ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4139/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 274 din 14 decembrie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată și precizată de

reclamanta M.L.E., deținută în Penitenciarul Târgșor, în contradictoriu cu

pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care contesta refuzul

conducerii autorității pârâte de a-i acorda permisiunea de ieșire din

penitenciar, conform art. 68 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind

executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul

procesului penal, și obligarea pârâtei la acordarea permisiunii respective. De

asemenea, instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile,

invocată de pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a îndeplinit procedura

administrativă prealabilă, așa cum rezultă din adresa 6977 din 8 aprilie 2009

emisă chiar de către pârâtă, și că măsura contestată de reclamantă este

justificată, în raport cu dispozițiile Legii nr. 275/2006 și ale H.G. nr.

1897/2006, potrivit cărora permisiunea de ieșire din penitenciar este o

recompensă, asupra căreia are drept de apreciere, sub aspectul condițiilor și al

oportunității acordării, directorul general

al Administrației Naționale a

Penitenciarelor, cu atât mai mult cu cât

reclamanta a mai beneficiat, anterior, de această recompensă.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs reclamanta, susținând,

în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale

ce au incidență în cauză, întrucât nu a procedat la analiza circumstanțelor

personale și familiale ce au stat la baza formulării cererii sale de acordare a

recompensei și care au fost, de altfel, confirmate de propunerea Comisiei din

penitenciarul în care este deținută.

Înalta Curte, din

oficiu, în ședința din data de 29 septembrie 2010, a

invocat excepția

necompetenței materiale a instanței de fond, în raport cu dispozițiile art. 38

din Legea nr. 275/2006, excepție pe care apreciind-o neîntemeiată - în lipsa

unei încheieri a judecătorului delegat, care să facă

obiectul contestației la judecătoria

în a cărei circumscripție se află penitenciarul în care este deținută

recurenta-reclamantă - o respinge, procedând la analiza pe fond a recursului.

Examinând

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale

incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

hotărârea instanței de fond

fiind temeinică și legală, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

In mod corect instanța de fond a

reținut că măsura contestată de

reclamantă

este justificată, în raport cu dispozițiile Legii nr. 275/2006.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 68

din Legea nr. 275/2006,

„Persoanelor

condamnate la pedepse privative de libertate, care au o bună

conduită și

au dovedit stăruință în muncă sau în cadrul activităților educative, culturale,

terapeutice, de consiliere psihologică și asistență

socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, li se pot

acorda

următoarele recompense", între care și „permisiunea de

ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile" [alin. (1) lit. f)],

care „poate fi acordată de către directorul general al Administrației Naționale

a Penitenciarelor, la propunerea comisiei" speciale de la locul de

detenție [alin. (3)].

Potrivit dispozițiilor legale citate,

permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile nu face

parte din categoria drepturilor garantate de lege persoanelor private de

libertate, astfel cum

acestea sunt

reglementate în capitolul

IV

din actul normativ în discuție, ci

este o măsură aparținând categoriei

recompenselor, prevăzute la capitolul

VII,

care, sub rezerva îndeplinirii condițiilor referitoare la conduită, muncă și

celelalte activități desfășurate la locul de detenție, pot fi acordate acestor

persoane.

Îndeplinirea condițiilor prevăzute la

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 nu presupune, așadar, de plano, acordarea

recompensei, măsura fiind lăsată de lege la aprecierea - atât sub aspectul

condițiilor, cât

mai ales al oportunității

acordării - directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor,

care nu este ținut, în acest sens, de propunerea

comisiei speciale de la

locul de detenție.

Pentru considerentele arătate,

constatându-se că instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o

interpretare corectă, recursul va fi

respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.L.E. împotriva sentinței nr. 274 din 14 decembrie 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.