ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I .Circumstanțele cauzei

primă instanță

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, în urma declinării de competență de la Tribunalul Alba,

precizată ulterior, reclamanta SC „I.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Alba, obligarea pârâtelor la îndeplinirea formalităților legale în vederea

achitării, în solidar, a sumei de 773.040 RON, reprezentând contravaloarea

efectivelor de păsări ucise în perioada 12 mai 2006 - 24 mai 2006 ca urmare a

bolii Newcastle (pseudopesta aviară), precum și a dobânzii legale aferente

sumei de 773.040 RON, începând cu data de 31 noiembrie 2008 și până la

achitarea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a expus împrejurările conform cărora, în urma confirmării

bolii Newcastle la puii de la Ferma nr. 2 pe care o deține în localitatea

Sântimbru, județul Alba, de către Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală

București și Laboratorul Sanitar Veterinar de Stat Alba, în perioada 12 mai

2006 -24 mai 2006 au murit 96.203 capete, respectiv 14948 de pui din cauza

bolii, iar restul de 81.255 capete au fost sacrificate din necesitate, întreaga

cantitate de carne fiind trimisă spre incinerare la SC „P.” SA București din

dispoziția pârâtei de ordinul 2.

Reclamanta a mai

precizat că, în urma tăierii, cantitatea de carne rezultată a fost de 136.419

kg, animalele moarte reprezentând 25.112,64 kg, societatea neprimind vreo sumă

de bani în urma incinerării, în condițiile în care SC „P.” SA a emis 8 facturi

pentru serviciile prestate în valoare de 54.091,24 RON.

În temeiul art. II

din Programul de supraveghere, prevenire, combatere și asanare a bolilor la

animale și a celor transmisibile la om, precum și de refacere a șeptelului,

aprobat prin H.G. nr. 614/1995, societatea reclamantă a întocmit documentația

pentru acordare de despăgubiri și a transmis-o spre aprobare, prin Adresa nr.

10731 din 5 octombrie 2006, pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor Alba, care a avizat documentația, semnând procesul-verbal

de apreciere a pierderii animalelor și evaluare a pagubelor nr. 1063 din 2

octombrie 2006, fără a-și asuma răspunderea pentru plata acestora.

Totodată, reclamanta

a precizat că, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, a solicitat

instituțiilor pârâte, prin Adresele nr. 231 din 31 octombrie 2008 și, respectiv

nr. 632 din 31 octombrie 2008, îndeplinirea formalităților legale în vederea

achitării sumei de 1.060.443,64 RON reprezentând contravaloarea efectivelor de

păsări ucise în perioada 12 mai 2006 - 24 mai 2006, ca urmare a bolii

Newcastle, refuzul acordării acestora fiind exprimat prin Adresele nr. 14993

din 27 noiembrie 2008 și nr. 5929 din 8 decembrie 2008.

Reclamanta a susținut

că este îndreptățită să beneficieze de despăgubirile solicitate conform

prevederilor H.G. nr. 614/1995, chiar dacă în vigoare exista și H.G. nr.

1415/2004, dată în aplicarea O.G. nr. 42/2004, deoarece pârâta Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu a completat

Anexa 1 a H.G. nr. 1415/2004 și nu a inclus pe lista cu bolile pentru care se

acordă despăgubiri și boala de Newcastle, deși în legătură cu această boală au

fost emise mai multe norme sanitar veterinare.

Astfel, a precizat

reclamanta, boala Newcastle este o boală transmisibilă de la animale la om

pentru care se acordă despăgubiri potrivit Directivei nr. 1992/66/CE,

Directivei nr. 82/894/CEE, Deciziei Comisiei 2004/216/CEE, acte transpuse de

România prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr.

312/2001, Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr.

1114/2003, Ordinul Ministrului Agriculturii și Alimentației nr. 156/1999,

precum și prin Ordinele A.N.S.V.S.A. nr. 77/2005, nr. 107/2005, nr. 153/2006 și

nr. 300/2006. În plus, în Directiva nr. 92/66/CEE, se menționează că maladia

Newcastle poate avea caracter epizootic, provocând mortalitate și perturbări

care ar putea compromite rentabilitatea întregului sector al creșterii

păsărilor, motiv pentru care, la apariția maladiei, se iau măsurile prevăzute

în art. 4 din Decizia nr. 90/424/CEE conform căreia, la apariția acestei boli

pe teritoriul unui stat membru, se aplică art. 3 din decizie, care prevede

compensarea rapidă și adecvată a crescătorilor de animale, pe baza căreia

statele membre obțin o contribuție financiară comunitară pentru eradicarea

maladiei.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Alba a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

motivând că, în calitate de autoritate publică locală și nu centrală, nu are

atribuții de rezolvare a cererii reclamantei, în sensul de a întocmi

documentația și de a plăti despăgubirile pentru acoperirea pagubelor provocate

prin măsurile de lichidare a focarelor de boli transmisibile. Pe fondul cauzei,

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de

judecată din data de 14 aprilie 2009, pârâta Direcția Sanitar Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Alba a formulat o cerere de chemare în garanție a

Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

București, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie

obligată chemata în garanție să-i acorde suma de 1.060.443, 64 RON și

cheltuielile de judecată ocazionate de proces, în motivarea acestei cereri,

susținându-se existenta raportului de subordonare față de Autoritatea

Națională, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 42/2004 și H.G. nr. 130/2006.

Autoritatea Națională

Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București a formulat

întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând, în principal,

respingerea cererii ca inadmisibilă, în lipsa existentei vreunei culpe din

partea celui chemat în garanție iar în subsidiar, respingerea cererii ca

neîntemeiată.

de apel

Prin Sentința nr.

280/CA/2010 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive

invocată de către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța

Alimentelor Județeană Alba, a admis în parte acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC „I.” SRL împotriva pârâtelor Direcția Sanitar Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Județeană Alba și Autoritatea Națională Sanitar

Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor și în consecință, a obligat pârâtele

să îndeplinească formalitățile legale pentru efectuarea plăților echivalente

despăgubirilor cuvenite reclamantei ca urmare a episodului de pseudopestă

aviară (boala Newcastle) din perioada 12 mai 2006 - 24 mai 2006, în sumă de

773.040 RON, cu dobânda legală aferentă calculată conform Codului de procedură

fiscală, de la data de 31 noiembrie 2008 și până la momentul plății efective, a

obligat pârâtele să plătească reclamantei doar suma de 6.089,3 RON reprezentând

cheltuieli de judecată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de

către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor

Județeană Alba împotriva pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și

Pentru Siguranța Alimentelor.

Analizând cu

prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta

D.S.V.S.A. Alba, Curtea a reținut că, potrivit art. 5 lit. c) din O.G. nr.

42/2004, direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene

au personalitate juridică și funcționează în subordinea A.N.S.V.S.A., iar

faptul că, în conformitate cu prevederile pct. II alin. (2) din Anexa la H.G.

nr. 614/1995, despăgubirile se acordă în baza unei documentații întocmită de

autoritatea sanitară veterinară de stat, nu exclude calitatea procesuală pasivă

a pârâtei D.S.V.S.A. Alba în cauză, întrucât alin. (6) al aceluiași articol

prevede că documentația elaborată conform reglementărilor în vigoare de către

unitatea deținătoare de animale și de medicul veterinar de stat este aprobată

de directorul și contabilul-șef al direcției sanitare veterinare județene,

aceste atribuții regăsindu-se reglementate și în normele H.G. nr. 1415/2004.

În ceea ce privește

fondul acțiunii deduse judecații, instanța de fond a reținut că, la momentul

producerii epizootiei, măsurile de profilaxie, supraveghere și combatere a

bolii de Newcastle erau reglementate de Ordinul nr. 312/2001 al Ministerului

Agriculturii, Alimentației Și Pădurilor prin care a fost aprobată Norma

sanitară veterinară din anexa 1, normă armonizată în totalitate cu Directiva 1992/66/CEE.

Având în vedere că,

potrivit art. 2 lit. d) din Normă, păsările suspecte de infecție sunt cele care

prezintă semne clinice ce pot fi atribuite bolii de Newcastle, iar conform

Anchetei epidemiologice, primele evenimente simptomatice și mortalitate

crescută au apărut în 14 mai 2006, dată la care medicul epizootolog al

reclamantei a și anunțat acest eveniment telefonic conducerii D.S.V.S.A. Alba,

Curtea a considerat că susținerile autorității pârâte privind nerespectarea de

către reclamantă a prevederilor art. 6 lit. l) din profilaxia generală sunt

nefondate. Totodată, aceeași anchetă a stabilit că nu au existat vânzări de pui

către populație, iar sacrificările până la confirmarea bolii s-au realizat în

abatorul propriu, astfel că nu au fost dovedite nici apărările pârâtei

D.S.V.S.A. Alba privind notificarea sa de către D.S.V.S.A. Cluj, în a cărei

rază teritorială au fost trimiși în vederea abatorizării un număr de 800 de

pui.

Referitor la

respectarea profilaxiei specifice, instanța a constatat că reclamanta a

efectuat în mod corect măsurile pentru vaccinarea profilactică a păsărilor,

astfel după cum rezultă din ancheta epidemiologică întocmită în cauză, precum

și din raportul de expertiză sanitar veterinară și din suplimentul la raportul

de expertiză.

Pe de altă parte,

Curtea a apreciat că, deși boala de Newcastle nu este cuprinsă în Lista

cuprinzând bolile transmisibile, inclusiv pentru cazurile de suspiciune a

bolii, pentru care se acordă despăgubiri din Anexa 1 la H.G. nr. 1415/2004,

actualizată prin Ordinele nr. 98/2004 și nr. 94/2005 privind acordarea

despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea

lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, aceasta

împrejurare nu este de natură a anula dreptul reclamantei la acoperirea

prejudiciului suferit prin declanșarea bolii.

Astfel, contrar

susținerilor pârâtelor, prin pct. 13 din Anexa 1 la Ordinul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 1.114/2003 pentru aprobarea

Normei sanitare veterinare privind Planul de contingență și Manualul de

instrucțiuni pentru boala de Newcastle, este prevăzut expres că sistemul

național de compensare a pierderilor suferite de proprietarii sau deținătorii

de animale și păsări prin tăierea sau uciderea acestora, sau aplicarea altor

măsuri din planul de combatere a bolii este reglementat în legislația

veterinară, prin H.G. nr. 614/2005.

Întrucât, potrivit

art. II alin. (2) teza finală din H.G. nr. 614/1995, în cazul lichidării rapide

a focarelor de boli transmisibile, despăgubirile se acordă indiferent dacă

animalele sunt asigurate sau nu, judecătorul fondului a considerat că nu

subzistă susținerile pârâtei D.S.V.S.A. Alba privind nedovedirea de către

reclamantă a imposibilității încheierii unor contracte de asigurare.

În ceea ce privește

normele legale incidente în cauză, Curtea a reținut că nici H.G. nr. 1415/2004

și nici Ordinele nr. 98/2004 și nr. 94/2005 nu cuprind dispoziții exprese

relativ la această boală, boala de Newcastle beneficiind de o reglementare specială,

fiind aplicabile prevederile H.G. nr. 614/1995.

Întrucât pârâtele au

invocat, în susținerea refuzului de a plăti reclamantei despăgubiri,

prevederile Deciziei Consiliului nr. 90/424/CEE și ale Directivei nr.

66/92/CEE, instanța de fond a reținut că, la momentul producerii episodului de

pseudopestă aviară, România nu era stat membru al Uniunii Europene, Decizia

Consiliului nr. 90/424/CEE fiind obligatorie pentru destinatarii români

începând cu 1 ianuarie 2007, iar Directiva nr. 66/92/CEE a fost transpusă prin

Ordinul Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor nr. 153 din 27 iunie 2006, intrat în vigoare la 19 iulie 2006,

respectiv, ulterior nașterii dreptului la despăgubiri, astfel încât, în lipsa

unor dispoziții naționale incidente, care să excludă dreptul la despăgubiri în

cazul imunoprofilaxiei obligatorii, refuzul autorităților pârâte nu se

justifică.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat prin întârzierea achitării despăgubirilor, instanța a

reținut incidența dispozițiilor art. 13 lit. a) din Ordinul nr. 114/2003,

conform cărora compensarea pierderilor suferite de proprietari se va face

într-o perioadă de timp care, în conformitate cu legislația europeană, nu va

depăși 60 de zile de la data tăierii pasărilor sau distrugerii bunurilor

contaminate.

Deoarece cheltuielile

pentru acțiunile de combaterea bolilor epizootice se suportă în totalitate de

la bugetul statului, iar reclamanta a solicitat acordarea dobânzilor doar

începând cu data de 31 octombrie 2008, când a înregistrat la autoritățile

pârâte plângerea prealabilă, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea

acestei dobânzi doar în cuantumul prevăzut de Codul de procedură fiscală,

conform art. 124, începând cu momentul solicitării lor și până la momentul plății

efective a despăgubirilor.

Referitor la cererea

pârâtei D.S.V.S.A. Alba de chemare în garanție a A.N.S.V.S.A., Curtea a

apreciat că obligațiile acestor instituții în procedura prealabilă plății

despăgubirilor sunt distincte, iar între autoritatea centrală și direcția

județeană nu există un raport de garanție sau de despăgubire, astfel încât

cererea de chemare în garanție este inadmisibilă.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba și chemata în garanție

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1. Recurenta -

pârâtă Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor Alba a criticat

sentința în temeiul art. 304

1

și 304 pct. 9 C. proc. civ., sub

aspectul respingerii excepției tardivității formulării acțiunii, soluție pe

care o consideră contrară prevederilor art. 7 alin. (1) și (7) și art. 8 din

Legea nr. 554/2004, și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii

reclamantelor, care, în opinia sa, a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor

H.G. nr. 1415/2004 și mai multor ordine incidente în materie, emise de

președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare.

A invocat, de

asemenea, Directiva nr. 66/92/CEE, potrivit căreia nu este permis statelor

membre ale Uniunii Europene să acorde despăgubiri pentru bolile în privința

cărora imunoprofilaxia este obligatorie, și Decizia Consiliului nr. 90/424(CEE)

privind unele cheltuieli în domeniul sanitar veterinar, care nu include

presudopesta aviară pe lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri.

3.2. Prin recursul

formulat, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

(A.N.S.V.S.A) a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în

totalitate a acțiunii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, a invocat

lipsa calității sale procesuale - pasive, încălcarea prevederilor art. 132

alin. (1) C. proc. civ., prin necomunicarea cererii prin care reclamanta și-a

precizat acțiunea, și admiterea acțiunii reclamantei prin ignorarea normelor

cuprinse în H.G. nr. 1415/2004, Directiva nr. 92/66/CEE și Decizia nr.

424/90/CEE.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 11

noiembrie 2011, recurenta ANSVSA a invocat excepția de necompetență materială a

Curții de Apel Alba Iulia în soluționarea cauzei, cu referire la practica

judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, concretizată în Decizia nr. 5261 din 9 noiembrie 2011,

pronunțată într-un litigiu cu obiect identic.

intimatei

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate, arătând, în esență, că recursul declarat de Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba cuprinde simple afirmații,

nesusținute de material probator, iar recursul ANSVSA este nefondat, întrucât

prima instanță a clarificat corect atât cadrul procesual, cât și fondul

raportului juridic litigios.

Cu privire la

excepția necompetenței materiale, intimata - reclamantă a formulat note scrise

prin care a arătat, pe de o parte, că niciuna dintre părți nu a atacat cu

recurs hotărârea de declinare pronunțată de Tribunalul Alba,, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 189/CAF/20

septembrie 2009), care a rămas irevocabilă.

Pe de altă parte, a

arătat că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede competența curții de

apel pentru litigiile cu o valoare mai mare de 500.000 RON și în ceea ce

privește actele administrative ale autorităților publice centrale.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu

prioritate motivul de ordine publică referitor la necompetența materială a

instanței de fond, invocat potrivit art. 304 pct. 3, 159 pct. 2 și 162 C. proc.

civ., în forma anterioară a modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010 (formă

aplicabilă în cauză, în temeiul art. XXII alin. (2) din această din urmă lege),

Înalta Curte îl constată fondat.

și de drept relevante

Cererea de chemare în

judecată așa cum a fost formulată și precizată de reclamantă, are ca obiect

obligarea autorităților publice pârâte să întocmească documentația necesară în

vederea plății despăgubirilor solicitate pentru acoperirea pagubelor produse

prin măsurile de lichidare a focarelor de boli transmisibile de la animale, cu

referire la epidemia de pseudopestă aviară din perioada 12 mai 2006 - 24 mai

2006, și să efectueze plata sumei cuvenite.

Prin Hotărârea

Guvernului nr. 614/1995 a fost aprobat Programul de supraveghere, prevenire,

combatere și asanare a bolilor la animale și a celor transmisibile de la

animale la om și de refacere a șeptelului, prevăzut în anexă.

Conform punctului II,

parag. 1 și 2 din programul astfel aprobat, din creditele bugetare alocate prin

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, la capitolul „cheltuieli

materiale pentru combaterea epizootiilor”, se plătesc despăgubiri, potrivit

legii, persoanelor juridice (indiferent de tipul de proprietate) și persoanelor

fizice, deținătoare de animale, care au suferit pagube, în baza documentației

întocmite de autoritatea sanitară veterinară de stat.

Procedura din această

reglementare prevede că documentația întocmită de unitatea deținătoare de

animale și de medicul veterinar de stat este aprobată de directorul și

contabilul șef al direcției sanitare veterinare județene, respectiv a

municipiului București, în calitate de structuri deconcentrate în teritoriu ale

Autorității Naționale Sanitare Veterinare, iar după efectuarea decontărilor și

acordarea plăților, direcțiilor respective cu obligația de a notifica lunar

autorității naționale centralizatorul privind operațiunile întreprinse.

În consecință,

autoritatea competentă să soluționeze cererea de despăgubiri a intimatei -

reclamante este Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Alba, care potrivit dispozițiilor art. 5 lit. c) din O.G. nr. 42/2004, are

personalitate juridică și funcționează în subordinea Autorității Naționale

Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

Această competență a

fost recunoscută prin legislația secundară direcției recurentei, în calitatea

sa de serviciu public deconcentrat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor, autoritatea centrală a statului care i-a

delegat competențe în efectuarea de controale sanitar-veterinare, în

conformitate cu prevederile Directivei nr. 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie

1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle,

transpusă prin Ordinul nr. 153/2006, directivă care în art. 2 lit. e se referă

la autoritatea competentă, în sensul definit prin art. 2 pct. 6 din Directiva

nr. 90/425/CEE.

Aceeași competență

este recunoscută recurentei și în ipoteza aplicării Hotărârii Guvernului nr.

1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau

altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile

ale animalelor, modificată prin H.G. nr. 1580/2005 și ulterior abrogată prin

H.G. nr. 1214/2009.

Conform art. 2 alin.

(3) și art. 4 din acest act normativ, despăgubirile se acordă în baza

documentației întocmite de direcția sanitară veterinară și pentru siguranța

alimentelor județeană, respectiv a municipiului București, avizată de direcția

pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, respectiv a municipiului

București și plata se face din fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la titlul „Transferuri” alin. 40.52

„Despăgubiri pentru animale sacrificate în vederea prevenirii și combaterii

epizootiilor”.

Raportul juridic

principal dedus judecății prin cererea de chemare în judecată are ca părți,

așadar, pe intimata - reclamantă și Direcția Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor Alba, ceea ce determină competența tribunalului de a se

pronunța în primă instanță, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și art. 2 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., chiar dacă

reclamanta a chemat în judecată și autoritatea centrală în subordinea căreia

funcționează structura deconcentrată la nivel teritorial.

Cuantumul

despăgubirilor solicitate nu produce efecte în planul stabilirii instanței

competente material, întrucât criteriul valoric prevăzut în art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în litigiile care au ca obiect obligații

fiscale - taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora.

Or, în cauză, așa cum

s-a menționat anterior, intimata-reclamantă a contestat refuzul nejustificat al

autorității competente de a-i recunoaște dreptul la despăgubiri și de a întocmi

documentația prevăzută de lege, act administrativ asimilat, potrivit art. 2

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al

art. 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va

casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la

Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, urmând ca

instanța competentă să analizeze și celelalte susțineri formulate în recurs, a

căror examinare nu mai poate fi efectuată de instanța de control judiciar, în

raport cu soluția dată recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba și de Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr.

280/CA/2010 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.

Procesat

de GGC - LM