ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4586/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 iunie 2007, reclamanta SC I. SRL Alba Iulia a chemat în judecată M.A.P.D.R., solicitând obligarea pârâtului să întocmească documentația necesară pentru a propune Guvernului României să emită hotărâre prin care să declare „stare de calamitate naturală” față de episodul de mortalitate aviară din primăvara anului 2006, inclusiv față de efectivele de păsări de la fermele sale din Comuna Sântimbru, județul Alba și obligarea pârâtului la achitarea sumei de 628.095 lei, reprezentând valoarea de circulație a cantității de 136,419 kg. carne de pasăre incinerată din dispoziția Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Alba.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că în primăvara anului 2006 datorită apariției mortalității peste medie a păsărilor a sesizat autoritățile județene, iar în urma analizelor de laborator s-a diagnosticat, suspiciune de gripă aviară, iar Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor Alba a dispus incinerarea cantității de 136.419 kg. carne de pui, rezultată din sacrificări, în valoare de 628.095 lei. Ulterior diagnosticul a fost stabilit ca pseudopestă aviară – boala de Newcastle susține în continuare reclamanta și cu toate că s-a conformat condițiilor impuse de Legea nr. 381/2002, anunțând în scris autoritățile, iar efectivele de păsări au fost asigurate, nu s-a dat curs cererii sale de acordare a despăgubirilor.

Reclamanta mai invocă și dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1415/2004 și ale art. 4 din Ordinul nr. 1114/2003, potrivit cărora distrugerile provocate vor fi acoperite din fondul pentru combaterea epizotiilor. Reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul renunțării la capătul de cerere privind obligarea pârâtului să-i achite suma de 628.005 lei, reprezentând valoarea de circulație a cantității de 136.419 kg. carne de pasăre incinerată. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 31 din 16 martie 2007 a respins excepțiile inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât, a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la achitarea sumei de 628.095 lei și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., susținând în esență că, în mod greșit a apreciat că are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei arată în continuare recurenta, instanța de fond a ignorat principiul disponibilității judecând pricina ca pe o cerere de aprobare a încasării despăgubirilor și nu ca o cerere de obligare a sesizării Guvernului în vederea emiterii hotărârii, că nu s-a dovedit existența pseudopestei aviare pe „areale extinse” existând numai 3 focare în județul Alba. Un alt motiv de casare îl reprezintă faptul că instanța de fond a admis proba cu expertiză deși obiectivele acesteia nu au legătură cu cauza și nu ajută la soluționare acesteia. Mai susține că instanța de fond a motivat greșit soluția în temeiul Ordinului nr. 312/2001 și Ordinul nr. 1114/2003, întrucât aceste ordine au fost abrogate.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond în mod greșit a apreciat că M.A.D.R are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care intimata-reclamantă a solicitat obligarea ministerului la întocmirea documentației, în vederea sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate, Directiva 92/66 CEE a Consiliului din 14 iulie 1992, de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle, în art. 2 lit. e) statuează că: „autoritatea competentă” este autoritatea competentă în sensul dispozițiilor art. 2 pct. 6 din Directiva 90/425/CEE. Această directivă prevede că, prin autoritate competentă se înțelege autoritatea centrală a unui stat membru, cu competențe în efectuarea de controale sanitar-veterinare sau zootehnice sau orice autoritate căreia i s-au delegat astfel de competențe.

Autoritatea competentă centrală, din România este A.N.S.V.S.A, care coordonează întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizează și controlează efectuarea activităților sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, potrivit art. 5 din O.G. nr. 42/2004, republicată, cu modificări și completări, aprobată prin Legea nr. 215/2004. Faptul că A.N.S.V.S.A. este autoritatea competentă rezultă și din împrejurarea că aceasta este autoritatea care a transpus Directiva nr. 92/66/CEE, prin Ordinul nr. 153/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviară). Dispozițiile art. 4 din Directiva nr. 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990, reglementează anumite cheltuieli în domeniul veterinar și în Titlul 1 stabilesc măsuri veterinare specifice, deci măsuri în sarcina autorității competente în organizarea activității sanitar veterinare.

Instanța de fond motivează în drept soluția pronunțată pe dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 381/2002, omițând faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, generale, ci dispozițiile speciale reglementate prin H.G. nr. 1415/2004 raportate la O.G. nr. 42/2004, aprobată prin Legea nr. 215/2004. Acestea prevăd că A.N.S.V.S.A. este autoritatea care stabilește și actualizează lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri (art. 26 alin. (6) raportat la alin. (3) din O.G. nr. 42/2004 și art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 1415/2004). Numai fondurile se asigură prin bugetul M.A.D.R. (art. 26 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 și art. 4 din H.G. nr. 1415/2004). De altfel, reglementarea instituită prin textele legale menționate de instanța de fond este în contradicție cu legislația europeană în materie.

Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituția României, republicată „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Potrivit Directivei nr. 92/66/CEE pentru bolile animale la care imunoprofilaxia este obligatorie, statul nu acordă despăgubiri, pseudopesta aviară (boala de Newcastle) fiind una din boli pentru prevenirea căreia se impune efectuarea imunoprofilaxiei, potrivit Ordinului M.A.P.Z.R. nr. 300/2006. Decizia Consiliului nr. 90/424/CEE, privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar, nu include pseudopesta aviară pe lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri.

Având în vedere dispozițiile Constituției României coroborate cu reglementările europene, soluția pronunțată este nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat de pârât și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 31 din 16 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.