ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I .Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, în urma declinării de competență de la Tribunalul Alba, precizată ulterior, reclamanta SC „I.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba, obligarea pârâtelor la îndeplinirea formalităților legale în vederea achitării, în solidar, a sumei de 773.040 RON, reprezentând contravaloarea efectivelor de păsări ucise în perioada 12 mai 2006 - 24 mai 2006 ca urmare a bolii Newcastle (pseudopesta aviară), precum și a dobânzii legale aferente sumei de 773.040 RON, începând cu data de 31 noiembrie 2008 și până la achitarea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a expus împrejurările conform cărora, în urma confirmării bolii Newcastle la puii de la Ferma nr. 2 pe care o deține în localitatea Sântimbru, județul Alba, de către Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București și Laboratorul Sanitar Veterinar de Stat Alba, în perioada 12 mai 2006 -24 mai 2006 au murit 96.203 capete, respectiv 14948 de pui din cauza bolii, iar restul de 81.255 capete au fost sacrificate din necesitate, întreaga cantitate de carne fiind trimisă spre incinerare la SC „P.” SA București din dispoziția pârâtei de ordinul 2. Reclamanta a mai precizat că, în urma tăierii, cantitatea de carne rezultată a fost de 136.419 kg, animalele moarte reprezentând 25.112,64 kg, societatea neprimind vreo sumă de bani în urma incinerării, în condițiile în care SC „P.” SA a emis 8 facturi pentru serviciile prestate în valoare de 54.091,24 RON.

În temeiul art. II din Programul de supraveghere, prevenire, combatere și asanare a bolilor la animale și a celor transmisibile la om, precum și de refacere a șeptelului, aprobat prin H.G. nr. 614/1995, societatea reclamantă a întocmit documentația pentru acordare de despăgubiri și a transmis-o spre aprobare, prin Adresa nr. 10731 din 5 octombrie 2006, pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba, care a avizat documentația, semnând procesul-verbal de apreciere a pierderii animalelor și evaluare a pagubelor nr. 1063 din 2 octombrie 2006, fără a-și asuma răspunderea pentru plata acestora.

Totodată, reclamanta a precizat că, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instituțiilor pârâte, prin Adresele nr. 231 din 31 octombrie 2008 și, respectiv nr. 632 din 31 octombrie 2008, îndeplinirea formalităților legale în vederea achitării sumei de 1.060.443,64 RON reprezentând contravaloarea efectivelor de păsări ucise în perioada 12 mai 2006 - 24 mai 2006, ca urmare a bolii Newcastle, refuzul acordării acestora fiind exprimat prin Adresele nr. 14993 din 27 noiembrie 2008 și nr. 5929 din 8 decembrie 2008. Reclamanta a susținut că este îndreptățită să beneficieze de despăgubirile solicitate conform prevederilor H.G. nr. 614/1995, chiar dacă în vigoare exista și H.G. nr. 1415/2004, dată în aplicarea O.G.

nr. 42/2004, deoarece pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu a completat Anexa 1 a H.G. nr. 1415/2004 și nu a inclus pe lista cu bolile pentru care se acordă despăgubiri și boala de Newcastle, deși în legătură cu această boală au fost emise mai multe norme sanitar veterinare. Astfel, a precizat reclamanta, boala Newcastle este o boală transmisibilă de la animale la om pentru care se acordă despăgubiri potrivit Directivei nr. 1992/66/CE, Directivei nr. 82/894/CEE, Deciziei Comisiei 2004/216/CEE, acte transpuse de România prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 312/2001, Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 1114/2003, Ordinul Ministrului Agriculturii și Alimentației nr. 156/1999, precum și prin Ordinele A.N.S.V.S.A.

nr. 77/2005, nr. 107/2005, nr. 153/2006 și nr. 300/2006. În plus, în Directiva nr. 92/66/CEE, se menționează că maladia Newcastle poate avea caracter epizootic, provocând mortalitate și perturbări care ar putea compromite rentabilitatea întregului sector al creșterii păsărilor, motiv pentru care, la apariția maladiei, se iau măsurile prevăzute în art. 4 din Decizia nr. 90/424/CEE conform căreia, la apariția acestei boli pe teritoriul unui stat membru, se aplică art. 3 din decizie, care prevede compensarea rapidă și adecvată a crescătorilor de animale, pe baza căreia statele membre obțin o contribuție financiară comunitară pentru eradicarea maladiei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că, în calitate de autoritate publică locală și nu centrală, nu are atribuții de rezolvare a cererii reclamantei, în sensul de a întocmi documentația și de a plăti despăgubirile pentru acoperirea pagubelor provocate prin măsurile de lichidare a focarelor de boli transmisibile. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 14 aprilie 2009, pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba a formulat o cerere de chemare în garanție a Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție să-i acorde suma de 1.060.443, 64 RON și cheltuielile de judecată ocazionate de proces, în motivarea acestei cereri, susținându-se existenta raportului de subordonare față de Autoritatea Națională, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 42/2004 și H.G. nr. 130/2006. Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, în lipsa existentei vreunei culpe din partea celui chemat în garanție iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 280/CA/2010 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Județeană Alba, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC „I.” SRL împotriva pârâtelor Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Județeană Alba și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor și în consecință, a obligat pârâtele să îndeplinească formalitățile legale pentru efectuarea plăților echivalente despăgubirilor cuvenite reclamantei ca urmare a episodului de pseudopestă aviară (boala Newcastle) din perioada 12 mai 2006 - 24 mai 2006, în sumă de 773.040 RON, cu dobânda legală aferentă calculată conform Codului de procedură fiscală, de la data de 31 noiembrie 2008 și până la momentul plății efective, a obligat pârâtele să plătească reclamantei doar suma de 6.089,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Județeană Alba împotriva pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D.S.V.S.A. Alba, Curtea a reținut că, potrivit art. 5 lit. c) din O.G. nr. 42/2004, direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene au personalitate juridică și funcționează în subordinea A.N.S.V.S.A., iar faptul că, în conformitate cu prevederile pct. II alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 614/1995, despăgubirile se acordă în baza unei documentații întocmită de autoritatea sanitară veterinară de stat, nu exclude calitatea procesuală pasivă a pârâtei D.S.V.S.A. Alba în cauză, întrucât alin. (6) al aceluiași articol prevede că documentația elaborată conform reglementărilor în vigoare de către unitatea deținătoare de animale și de medicul veterinar de stat este aprobată de directorul și contabilul-șef al direcției sanitare veterinare județene, aceste atribuții regăsindu-se reglementate și în normele H.G.

nr. 1415/2004. În ceea ce privește fondul acțiunii deduse judecații, instanța de fond a reținut că, la momentul producerii epizootiei, măsurile de profilaxie, supraveghere și combatere a bolii de Newcastle erau reglementate de Ordinul nr. 312/2001 al Ministerului Agriculturii, Alimentației Și Pădurilor prin care a fost aprobată Norma sanitară veterinară din anexa 1, normă armonizată în totalitate cu Directiva 1992/66/CEE. Având în vedere că, potrivit art. 2 lit. d) din Normă, păsările suspecte de infecție sunt cele care prezintă semne clinice ce pot fi atribuite bolii de Newcastle, iar conform Anchetei epidemiologice, primele evenimente simptomatice și mortalitate crescută au apărut în 14 mai 2006, dată la care medicul epizootolog al reclamantei a și anunțat acest eveniment telefonic conducerii D.S.V.S.A.

Alba, Curtea a considerat că susținerile autorității pârâte privind nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art. 6 lit. l) din profilaxia generală sunt nefondate. Totodată, aceeași anchetă a stabilit că nu au existat vânzări de pui către populație, iar sacrificările până la confirmarea bolii s-au realizat în abatorul propriu, astfel că nu au fost dovedite nici apărările pârâtei D.S.V.S.A. Alba privind notificarea sa de către D.S.V.S.A. Cluj, în a cărei rază teritorială au fost trimiși în vederea abatorizării un număr de 800 de pui. Referitor la respectarea profilaxiei specifice, instanța a constatat că reclamanta a efectuat în mod corect măsurile pentru vaccinarea profilactică a păsărilor, astfel după cum rezultă din ancheta epidemiologică întocmită în cauză, precum și din raportul de expertiză sanitar veterinară și din suplimentul la raportul de expertiză.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat că, deși boala de Newcastle nu este cuprinsă în Lista cuprinzând bolile transmisibile, inclusiv pentru cazurile de suspiciune a bolii, pentru care se acordă despăgubiri din Anexa 1 la H.G. nr. 1415/2004, actualizată prin Ordinele nr. 98/2004 și nr. 94/2005 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, aceasta împrejurare nu este de natură a anula dreptul reclamantei la acoperirea prejudiciului suferit prin declanșarea bolii.

Astfel, contrar susținerilor pârâtelor, prin pct. 13 din Anexa 1 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 1.114/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Planul de contingență și Manualul de instrucțiuni pentru boala de Newcastle, este prevăzut expres că sistemul național de compensare a pierderilor suferite de proprietarii sau deținătorii de animale și păsări prin tăierea sau uciderea acestora, sau aplicarea altor măsuri din planul de combatere a bolii este reglementat în legislația veterinară, prin H.G. nr. 614/2005. Întrucât, potrivit art. II alin. (2) teza finală din H.G. nr. 614/1995, în cazul lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile, despăgubirile se acordă indiferent dacă animalele sunt asigurate sau nu, judecătorul fondului a considerat că nu subzistă susținerile pârâtei D.S.V.S.A.

Alba privind nedovedirea de către reclamantă a imposibilității încheierii unor contracte de asigurare. În ceea ce privește normele legale incidente în cauză, Curtea a reținut că nici H.G. nr. 1415/2004 și nici Ordinele nr. 98/2004 și nr. 94/2005 nu cuprind dispoziții exprese relativ la această boală, boala de Newcastle beneficiind de o reglementare specială, fiind aplicabile prevederile H.G. nr. 614/1995.

Întrucât pârâtele au invocat, în susținerea refuzului de a plăti reclamantei despăgubiri, prevederile Deciziei Consiliului nr. 90/424/CEE și ale Directivei nr. 66/92/CEE, instanța de fond a reținut că, la momentul producerii episodului de pseudopestă aviară, România nu era stat membru al Uniunii Europene, Decizia Consiliului nr. 90/424/CEE fiind obligatorie pentru destinatarii români începând cu 1 ianuarie 2007, iar Directiva nr. 66/92/CEE a fost transpusă prin Ordinul Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nr. 153 din 27 iunie 2006, intrat în vigoare la 19 iulie 2006, respectiv, ulterior nașterii dreptului la despăgubiri, astfel încât, în lipsa unor dispoziții naționale incidente, care să excludă dreptul la despăgubiri în cazul imunoprofilaxiei obligatorii, refuzul autorităților pârâte nu se justifică.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin întârzierea achitării despăgubirilor, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 13 lit. a) din Ordinul nr. 114/2003, conform cărora compensarea pierderilor suferite de proprietari se va face într-o perioadă de timp care, în conformitate cu legislația europeană, nu va depăși 60 de zile de la data tăierii pasărilor sau distrugerii bunurilor contaminate. Deoarece cheltuielile pentru acțiunile de combaterea bolilor epizootice se suportă în totalitate de la bugetul statului, iar reclamanta a solicitat acordarea dobânzilor doar începând cu data de 31 octombrie 2008, când a înregistrat la autoritățile pârâte plângerea prealabilă, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea acestei dobânzi doar în cuantumul prevăzut de Codul de procedură fiscală, conform art. 124, începând cu momentul solicitării lor și până la momentul plății efective a despăgubirilor.

Referitor la cererea pârâtei D.S.V.S.A. Alba de chemare în garanție a A.N.S.V.S.A., Curtea a apreciat că obligațiile acestor instituții în procedura prealabilă plății despăgubirilor sunt distincte, iar între autoritatea centrală și direcția județeană nu există un raport de garanție sau de despăgubire, astfel încât cererea de chemare în garanție este inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba și chemata în garanție Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recurenta - pârâtă Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor Alba a criticat sentința în temeiul art. 304 1 și 304 pct. 9 C. proc.

civ., sub aspectul respingerii excepției tardivității formulării acțiunii, soluție pe care o consideră contrară prevederilor art. 7 alin. (1) și (7) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii reclamantelor, care, în opinia sa, a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1415/2004 și mai multor ordine incidente în materie, emise de președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare. A invocat, de asemenea, Directiva nr. 66/92/CEE, potrivit căreia nu este permis statelor membre ale Uniunii Europene să acorde despăgubiri pentru bolile în privința cărora imunoprofilaxia este obligatorie, și Decizia Consiliului nr. 90/424(CEE) privind unele cheltuieli în domeniul sanitar veterinar, care nu include presudopesta aviară pe lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri.

3.2. Prin recursul formulat, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A) a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, a invocat lipsa calității sale procesuale - pasive, încălcarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., prin necomunicarea cererii prin care reclamanta și-a precizat acțiunea, și admiterea acțiunii reclamantei prin ignorarea normelor cuprinse în H.G. nr. 1415/2004, Directiva nr. 92/66/CEE și Decizia nr. 424/90/CEE.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 11 noiembrie 2011, recurenta ANSVSA a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Alba Iulia în soluționarea cauzei, cu referire la practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, concretizată în Decizia nr. 5261 din 9 noiembrie 2011, pronunțată într-un litigiu cu obiect identic. 4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esență, că recursul declarat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba cuprinde simple afirmații, nesusținute de material probator, iar recursul ANSVSA este nefondat, întrucât prima instanță a clarificat corect atât cadrul procesual, cât și fondul raportului juridic litigios.

Cu privire la excepția necompetenței materiale, intimata - reclamantă a formulat note scrise prin care a arătat, pe de o parte, că niciuna dintre părți nu a atacat cu recurs hotărârea de declinare pronunțată de Tribunalul Alba,, secția comercială, contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 189/CAF/20 septembrie 2009), care a rămas irevocabilă. Pe de altă parte, a arătat că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede competența curții de apel pentru litigiile cu o valoare mai mare de 500.000 RON și în ceea ce privește actele administrative ale autorităților publice centrale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate motivul de ordine publică referitor la necompetența materială a instanței de fond, invocat potrivit art. 304 pct. 3, 159 pct. 2 și 162 C. proc.

civ., în forma anterioară a modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010 (formă aplicabilă în cauză, în temeiul art. XXII alin. (2) din această din urmă lege), Înalta Curte îl constată fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată de reclamantă, are ca obiect obligarea autorităților publice pârâte să întocmească documentația necesară în vederea plății despăgubirilor solicitate pentru acoperirea pagubelor produse prin măsurile de lichidare a focarelor de boli transmisibile de la animale, cu referire la epidemia de pseudopestă aviară din perioada 12 mai 2006 - 24 mai 2006, și să efectueze plata sumei cuvenite. Prin Hotărârea Guvernului nr. 614/1995 a fost aprobat Programul de supraveghere, prevenire, combatere și asanare a bolilor la animale și a celor transmisibile de la animale la om și de refacere a șeptelului, prevăzut în anexă.

Conform punctului II, parag. 1 și 2 din programul astfel aprobat, din creditele bugetare alocate prin Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, la capitolul „cheltuieli materiale pentru combaterea epizootiilor”, se plătesc despăgubiri, potrivit legii, persoanelor juridice (indiferent de tipul de proprietate) și persoanelor fizice, deținătoare de animale, care au suferit pagube, în baza documentației întocmite de autoritatea sanitară veterinară de stat.

Procedura din această reglementare prevede că documentația întocmită de unitatea deținătoare de animale și de medicul veterinar de stat este aprobată de directorul și contabilul șef al direcției sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, în calitate de structuri deconcentrate în teritoriu ale Autorității Naționale Sanitare Veterinare, iar după efectuarea decontărilor și acordarea plăților, direcțiilor respective cu obligația de a notifica lunar autorității naționale centralizatorul privind operațiunile întreprinse. În consecință, autoritatea competentă să soluționeze cererea de despăgubiri a intimatei - reclamante este Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba, care potrivit dispozițiilor art. 5 lit. c) din O.G.

nr. 42/2004, are personalitate juridică și funcționează în subordinea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. Această competență a fost recunoscută prin legislația secundară direcției recurentei, în calitatea sa de serviciu public deconcentrat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, autoritatea centrală a statului care i-a delegat competențe în efectuarea de controale sanitar-veterinare, în conformitate cu prevederile Directivei nr. 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle, transpusă prin Ordinul nr. 153/2006, directivă care în art. 2 lit. e se referă la autoritatea competentă, în sensul definit prin art. 2 pct. 6 din Directiva nr. 90/425/CEE.

Aceeași competență este recunoscută recurentei și în ipoteza aplicării Hotărârii Guvernului nr. 1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, modificată prin H.G. nr. 1580/2005 și ulterior abrogată prin H.G. nr. 1214/2009. Conform art. 2 alin. (3) și art. 4 din acest act normativ, despăgubirile se acordă în baza documentației întocmite de direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București, avizată de direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, respectiv a municipiului București și plata se face din fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la titlul „Transferuri” alin. 40.52 „Despăgubiri pentru animale sacrificate în vederea prevenirii și combaterii epizootiilor”.

Raportul juridic principal dedus judecății prin cererea de chemare în judecată are ca părți, așadar, pe intimata - reclamantă și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba, ceea ce determină competența tribunalului de a se pronunța în primă instanță, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., chiar dacă reclamanta a chemat în judecată și autoritatea centrală în subordinea căreia funcționează structura deconcentrată la nivel teritorial. Cuantumul despăgubirilor solicitate nu produce efecte în planul stabilirii instanței competente material, întrucât criteriul valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în litigiile care au ca obiect obligații fiscale - taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora.

Or, în cauză, așa cum s-a menționat anterior, intimata-reclamantă a contestat refuzul nejustificat al autorității competente de a-i recunoaște dreptul la despăgubiri și de a întocmi documentația prevăzută de lege, act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, urmând ca instanța competentă să analizeze și celelalte susțineri formulate în recurs, a căror examinare nu mai poate fi efectuată de instanța de control judiciar, în raport cu soluția dată recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba și de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 280/CA/2010 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012. Procesat de GGC - LM