ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2877/2008

Deliberând asupra

recursurilor de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta

SC V.T. SRL Brașov a

chemat în judecată pârâtele D.S.V.S.A. Brașov, D.A. și D.R.M.A.P.D.R. București,

M.F.P. București, solicitând conform precizării ulterioare obligarea M.A.P.D.R.

la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin măsurile luate pentru

aducerea la îndeplinire a acțiunilor întreprinse pentru lichidarea rapidă a

focarelor de boli transmisibile, respectiv gripa aviară, în cuantum de

2.173.686, 25 lei conform variantei 2 din cadrul concluziilor expertizei

tehnice contabile efectuate în cauză, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta precizează că urmare a declarării în luna mai 2006 a existenței

focarelor de gripă aviară în județul Brașov, prin dispozițiile date de A.N.S.V.S.A.

Brașov i s-a interzis să se aprovizioneze cu furaje - circulația acestora fiind

interzisă - și să mai livreze pui de o zi beneficiarilor din județ și din țară,

luându-se și realizându-se măsura distrugerii tuturor ouălor aflate în

incubatoare ori care urmau să fie incubate, precum și eutanasierea puilor de o

zi aflați în stoc, deși în cadrul fermei nu au existat suspiciuni de gripă

aviară, nefiind diagnosticate cazuri de gripă aviară.

Reclamanta precizează

că a fost păgubită prin eutanasierea puilor, distrugerea ouălor din incubatoare

și a acelora destinate incubării și prin imposibilitatea întreținerii

efectivelor de păsări, suferind astfel pagube directe și colaterale astfel că i

se cuvin despăgubiri potrivit legii, din creditele alocate prin Ministerul

Agriculturii.

Întrucât toate

demersurile au rămas fără rezultat, reclamanta a promovat această acțiune

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ., H.G. nr. 1415/2004

modificată și completată.

Pârâtele 1 - 4 au

invocat lipsa calității lor procesuale pasive iar pârâta D.S.V.S.A. Brașov a

invocat excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată, respectiv

al neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

precum și excepția necompetenței funcționale a secției comerciale, a

Tribunalului Brașov - ultimele două fiind respinse prin încheierile din 14

februarie 2007 și 20 iunie 2007.

Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2646/C din 4 iulie

2007, a admis cererea formulată și precizată, a obligat pârâtul M.A.P.D.R. să

plătească reclamantei suma de 2.156.702,2 lei reprezentând despăgubiri și

53.390,26 lei cheltuieli de judecată și a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive invocate de pârâte.

În fundamentarea

soluției pronunțate instanța de fond a reținut și temeinicia pretențiilor

formulate în raport de probele administrate și de temeiurile de drept invocate.

Instanța de fond a respins

excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor 1, 2, 4 din considerente de

opozabilitate, M.E.F. având calitatea de ordonator de credite.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții M.A.D.R. și M.E.F. - prin D.G.F.P. Brașov,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul M.A.D.R. a

criticat sentința atât sub aspectul dezlegării date asupra fondului cauzei cât

și asupra excepției iar apelantul M.E.F. a adus critici cât privește

soluționarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Curtea de Apel

Brașov, Secția comercială, prin Decizia nr. 233/Ap din 20 decembrie 2007 a

respins ca nefondate apelurile pârâților, precum și cererea intimatei -

reclamante privind plata cheltuielilor de judecată, instanța de control

judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub

aspectul criticilor formulate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâtul M.E.F. - D.G.F.P. a Județului Brașov,

reclamanta SC V.T. SRL Brașov și pârâtul M.A.D.R., criticând-o pentru

nelegalitate.

Cei trei recurenți

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C.

proc. civ., sub următoarele aspecte:

a) recurentul - pârât

M.E.F. critică decizia din punctul de vedere al soluționării de către instanță

a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, instanța nu a ținut cont

de dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 208/2005 pct. 56 - și pe cea a

neîndeplinirii procedurii instituită prin art. 4 din H.G. nr. 1415/2004 și

Legea nr. 554/2004, fiind astfel eronată soluția de acordare a daunelor pe

calea dreptului comun în lipsa unei atare proceduri.

b) recurenta -

reclamantă critică decizia atacată sub aspectul neacordării de către instanța

de apel a cheltuielilor de judecată, arătând că în opinia sa, dovadă în acest

sens o fac ordinul de plată din 5 decembrie 2007 și contractul de asistență

juridică din 7 septembrie 2007 - aspecte neluate în considerare de instanță.

c) recurentul - pârât

M.A.D.R. reproșează deciziei atacate greșita soluționare a excepției lipsei

calității sale procesuale pasive întrucât în cauză nu s-a făcut dovada

prejudicierii reclamantei de către M.A.D.R., în speță nefiind îndeplinite

cerințele legale pentru angrenarea răspunderii delictuale.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că cele

trei recursuri sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta.

a. În ceea ce

privește recursul pârâtului M.E.F. - D.G.F.P. Brașov, sunt de reținut

următoarele aspecte:

- cadrul procesual a

fost bine determinat ambele instanțe reținând în mod legal în aplicarea H.G. nr.

1415/2004 și H.G. nr. 1580/2004 că sumele asigurate pentru plata despăgubirilor

trebuie asigurate M.A.P.D.R. de către M.E.F.

- prin acțiunea

promovată reclamanta nu a atacat un act administrativ ci a solicitat

despăgubiri în temeiul dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă

delictuală rezultă așadar că în cauză nu sunt incidente prevederile ce

reglementează procedura obligatorie din materia contenciosului administrativ

invocate de recurentă;

b. Recursul reclamantei

este nefondat întrucât - așa cum legal a reținut instanța de apel - reclamanta

nu a depus la dosar dovada că suma cerută cu titlu de onorariu de avocat

evidențiată în O.P. din 5 decembrie 2007 a fost achitată și considerarea contractului

de asistență juridică din 7 septembrie 2007.

Susținerea acestei

recurente că între ea și avocatul împuternicit nu a existat și nu există în

prezent un alt contract de asistență juridică decât cel invocat, neexistând

astfel posibilitatea ca suma virată să se refere ori să onoreze un alt raport

convențional este superfluă, nefiind de natură să suplinească lipsa de corelare

între cele două elemente.

c. Recursul pârâtului

Ministerul este de asemenea, nefondat. Astfel calitatea procesuală pasivă a

acestei părți a fost corect stabilită de instanțe prin raportare la raportul de

raportul de expertiză ale cărui concluzii converg în confirmarea faptului că

distrugerile au fost produse din dispoziția acestei părți - aspect ce rezultă

din adresa din 25 mai 2006.

Recurentul formulează

în subsidiar critici și în ceea ce privește soluția dată pe fondul cauzei,

arătând că în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor

cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Ambele instanțe au

reținut în mod legal că temeiurile acțiunii grefate pe starea de fapt vizează

H.G. nr. 1415 din 2 septembrie 2004 modificată și completată prin H.G. nr. 1580

din 8 decembrie 2005 potrivit cărora despăgubirile pentru animalele sacrificate

în vederea prevenirii și combaterii epizoțiilor se fac din fondurile prevăzute

în bugetul M.A.D.R.

Culpa dovedită aparține acestui recurent și

se concretizează prin aceea că nu a despăgubit reclamanta - în condițiile

actelor normative mai sus citate.

Așa fiind, instanța

de control judiciar în mod legal a considerat că în cauză sunt îndeplinite

cerințele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, făcând o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul

criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta

SC

V.T. SRL Brașov, împotriva Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 233 din 20

decembrie 2007, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâtul

M.A.D.R.,

împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâtul

M.E.F.

-  D.G.F.P. Brașov

,

împotriva

aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.