ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4464/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 9442 din 18 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a respins contestația în

anulare formulată

de B.N. împotriva deciziei civile nr. 4270 din 26 iunie 2008 pronunțată de

aceeași instanță.

In motivarea deciziei instanța a reținut

că partea interesată, potrivit dispozițiilor art. 317 pct. 1 C. proc. civ.,

poate solicita anularea unei hotărâri irevocabile, sub motiv că procedura de

chemare în instanță pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit dispozițiilor legale, cu condiția să nu fi putut invoca acest viciu pe

calea apelului sau a recursului.

Cum, în speță, contestatorul B.N. nu a

invocat necitarea sa legală pentru termenul de judecată din 15 mai 2007 nici pe

calea apelului și nici a recursului, Înalta Curte a constatat că nu poate primi

critica formulată în acest sens pe calea contestației în anulare.

Totodată, s-a reținut că partea

interesată poate solicita anularea unei hotărâri rămase irevocabile, potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., când instanța de recurs a săvârșit

greșeli materiale, adică greșeli în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului.

Cum, în speță, contestatorul B.N. a

invocat săvârșirea de către instanța de recurs nu a unor greșeli materiale ci a

unei greșeli de judecată, constând în aceea că a dispus, în mod eronat,

respingerea recursului motivat de faptul că nu ar fi probat existența dreptului

de proprietate asupra imobilelor în litigiu, Înalta Curte a constatat că nu

poate primi nici acest motiv de contestație.

Prin

cererea înregistrată la data de 12 februarie 2010,

B.N. a

cerut revizuirea deciziei civile nr.

9442 din 18 noiembrie 2009, invocând incidența dispozițiilor art. 322 pct. 2, 5

și 7 C. proc. civ., cu trimitere la dispozițiile art. 281, art. 281

1

și art. 281

2

C. proc. civ.

Prin

aceeași cerere,

B.N. a cerut și anularea

deciziei mai sus

menționate, invocând incidența dispozițiilor art. 317

și art. 318 C. proc. civ.

În motivarea cererii în anulare s-a

susținut că motivul relativ la necitarea sa pentru termenul de judecată din 15

mai 2007 a fost invocat atât pe calea apelului cât și a recursului, motiv

pentru care, în mod greșit Înalta Curte, prin decizia nr. 9442 din 18 noiembrie

2009, a reținut că nu ar fi îndeplinită această condiție, cu consecința

respingerii contestației în anulare.

In dovedirea condiției mai sus arătate,

contestatorul a susținut însă că se impune refacerea paginii nr. 4 din cererea

de apel și celei cu nr. 6 din cererea de recurs, în condițiile art. 583 C.

proc. civ., susținând că acestea sunt înscrisurile care erau de natură să

confirme susținerile sale referitoare la faptul invocării viciului de procedură

în apel și recurs, cu mențiunea că ele nu se mai găsesc în dosare.

Analizând

cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu

poate

fi primită pentru următoarele considerente:

In drept, potrivit art. 324 alin. (1) C.

proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și el se socotește, în

cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 7, după distincțiile

prevăzute la pct. 1 și pct. 4 ale alin. (1) al art. 324.

Anume, termenul de o lună curge de la

comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de

instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea hotărârilor,

respectiv a ultimei hotărâri și, după caz, din ziua în care s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă ca temei al revizuirii ori din ziua în care partea a

luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

In speța dedusă judecății, se constată că

revizuentul B.N. a formulat tardiv, la data de 12 februarie 2010, cererea de

revizuire a deciziei civile nr. 9442 din 18 noiembrie 2009, adică după

expirarea termenului de o lună de la pronunțare, fără a susține și dovedi

aspecte care să se circumscrie motivelor de revizuire invocate și, respectiv,

care să fie de natură să determine calcularea termenului de o lună de la un alt

moment din cele prevăzute de dispozițiile legale mai sus-arătate.

Analizând

critica care se încadrează în motivul de

contestație în anulare

prevăzut de

art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fii

primită

pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare specială,

reglementată prin dispozițiile art. 318 C. proc. civ., este o cale

extraordinară de atac, admisibilă doar în condițiile restrictive prevăzute de

această dispoziție legală, anume în cazul în care dezlegarea dată recursului

este rezultatul unei greșeli materiale sau în cazul în care, respingând

recursul, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele invocate de

recurent.

Statuând că se poate cere anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile sub motivul săvârșirii de către instanța de

recurs a unei greșeli materiale, legiuitorul a avut în vedere acele hotărâri

prin care instanța a soluționat calea de atac a recursului.

În speța dedusă judecății, contestatorul B.N.

invocă săvârșirea unei greșeli materiale nu de către instanța de recurs,

cerință impusă de dispozițiile legale mai sus arătate, ci de către instanța

care a soluționat contestația în anulare.

Anume, contestatorul afirmă că Înalta

Curte a reținut, în mod greșit, cu ocazia pronunțării deciziei nr. 9442 din 11

noiembrie 2009, că nu ar fi invocat pe calea apelului și a recursului faptul

necitării sale la termenul de judecată din 15 mai 2007, fără a observa că

anumite înscrisuri lipsesc din dosare.

In argumentarea criticii, petentul

susține și că înscrisurile doveditoare ale faptului că a invocat viciul de

procedură în apel și recurs, anume pagina 4 din cererea de apel și pagina 6 din

cererea de recurs, ar fi dispărute și în prezent din dosare, sens în care

solicită refacerea lor, în procedura prevăzută de art. 583 C. proc. civ.

O astfel de solicitare, de refacere a

unor înscrisuri pretins dispărute nu poate fi însă primită în cadrul acestei

proceduri judiciare, în care se analizează cu prioritate admisibilitatea

contestației în anulare. Totodată, este de observat că această procedură, a

refacerii înscrisurilor dispărute, conform dispozițiilor art. 583 alin. (1) C.

proc. civ., este în sarcina instanțelor care au judecat apelul sau, după caz,

recursul.

Așa fiind, pentru considerentele arătate,

Înalta Curte constată că nu poate nici contestația în anulare dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuentul B.N.

împotriva deciziei civile nr. 9442 din 11 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul

nr. 7394/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatorul B.N. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.