ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3015/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. x/54/2010 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul A. a chemat în judecată Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea Deciziei de Zi pe Unitate nr. 17 din 26 ianuarie 2010 în ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale directorului Penitenciarului Ploiești, precum și constatarea nulității Ordinului Ministerului Justiției nr. 533 din 12 februarie 2010 privind detașarea reclamantului la Penitenciarul Ploiești, emis ulterior, în sensul anulării celor două acte.

Prin sentința nr. 282 din 27.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2010, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale și anulării actelor contestate.

Prin decizia nr. 1668 din 22.03.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 282 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 16.05.2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat, sub nr. x/4/2014, cererea de revizuire formulată de A., împotriva sentinței nr. 282 din 27.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Prin această cerere, revizuientul a solicitat desființarea sentinței atacate și reluarea judecării cauzei, întemeiată pe elemente ce nu au putut forma obiectul judecății, precum și repararea prejudiciului cauzat.

Revizuentul și-a motivat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Noul C. proc. civ.:

"după pronunțarea hotărârii au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reținute de partea adversă ori care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților" .

Prin decizia nr. 1068 din 10 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, avându-se în vedere că, deși revizuientul a invocat dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., prezentei cereri îi sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ.

La Curtea de Apel Craiova, cererea a fost înregistrată sub nr. x/54/2015.

Prin sentința nr. 387 din 30 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței nr. 282 din 27.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2010, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect anulare act administrativ.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de către pârâta ANP prin întâmpinare, excepție unită cu fondul cauzei, a reținut următoarele:

Cererea are ca obiect revizuirea sentinței nr. 282 din 27.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2010 și este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. vizează situațiile în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, Curtea de Apel a apreciat ca fiind fondată excepția inadmisibilității.

Din dezvoltarea motivelor cererii de revizuire s-a reținut că revizuentul își întemeiază cererea pe ipoteza existenței unor înscrisuri doveditoare, acestea fiind reprezentate de procesul-verbal nr. H2/17004/PTGJGJ din 28.01.2010 și Decizia zilnică nr. 18 din 27.01.2010, înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Totodată au fost invocate de revizuent și alte două înscrisuri nedepuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal nr. H2/17081 din 28 ianuarie 2010 și Decizia de zi pe unitate nr. 19 din 28 ianuarie 2010.

Pentru invocarea acestui motiv de revizuire trebuie îndeplinite următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou; cu forță probantă prin sine însuși; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;înscrisul să fie determinant în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată; înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac.

În speță, cu privire la înscrisurile depuse de revizuent și invocate în susținerea motivului cererii de revizuire, Curtea a reținut că nu îndeplinesc condițiile enumerate anterior întrucât, chiar dacă acestea reprezintă înscrisuri noi, existente la data pronunțării sentinței, nefiind însă supuse analizei instanței ce a pronunțat hotărârea atacată cu ocazia soluționării fondului, acestea nu întrunesc condiția privind imposibilitatea de a fi prezentate instanței.

În acest sens, simpla susținere a revizuentului în sensul că, fie a existat o conduită obstrucționistă a părții adverse de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisurilor în timpul soluționării procesului în fond, fie au existat împrejurări mai presus de voința revizuentului de a le produce ca și probe, nu este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea condiției cerute de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O asemenea susținere nu a fost primită în combaterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire având în vedere că nu au fost efectuate demersuri în formă scrisă pentru obținerea acestor înscrisuri, respectiv adrese privind comunicarea documentelor, simplul fapt că partea a descoperit înscrisuri nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire dacă nu se face dovada unei împrejurări care să o fi împiedicat să le procure în timpul procesului, acestea nefiind solicitate în tot cursul procesului, inclusiv în calea de atac a recursului declarat.

În acest sens reclamantul avea posibilitatea de a solicita proba cu înscrisuri, respectiv depunerea de către pârât a tuturor înscrisurilor avute în vedere la emiterea actelor contestate, posibilitate de care acesta nu a uzat.

De asemenea, aceste înscrisuri nu întrunesc condiția de a fi determinante, respectiv de a determina adoptarea unei alte soluții în ipoteza în care ar fi fost cunoscute la momentul soluționării fondului cauzei.

În acest sens se are în vedere că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au reținut că deciziile de zi pe unitate nu reprezintă acte administrative, deci nu produc efecte juridice.

În condițiile în care înscrisurile invocate de către revizuent nu întrunesc cumulativ condițiile enunțate anterior, impuse de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a respins cererea de revizuire formulată.

Împotriva sentinței nr. 387/2015 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., susținând că, înscrisurile doveditoare sunt reprezentate de procesul-verbal nr. H2/17004/PTGJGJ din 28.01.2010, extrasul din Decizia zilnică nr. 18 a Penitenciarului Târgu Jiu din 27.01.2010, precum și înscrisurile care i-au fost refuzate a-i fi puse la dispoziție - procesul-verbal nr. H2/17081/PTGJ din 28.01.2010 întocmit cu ocazia desigilării biroului de director și Decizia de zi pe unitate nr. 19 din 28.01.2010 a directorului Penitenciarului Târgu Jiu.

Pe de altă parte, consideră că partea adversă a avut o conduită obstrucționistă în ceea ce privește posibilitatea reclamantului de a intra în posesia înscrisurilor invocate deoarece, de existența Ordinului nr. 533 din 12.02.2010 în baza căruia a fost schimbat din funcție a luat cunoștință prin intermediul instanței, la data de 28.04.2010.

În final, recurentul susține că este greșită și interpretarea instanței de fond în sensul că înscrisurile invocate nu îndeplinesc condiția de a fi determinante, în condițiile în care dovedesc fără echivoc că Decizia de zi pe unitate nr. 17 din 26.01.2010 a produs efecte juridice din data de 27.01.2010 și reprezintă per se un act administrativ, fiind un act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate, în vederea executării, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice, așa cum este definit de art. 2 alin. (81) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire deoarece, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat, sub nr. x/54/2015, cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 282 din 27 mai 2010, în raport de care cea de-a doua cerere înregistrată sub nr. x/54/2015 este inadmisibilă.

Examinând actele și înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor recurentului și a dispozițiilor legale incidente, precum și a dispozițiilor art. 304¹ din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata Administrația Națională a Penitenciarelor, prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge având în vedere că cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/54/2015 este ulterioară celei înregistrate sub nr. x/54/2015, astfel că această excepție putea fi invocată în raport de cea de-a doua cerere înregistrată sub nr. x/54/2015, nu față de prima cerere care face obiectul cauzei de față.

În ceea ce privește cererea de recurs formulată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, recurentul A. a susținut că instanța de fond nu a analizat temeinic cererea de revizuire în ceea ce privește relevanța înscrisurilor pe care se întemeiază, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv Decizia de zi pe unitate nr. 17 din data de 26.01.2010, a directorului general al ANP care, în opinia recurentului, este actul administrativ care a produs efecte juridice per se. De asemenea, se susține că procesul-verbal nr. H2/17004/PTGJGJ din 28.01.2010 probează prezența directorului DIP din ANP, B., a lui C. (specificându-se chiar funcția de director al Penitenciarului Tg. Jiu). Ordinea de zi a ședinței a cuprins un singur punct, anume instalarea în funcția de director al Penitenciarului Tg. Jiu a domnului comisar de penitenciare C-tin Bălă. De altfel, dl. B. a dat citire Deciziei directorului general al ANP nr. 17. din 26.01.2010, conform căreia dl. comisar de penitenciare C. va îndeplini, până la noi dispoziții, atribuțiile de serviciu ale funcției de director al Penitenciarului Tg. Jiu. Acest proces-verbal este avizat pe prima pagină chiar de comisarul C. și aplicată ștampila instituției.

Extrasul din Decizia zilnică a Penitenciarului Târgu Jiu, nr. 18 din data de 27.01.2010 probează faptul că actul administrativ care a produs modificarea raporturilor de serviciu, anume revocarea sa din funcție și numirea comisarului C. ca înlocuitor, îl reprezintă Decizia de zi nr. 17 din 26.01.2010.

Or, Înalta Curte constată că aspectele invocate prin cererea de recurs au făcut obiect al analizei instanței de fond și al instanței de recurs în primul ciclu procesual, cât și al instanței de fond învestită cu soluționarea cererii de revizuire, iar recurentul nu invocă vreunul dintre motivele de casare ori de modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Deși revizuentul susține că instanța de fond trebuia să aibă în vedere înscrisurile prezentate și să se pronunțe asupra fondului cererii de revizuire, aceste susțineri sunt nefondate deoarece condiția este impusă de chiar caracterizarea căii de atac a revizuirii care este o cale de atac de retractare, iar motivele pentru care poate fi formulată trebuie să vizeze împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării.

Totodată, nu trebuie neglijat faptul că, prin normele procedurale sus citate nu s-a urmărit să se deschidă părților o cale ocolitoare prin care să se ajungă la reexaminarea fondului după epuizarea căilor de atac, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, a probatoriilor încuviințate și administrate în cauză, ci statuează în mod expres cazurile în care poate fi promovată.

De asemenea, Înalta Curte constată că celelalte motive invocate legate de înscrisurile considerate noi de către recurent nu pot fi analizate pentru că nu vizează soluția instanței de fond care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, în raport de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 282 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2010, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Soluția pronunțată

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă normelor de drept incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 387/2015 din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 noiembrie 2016.