ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2877/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2877/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC V.T. SRL Brașov a chemat în judecată pârâtele D.S.V.S.A. Brașov, D.A. și D.R.M.A.P.D.R. București, M.F.P. București, solicitând conform precizării ulterioare obligarea M.A.P.D.R. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin măsurile luate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor întreprinse pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile, respectiv gripa aviară, în cuantum de 2.173.686, 25 lei conform variantei 2 din cadrul concluziilor expertizei tehnice contabile efectuate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că urmare a declarării în luna mai 2006 a existenței focarelor de gripă aviară în județul Brașov, prin dispozițiile date de A.N.S.V.S.A. Brașov i s-a interzis să se aprovizioneze cu furaje - circulația acestora fiind interzisă - și să mai livreze pui de o zi beneficiarilor din județ și din țară, luându-se și realizându-se măsura distrugerii tuturor ouălor aflate în incubatoare ori care urmau să fie incubate, precum și eutanasierea puilor de o zi aflați în stoc, deși în cadrul fermei nu au existat suspiciuni de gripă aviară, nefiind diagnosticate cazuri de gripă aviară. Reclamanta precizează că a fost păgubită prin eutanasierea puilor, distrugerea ouălor din incubatoare și a acelora destinate incubării și prin imposibilitatea întreținerii efectivelor de păsări, suferind astfel pagube directe și colaterale astfel că i se cuvin despăgubiri potrivit legii, din creditele alocate prin Ministerul Agriculturii.
Întrucât toate demersurile au rămas fără rezultat, reclamanta a promovat această acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ., H.G. nr. 1415/2004 modificată și completată. Pârâtele 1 - 4 au invocat lipsa calității lor procesuale pasive iar pârâta D.S.V.S.A. Brașov a invocat excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată, respectiv al neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția necompetenței funcționale a secției comerciale, a Tribunalului Brașov - ultimele două fiind respinse prin încheierile din 14 februarie 2007 și 20 iunie 2007. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2646/C din 4 iulie 2007, a admis cererea formulată și precizată, a obligat pârâtul M.A.P.D.R.
să plătească reclamantei suma de 2.156.702,2 lei reprezentând despăgubiri și 53.390,26 lei cheltuieli de judecată și a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte. În fundamentarea soluției pronunțate instanța de fond a reținut și temeinicia pretențiilor formulate în raport de probele administrate și de temeiurile de drept invocate. Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor 1, 2, 4 din considerente de opozabilitate, M.E.F. având calitatea de ordonator de credite. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții M.A.D.R. și M.E.F. - prin D.G.F.P. Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelantul M.A.D.R. a criticat sentința atât sub aspectul dezlegării date asupra fondului cauzei cât și asupra excepției iar apelantul M.E.F.
a adus critici cât privește soluționarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Curtea de Apel Brașov, Secția comercială, prin Decizia nr. 233/Ap din 20 decembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile pârâților, precum și cererea intimatei - reclamante privind plata cheltuielilor de judecată, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul criticilor formulate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul M.E.F. - D.G.F.P. a Județului Brașov, reclamanta SC V.T. SRL Brașov și pârâtul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate. Cei trei recurenți își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc.
civ., sub următoarele aspecte: a) recurentul - pârât M.E.F. critică decizia din punctul de vedere al soluționării de către instanță a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 208/2005 pct. 56 - și pe cea a neîndeplinirii procedurii instituită prin art. 4 din H.G. nr. 1415/2004 și Legea nr. 554/2004, fiind astfel eronată soluția de acordare a daunelor pe calea dreptului comun în lipsa unei atare proceduri. b) recurenta - reclamantă critică decizia atacată sub aspectul neacordării de către instanța de apel a cheltuielilor de judecată, arătând că în opinia sa, dovadă în acest sens o fac ordinul de plată din 5 decembrie 2007 și contractul de asistență juridică din 7 septembrie 2007 - aspecte neluate în considerare de instanță.
c) recurentul - pârât M.A.D.R. reproșează deciziei atacate greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive întrucât în cauză nu s-a făcut dovada prejudicierii reclamantei de către M.A.D.R., în speță nefiind îndeplinite cerințele legale pentru angrenarea răspunderii delictuale. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că cele trei recursuri sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta. a. În ceea ce privește recursul pârâtului M.E.F. - D.G.F.P. Brașov, sunt de reținut următoarele aspecte: - cadrul procesual a fost bine determinat ambele instanțe reținând în mod legal în aplicarea H.G. nr. 1415/2004 și H.G. nr. 1580/2004 că sumele asigurate pentru plata despăgubirilor trebuie asigurate M.A.P.D.R.
de către M.E.F. - prin acțiunea promovată reclamanta nu a atacat un act administrativ ci a solicitat despăgubiri în temeiul dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală rezultă așadar că în cauză nu sunt incidente prevederile ce reglementează procedura obligatorie din materia contenciosului administrativ invocate de recurentă; b. Recursul reclamantei este nefondat întrucât - așa cum legal a reținut instanța de apel - reclamanta nu a depus la dosar dovada că suma cerută cu titlu de onorariu de avocat evidențiată în O.P.
din 5 decembrie 2007 a fost achitată și considerarea contractului de asistență juridică din 7 septembrie 2007. Susținerea acestei recurente că între ea și avocatul împuternicit nu a existat și nu există în prezent un alt contract de asistență juridică decât cel invocat, neexistând astfel posibilitatea ca suma virată să se refere ori să onoreze un alt raport convențional este superfluă, nefiind de natură să suplinească lipsa de corelare între cele două elemente. c. Recursul pârâtului Ministerul este de asemenea, nefondat.
Astfel calitatea procesuală pasivă a acestei părți a fost corect stabilită de instanțe prin raportare la raportul de raportul de expertiză ale cărui concluzii converg în confirmarea faptului că distrugerile au fost produse din dispoziția acestei părți - aspect ce rezultă din adresa din 25 mai 2006. Recurentul formulează în subsidiar critici și în ceea ce privește soluția dată pe fondul cauzei, arătând că în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. Ambele instanțe au reținut în mod legal că temeiurile acțiunii grefate pe starea de fapt vizează H.G. nr. 1415 din 2 septembrie 2004 modificată și completată prin H.G.
nr. 1580 din 8 decembrie 2005 potrivit cărora despăgubirile pentru animalele sacrificate în vederea prevenirii și combaterii epizoțiilor se fac din fondurile prevăzute în bugetul M.A.D.R. Culpa dovedită aparține acestui recurent și se concretizează prin aceea că nu a despăgubit reclamanta - în condițiile actelor normative mai sus citate. Așa fiind, instanța de control judiciar în mod legal a considerat că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc.
civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.T. SRL Brașov, împotriva Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 233 din 20 decembrie 2007, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.D.R., împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâtul M.E.F. - D.G.F.P. Brașov , împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.