ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4586/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 iunie 2007,

reclamanta SC I. SRL Alba Iulia a chemat în judecată M.A.P.D.R., solicitând

obligarea pârâtului să întocmească documentația necesară pentru a propune

Guvernului României să emită hotărâre prin care să declare „stare de calamitate

naturală” față de episodul de mortalitate aviară din primăvara anului 2006,

inclusiv față de efectivele de păsări de la fermele sale din Comuna Sântimbru,

județul Alba și obligarea pârâtului la achitarea sumei de 628.095 lei,

reprezentând valoarea de circulație a cantității de 136,419 kg. carne de pasăre

incinerată din dispoziția Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Alba.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că în primăvara anului 2006 datorită apariției mortalității

peste medie a păsărilor a sesizat autoritățile județene, iar în urma analizelor

de laborator s-a diagnosticat, suspiciune de gripă aviară, iar Direcția Sanitar

Veterinară pentru Siguranța Alimentelor Alba a dispus incinerarea cantității de

136.419 kg. carne de pui, rezultată din sacrificări, în valoare de 628.095 lei.

Ulterior diagnosticul a fost

stabilit ca pseudopestă aviară – boala de Newcastle susține în continuare

reclamanta și cu toate că s-a conformat condițiilor impuse de Legea nr. 381/2002,

anunțând în scris autoritățile, iar efectivele de păsări au fost asigurate, nu

s-a dat curs cererii sale de acordare a despăgubirilor.

Reclamanta mai invocă și

dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1415/2004 și ale art. 4 din Ordinul nr. 1114/2003,

potrivit cărora distrugerile provocate vor fi acoperite din fondul pentru

combaterea epizotiilor.

Reclamanta și-a precizat

acțiunea în sensul renunțării la capătul de cerere privind obligarea pârâtului

să-i achite suma de 628.005 lei, reprezentând valoarea de circulație a

cantității de 136.419 kg. carne de pasăre incinerată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 31

din 16 martie 2007 a respins excepțiile inadmisibilității pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de

pârât, a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea

pârâtului la achitarea sumei de 628.095 lei și a admis acțiunea astfel cum a

fost formulată și precizată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul M.A.D.R., susținând în esență că, în mod greșit a

apreciat că are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei arată în

continuare recurenta, instanța de fond a ignorat principiul disponibilității judecând

pricina ca pe o cerere de aprobare a încasării despăgubirilor și nu ca o cerere

de obligare a sesizării Guvernului în vederea emiterii hotărârii, că nu s-a

dovedit existența pseudopestei aviare pe „areale extinse” existând numai 3 focare

în județul Alba.

Un alt motiv de casare îl

reprezintă faptul că instanța de fond a admis proba cu expertiză deși

obiectivele acesteia nu au legătură cu cauza și nu ajută la soluționare

acesteia. Mai susține că instanța de fond a motivat greșit soluția în temeiul

Ordinului nr. 312/2001 și Ordinul nr. 1114/2003, întrucât aceste ordine au fost

abrogate.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond în mod

greșit a apreciat că M.A.D.R are calitate procesuală pasivă, în condițiile în

care intimata-reclamantă a solicitat obligarea ministerului la întocmirea

documentației, în vederea sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate,

Directiva 92/66 CEE a Consiliului din 14 iulie 1992, de stabilire a măsurilor

comunitare de combatere a maladiei de Newcastle, în art. 2 lit. e) statuează

că: „autoritatea competentă” este autoritatea competentă în sensul dispozițiilor

art. 2 pct. 6 din Directiva 90/425/CEE. Această directivă prevede că, prin autoritate

competentă se înțelege autoritatea centrală a unui stat membru, cu competențe

în efectuarea de controale sanitar-veterinare sau zootehnice sau orice

autoritate căreia i s-au delegat astfel de competențe.

Autoritatea competentă

centrală, din România este A.N.S.V.S.A, care coordonează întreaga activitate a

serviciilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizează și

controlează efectuarea activităților sanitar veterinare și pentru siguranța

alimentelor, potrivit art. 5 din O.G. nr. 42/2004, republicată, cu modificări

și completări, aprobată prin Legea nr. 215/2004.

Faptul că A.N.S.V.S.A. este

autoritatea competentă rezultă și din împrejurarea că aceasta este autoritatea

care a transpus Directiva nr. 92/66/CEE, prin Ordinul nr. 153/2006 pentru

aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul bolii de Newcastle

(pseudopesta aviară).

Dispozițiile art. 4 din

Directiva nr. 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990, reglementează anumite

cheltuieli în domeniul veterinar și în Titlul 1 stabilesc măsuri veterinare

specifice, deci măsuri în sarcina autorității competente în organizarea

activității sanitar veterinare.

Instanța de fond motivează

în drept soluția pronunțată pe dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 381/2002,

omițând faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile acestei legi,

generale, ci dispozițiile speciale reglementate prin H.G. nr. 1415/2004

raportate la O.G. nr. 42/2004, aprobată prin Legea nr. 215/2004. Acestea prevăd

că A.N.S.V.S.A. este autoritatea care stabilește și actualizează lista bolilor

pentru care se acordă despăgubiri (art. 26 alin. (6) raportat la alin. (3) din O.G.

nr. 42/2004 și art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 1415/2004).

Numai fondurile se asigură

prin bugetul M.A.D.R. (art. 26 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 și art. 4 din H.G.

nr. 1415/2004).

De altfel, reglementarea

instituită prin textele legale menționate de instanța de fond este în

contradicție cu legislația europeană în materie.

Potrivit art. 148 alin. (2)

din Constituția României, republicată „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor

constitutive ale U.E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter

obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu

respectarea prevederilor actului de aderare.

Potrivit Directivei nr. 92/66/CEE

pentru bolile animale la care imunoprofilaxia este obligatorie, statul nu

acordă despăgubiri, pseudopesta aviară (boala de Newcastle) fiind una din boli

pentru prevenirea căreia se impune efectuarea imunoprofilaxiei, potrivit

Ordinului M.A.P.Z.R. nr. 300/2006.

Decizia Consiliului nr. 90/424/CEE,

privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar, nu include pseudopesta aviară

pe lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri.

Având în vedere dispozițiile

Constituției României coroborate cu reglementările europene, soluția pronunțată

este nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat de pârât și se

va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 31 din 16 martie 2007 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2007.