ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Alba Iulia, reclamantul H.V. a solicitat obligarea pârâtelor

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba la plata

sumei de 23500 RON, reprezentând contravaloarea activității prestate în

perioada 01 ianuarie - 30 iunie 2007, respectiv crotalierea animalelor din

comunele Mogoș și Bucium, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 4242/2009,

Judecătoria Alba Iulia a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat

pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 11.893,22 RON

reprezentând valoarea crotalierilor pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 29

februarie 2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2082

RON.

În calea de atac a

recursului, Tribunalul Alba, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 333/09

aprilie 2010 a casat sentința atacată și a stabilit competența de soluționare a

cauzei în primă instanță în favoarea secției de contencios administrativ a

Curții de apel.

Învestită cu

soluționarea cauzei, prin decizia de declinare a tribunalului, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 251

din 20 octombrie 2011 a admis excepția lipsei procedurii prealabile și, pe cale

de consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul H.V.,

în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor Alba, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul H.V. a solicitat

obligarea pârâtelor la plata serviciilor prestate în baza contractului de concesiune

nr. 96/2002 și a actului adițional, având ca obiect serviciile de identificare

a animalelor domestice.

S-a mai reținut că,

anterior sesizării instanței, reclamantul nu a parcurs procedura plângerii

prealabile reglementată de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care în cazul acțiunilor care au ca obiect contractele administrative are

semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, motiv pentru care s-a

apreciat ca fiind inadmisibilă acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba, solicitând modificarea în

parte a hotărârii atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată

solicitate la fondul cauzei.

Recurentele au

criticat hotărârea numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată în

sumă de 720,31 RON și respectiv 710,6 RON, reprezentând taxele judiciare de

timbru achitate în cauză, pe care le-au solicitat prin intermediul notelor

scrise depuse la termenul de judecată din 20 octombrie 2010, apreciind că numai

dintr-o eroare instanța nu le-a acordat.

Analizând sentința în

raport cu motivul de recurs formulat, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele expuse în continuare:

Rezolvarea corectă a

cererilor privind cheltuielile de judecată prezintă importanță, deoarece

repararea completă a pagubei suferite de partea care a câștigat procesul nu

este posibilă decât dacă toate cheltuielile făcute justificat îi sunt

restituite de partea în culpă.

Fundamentul

obligației de plată a cheltuielilor de judecată rezultă din dispozițiile art.

274 alin. (1) C. proc. civ care prevăd că „partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".

Potrivit textului, la

baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală,

dedusă din expresia „partea care cade în pretenții".

Prin urmare, numai

partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile

făcute de cealaltă parte.

În prezenta cauză,

acțiunea reclamantului H.V. a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile, reglementată de dispozițiile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Procesul fiind purtat

din culpa reclamantului se impunea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ,

obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtele-recurente.

În speță, instanța de

recurs constată că recurentele-pârâte au făcut dovada solicitării cheltuielilor

de judecată prin notele scrise din dosarul de fond al Curții de Apel Pitești,

reprezentând plata taxelor de timbru în cuantum de 705,6 RON și timbru judiciar

în valoare de 5 RON și respectiv 720,31 RON.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile formulate de recurentele-pârâte fiind întemeiate,

Înalta Curte va admite recursurile, va modifica în parte sentința atacată, în

sensul obligării reclamantului H.V. la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 720,31 RON către pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor și în cuantum de 710,6 RON către pârâta Direcția

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba.

Vor fi menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile

declarate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Alba împotriva Sentinței nr. 251 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, Secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că, obligă reclamantul H.V. la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 720,31 RON către pârâta Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și în cuantum de 710,6 RON

către pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2011.