței de apel.

Un argument

suplimentar legal reținut de aceeași instanță de apel îl constituie și faptul

că deși pârâta ar fi susținut această neconformitate prin adresa din 20

ianuarie 2010, nu a invocat această chestiune în recursul exercitat de ea

însăși împotriva deciziei curții de apel, finalizat prin decizia pronunțată în

recurs la 14 octombrie 2010.

Mai mult, a susține

ulterior, respectiv la data 19 mai 2011, deci după finalizarea procedurii

judiciare, eventuale erori, în sensul celor reliefate apare, cum legal a

reținut instanța ca o îndreptare a unor greșeli de judecată, considerent ce

determină, de asemenea, respingerea cererii deduse judecății.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta B.N.R. Timiș împotriva încheierii de ședință din

camera de consiliu de la 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 aprilie 2012.