ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2164/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2215 din 19 februarie 2007 Tribunalul București, secția a VI- a comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. S. SA. Judecătorul fondului a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.394.178,62 lei reprezentând prejudiciul pe care pârâta i l-a cauzat, precum și suma de 47.813.221,65 lei, cu titlu de daune interese. Reclamantul a justificat prejudiciul prin aceea că situația portofoliului deținut la data de 19 ianuarie 2006, ora 24, este reflectată prin două tabele informative diferite total, prin conținut și mărime.

La data de 5 mai 2008 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a sentinței comerciale nr. 2215/2007, potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) și art. 281 C. proc. civ., solicitând îndreptarea și refacerea sentinței. În raport de această cerere, judecătorul fondului a reținut că dispoziția art. 281 se referă la erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și la orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri. Dispoziția art. 281 1 C. proc. civ. are în vedere lămurirea dispozitivului, sub aspectul întinderii, înțelesului sau aplicării acestuia, ori când în dispozitiv sunt cuprinse dispoziții potrivnice. Prin cererea sa, reclamantul a formulat, în fapt, apărări care puteau fi folosite într-o cale de atac, fiind reținut că apelul declarat de reclamant împotriva sentinței comerciale nr. 2215/2007 a fost anulat ca netimbrat.

În consecință, prin încheierea dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică la data de 26 mai 2008, judecătorul fondului a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Tănăsescu Constantin în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. S. SA. Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului și schimbarea încheierii apelate în sensul admiterii cererii sale prin care a solicitat lămurirea și îndreptarea sentinței comerciale nr. 2215/2007. Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 451 din 15 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului iar prin încheierea din 5 noiembrie 2008 a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială strecurată în decizia comercială nr. 451/2008.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.C. Prin Decizia nr. 1514 din 20 mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 4894/2/2008 a constatat nul recursul reclamantului în considerentele căreia s-a reținut că reclamantul nu indică niciunul din motivele de recurs prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar aspectele relatate în așa-zisa motivare a recursului nu pot fi încadrate în aceste motive. în contra celei din urmă hotărâri contestatorul T.C. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 raportat la art. 317 alin. (1) C. proc. civ., conform precizărilor făcute la termenul de astăzi.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul arată, în esență, că partea adversă îi datorează sume ce reprezintă prejudiciu și daune interese prin nexecutarea ordinului pe care l-a transmis la data de 20 ianuarie 2006, iar prin această inacțiune din partea intimatei i s-a îngrădit dreptul de a dispune de sumele ce i se cuveneau producându-i o pagubă iminentă, fapt pentru care solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate. Contestația în anulare este neîntemeiată. Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 raportat la art. 317 alin. (1) C. proc. civ. conform precizărilor făcute la termenul de astăzi. Dispozițiile legale prevăd după cum urmează: primul text de Lege evocat - art. - 317 alin. (1) C. proc.

civ. - se referă la ipoteza când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar cel de-al doilea text evocat se referă la contestația în anulare specială când hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare prevăzute expres de art. 304 din același. Examinând criticile formulată în această cale extraordinară de atac, Înalta Curte constată că acestea vizează fondul cauzei prin apărările făcute, nefiind niciuna din ipotezele de lege evocate. Ori, în calea de atac a contestației în anulare nu pot fi supuse examinării decât în ipotezele prevăzute strict și limitativ de art. art. 318 raportat la art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. și cum contestatorul nu se află în niciuna din cele menționate, Înalta Curte urmează să respingă ca neîntemeiată contestația în anulare formulată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul T.C. împotriva Deciziei nr. 1514 din 20 mai 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.