ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2164/2010

Deliberând

asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

2215 din 19 februarie 2007 Tribunalul București, secția a VI- a comercială a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu

cu pârâta SC B.C.R. S. SA.

Judecătorul

fondului a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei

de 10.394.178,62 lei reprezentând prejudiciul pe care pârâta i l-a cauzat,

precum și suma de 47.813.221,65 lei, cu titlu de daune interese. Reclamantul a

justificat prejudiciul prin aceea că situația portofoliului deținut la data de

19 ianuarie 2006, ora 24, este reflectată prin două tabele informative diferite

total, prin conținut și mărime.

La data de 5 mai 2008 reclamantul a

formulat cerere de îndreptare a sentinței comerciale nr. 2215/2007, potrivit dispozițiilor

art. 281 alin. (1) și art. 281 C. proc. civ., solicitând îndreptarea și

refacerea sentinței.

În raport

de această cerere, judecătorul fondului a reținut că dispoziția art. 281 se

referă la erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile

părților sau cele de calcul, precum și la orice alte erori materiale din

hotărâri sau încheieri. Dispoziția art. 281

1

C. proc. civ. are în

vedere lămurirea dispozitivului, sub aspectul întinderii, înțelesului sau

aplicării acestuia, ori când în dispozitiv sunt cuprinse dispoziții potrivnice.

Prin cererea

sa, reclamantul a formulat, în fapt, apărări care puteau fi folosite într-o

cale de atac, fiind reținut că apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

comerciale nr. 2215/2007 a fost anulat ca netimbrat.

În consecință,

prin încheierea dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică la

data de 26 mai 2008, judecătorul fondului a respins ca nefondată cererea

formulată de reclamantul Tănăsescu Constantin în contradictoriu cu pârâta SC

B.C.R. S. SA.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului și

schimbarea încheierii apelate în sensul admiterii cererii sale prin care a

solicitat lămurirea și îndreptarea sentinței comerciale nr. 2215/2007.

Curtea de Apel

București, prin Decizia nr. 451 din 15 octombrie 2008, a respins ca nefondat

apelul reclamantului iar prin încheierea din 5 noiembrie 2008 a respins ca

neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială strecurată în decizia

comercială nr. 451/2008.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.C.

Prin Decizia

nr. 1514 din 20 mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în Dosarul nr. 4894/2/2008 a constatat nul recursul reclamantului în

considerentele căreia s-a reținut că

reclamantul nu indică

niciunul din motivele de recurs prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1

- 9 C. proc. civ. iar aspectele relatate în așa-zisa motivare a recursului nu

pot fi încadrate în aceste motive. în contra celei din urmă hotărâri

contestatorul T.C. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 318 raportat la art. 317 alin. (1) C. proc. civ., conform precizărilor

făcute la termenul de astăzi.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul arată, în esență, că partea adversă îi

datorează sume ce reprezintă prejudiciu și daune interese prin nexecutarea

ordinului pe care l-a transmis la data de 20 ianuarie 2006, iar prin această

inacțiune din partea intimatei i s-a îngrădit dreptul de a dispune de sumele ce

i se cuveneau producându-i o pagubă iminentă, fapt pentru care solicită

admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate.

Contestația în anulare este

neîntemeiată.

Contestatorul

și-a întemeiat contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318

raportat la art. 317 alin. (1) C. proc. civ. conform precizărilor făcute la

termenul de astăzi.

Dispozițiile

legale prevăd după cum urmează: primul text de Lege evocat - art. - 317 alin. (1)

C. proc. civ. - se referă la ipoteza când procedura de chemare a părții, pentru

ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele

legii, iar cel de-al doilea text evocat se referă la contestația în anulare specială

când hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei erori

materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare prevăzute expres de art. 304 din același.

Examinând

criticile formulată în această cale extraordinară de atac, Înalta Curte

constată că acestea vizează fondul cauzei prin apărările făcute, nefiind

niciuna din ipotezele de lege evocate.

Ori, în

calea de atac a contestației în anulare nu pot fi supuse examinării decât în

ipotezele prevăzute strict și limitativ de art. art. 318 raportat la art. 317 alin.

(1) C. proc. civ. și cum contestatorul nu se află în niciuna din cele

menționate, Înalta Curte urmează să respingă ca neîntemeiată contestația în

anulare formulată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de

contestatorul T.C.

împotriva Deciziei nr. 1514 din 20

mai 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.