ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2467/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 1 noiembrie 2010, pârâta B.N.R., a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, în conformitate cu dispozițiile art. 281 C. proc. civ., privind decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 5820/1/2008. În motivarea acestei cereri, pârâta a solicitat instanței de judecată îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul dispozitivului hotărârii pronunțate, în sensul modificării numerelor de inventare și dosare trecute eronat în dispozitivul hotărârii, urmând a se ține seama, în opinia petentei, de adresa B.N.R. din 20 ianuarie 2010, din care rezultă că unele din numerele de inventare și dosare de arhivă sunt menționate greșit sau incomplet în dispozitivul deciziei, ceea ce împiedică punerea în executare a hotărârii menționate.

Pârâta a arătat și faptul că decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în calea de atac a apelului, a fost atacată cu recurs de B.N.R., soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 octombrie 2010 prin respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor deciziei civile menționată în ceea ce privește obligarea B.N.R. la restituirea bunurilor cuprinse în înscrisurile consemnate în dispozitivul deciziei recurate. Examinând cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta B.N.R., relativ la consemnarea greșită și eronată în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a unor numere de inventare și dosare de arhivă, raportat și la dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., indicat ca temei de drept în susținerea prezentei cereri, curtea de apel a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 5820/1/2008, a fost admis apelul declarat de reclamanta B.F.M. împotriva sentinței civile nr. 1434 din 22 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 10163/C/2003 în contradictoriu cu B.N.R. București, B.N.R.

Timiș și Ministerul Finanțelor Publice București, care a fost schimbată în parte, în sensul admiterii, în parte, a acțiunii civile formulată de reclamantă și obligarea pârâtelor să restituie reclamantei, în natură sau prin echivalent bănesc, în situația în care aceste bunuri nu se mai regăsesc în natură, obiectele de aur prevăzute în inventarul din 3 iunie 1978; inventarul din 28 martie 1987; 18 ianuarie 1990; 22 noiembrie 1977; 5 martie 1988; 30 ianuarie 1988; 5 martie 1988; 27 aprilie 1988; 14 aprilie 1988; 4 mai 1988. S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata pentru bunurile menționate cu inventarul din 25 iulie 1977; 10 decembrie 1982. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de apel, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă, în al treilea ciclu procesual, a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, la cererea instanței, de către pârâta B.N.R. București, dosar nr. 10163/2003 al Tribunalului Timiș. Astfel, prin adresa din 26 mai 2004, emisă de B.N.R. București, s-a comunicat instanței, Tribunalul Timiș, la solicitarea acestuia privind pe reclamanta B.M., copiile inventarelor solicitate, identificate de pârâtă în dosarele de arhivă. În continuare, pârâta a indicat expres numerele de inventare, data întocmirii lor și numărul dosarului de arhivă aferent fiecăruia în parte, dosar nr. 10163/C/2003 al Tribunalului Timiș, anexând în susținere și dovedire copii ale acestor inventare.

Verificând susținerile pârâtei din prezenta cerere, potrivit cu care în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-au consemnat greșit sau incomplet unele din numerele de inventare și dosare de arhivă, cu adresa comunicată instanței pentru termenul de judecată din 14 iunie 2004, precum și cu inventarele anexate acesteia și avute în vedere de instanță la soluționarea în fond a cauzei, instanța a reținut că acestea sunt nefondate. În concret, petenta B.N.R. Timiș a indicat ca fiind consemnate greșit sau incomplet următoarele inventare: - inventar din 3 iunie 1978, dosar arhivă, cum incomplet s-a consemnat în hotărâre.

Relativ la acest inventar, depus de pârâtă la dosar nr. 10163/C/2003 al Tribunalului Timiș, s-a constatat că numărul de inventar este identic cu cel consemnat în dispozitivul hotărârii și numărul de dosar arhivă înscris pe acest inventar; a fost indicat de pârâtă în adresa de înaintare către instanță (același dosar), fiind consemnat de instanță în dispozitivul hotărârii pronunțate, astfel cum a fost indicat de pârâtă, din evidențele personale. - inventarul din 28 martie 1997 și nu din 28 martie 1987, dosar arhivă. Relativ la acest inventar, depus la dosar Tribunalul Timiș, se constată că numărul de inventar înscris este același cu cel indicat de pârâtă în adresa de înaintare, dosarul de arhivă fiind însă indicat greșit în această adresă.

Aceiași situație se regăsește și în privința inventarelor. Din verificarea înscrisurilor anexate de pârâta B.N.R. București instanței la data de 14 iunie 2004, indicate expres în adresa din 26 mai 2004 emisă de B.N.R. București, instanța a reținut că numerele de inventar avute în vedere la soluționarea cauzei sunt corect consemnate în raport cu înscrisurile anexate, avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, acestea fiind probele ce au stat la baza examinării pe fond a pretențiilor reclamantei.

Indicarea incompletă de pârâtă a numărului dosarului de arhivă aferent fiecărui inventar, consemnat pe aceste înscrisuri cu un marker negru, nu este culpa instanței, ea consemnând întocmai numărul dosarului de arhivă indicat în adresa de înaintare, situație în care se vădește ca nelegală și nejustificată susținerea petentei B.N.R., exprimată prin adresa din 20 ianuarie 2010 (deci, cu mult ulterioară soluționării apelului), potrivit cu care, unele numere de inventar sau de dosar – arhivă sunt incomplete sau greșite, ele fiind consemnate ca atare, de către pârâtă, prin adresa de la dosar Tribunalul Timiș nr. 10163/C/2003.

S-a subliniat că nu se poate susține că în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au fost consemnate greșit sau incomplet numerele de inventar ori al dosarului de arhivă, întrucât acestea au fost consemnate de pârâtă în adresa de înaintare a documentelor solicitate, anexate ca atare și avute în vedere de instanță, ca probe de fond la soluționarea pricinii. Prin urmare, s-a reținut nu există impediment în punerea în executare a deciziei civile astfel pronunțată, care indică, cu putere de lucru judecat, inventarele avute în vedere și asupra cărora s-a dispus restituirea în natură sau prin echivalent către reclamantă, cu atât mai mult cu cât decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost recurată de pârâtă și a rămas irevocabilă prin respingerea recursului acesteia.

Potrivit art. 281 C. proc. civ., indicat ca temei de drept în susținerea cererii de îndreptare a erorii materiale „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ. înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menționat nu pot fi îndreptate greșeli de judecată care privesc fondul pricinii și nici nu se poate obține completarea hotărârii cu indicarea unui bun asupra căruia instanța nu a fost învestită și, pe cale de consecință, nu s-a pronunțat și nici nu se poate cere instanței să își interpreteze propria hotărâre.

Concluzionând, instanța a reținut că cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara este nefondată, motiv pentru care, prin încheierea din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins-o ca atare. Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâta B.N.R. care a susținut că din adresa B.N.R. din 19 mai 2011 se explică erorile care au dus la menționarea altor numere de inventar și dosare de arhivă decât cele existente în arhiva B.N.R., respectiv inventarele depuse la dosarul instanței din anul 2004, motiv pentru care, fiind îndeplinite cerințele art. 281 3 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului și îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 respectiv trei (3) numere de inventar și două (2) dosare de arhivă trecute eronat.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., (iar nu art. 281 3 C. proc. civ., care vizează căile de atac la sunt supuse hotărârile pronunțate în ipoteza 281 și, respectiv 281 1 și 281 2 C. proc. civ.) „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Noțiunea de greșeală materială are, în accepțiunea art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii.

Pe calea reglementată de textul de lege menționat nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii și nici nu s-ar putea obține completarea hotărârii cu indicarea unui bun asupra căruia instanța nu a fost învestită și, pe cale de consecință, nu s-a pronunțat și nici nu se poate cere, sub motiv că unele date, inițial comunicate și analizate judiciar sunt menționate greșit ori incomplet, chestiune ce în realitate ar viza o greșeală de judecată. Prin urmare, de principiu, în raport de pretenția evocată prin cererea dedusă judecății, aceasta apare, în baza normei legale invocate a fi incidentă, ca nefiind admisibilă, soluția de respingere a acesteia, pronunțată de instanța sesizată, vădindu-se a fi, din acest considerent, legală.

Instanța de apel a analizat, totodată și temeinicia acestei cereri, prin analiza pretinselor erori ori omisiuni invocate, reținând legal că în raport de actele existente la dosarul cauzei, în timpul desfășurării procedurii judecătorești nu există neconcordanțele analizate invocate de altfel ulterior finalizării apelului. S-a constat astfel că între datele menționate (cu referire la număr de inventar și de dosar) există o deplină concordanță între cele consemnate chiar de către pârâtă, în calitate de autoritate emitentă și mențiunile din dispozitivul deciziei instanței de apel.

Un argument suplimentar legal reținut de aceeași instanță de apel îl constituie și faptul că deși pârâta ar fi susținut această neconformitate prin adresa din 20 ianuarie 2010, nu a invocat această chestiune în recursul exercitat de ea însăși împotriva deciziei curții de apel, finalizat prin decizia pronunțată în recurs la 14 octombrie 2010. Mai mult, a susține ulterior, respectiv la data 19 mai 2011, deci după finalizarea procedurii judiciare, eventuale erori, în sensul celor reliefate apare, cum legal a reținut instanța ca o îndreptare a unor greșeli de judecată, considerent ce determină, de asemenea, respingerea cererii deduse judecății. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.N.R. Timiș împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu de la 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 aprilie 2012.