ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2015

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 282 din 27 mai 2010 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamantul E.G. împotriva pârâților A.N.P. și Ministerul

Justiției, având ca obiect anulare act administrativ.

La pronunțarea

acestei hotărâri, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere următoarele:

În ceea ce privește

Decizia de zi pe unitate, a apreciat că aceasta nu este un act administrativ,

așa cum este definit de art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea 554/2004, fiind

doar un document ce privește organizarea și desfășurarea activităților pentru

întregul personal al unității, nefiind capabil prin el însuși să producă efecte

directe.

Cât privește Ordinul

nr. 533/C din 12 februarie 2010, acesta este actul emis de autoritatea publică

susceptibil de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice și capabil

prin el însuși să producă efecte directe.

Prin acest ordin s-a

dispus ca reclamantul să fie detașat în funcția de director penitenciar pentru

o perioadă de 6 luni.

Potrivit art. 55

alin. (1) din Legea 293/2004 republicată, detașarea personalului din sistemul

administrației penitenciare care are calitatea de funcționar public cu statut

special se dispune în interesul instituției publice în care urmează să-și

desfășoare activitatea, situată în aceeași localitate sau în altă localitate,

pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an. Detașarea pe o perioadă mai mare

de 6 luni se poate dispune numai cu acordul scris al celui în cauză.

Din dispozițiile

legale mai sus citate reiese că detașarea se dispune în interesul instituției

publice în care urmează să fie detașat, pe o perioadă de cel mult 6 luni

într-un an fără a fi necesar acordul funcționarului public cu statut special,

acord care devine obligatoriu atunci când detașarea se face pe o perioadă mai

mare de 6 luni.

Pentru ca detașarea

să poată fi dispusă este necesar ca funcționarul public să aibă pregătirea

profesională necesară care să corespundă atribuțiilor și responsabilităților funcției

publice și să se respecte categoria, clasa și gradul profesional al

funcționarului public.

În speță, reclamantul

a fost detașat pentru o perioadă de 6 luni, nefiind astfel nevoie de acordul

scris al acestuia, pentru o funcție similară deținută de acesta, respectiv

director de penitenciar și în interesul Penitenciarului Ploiești (până la data

ocupării funcției prin concurs).

De asemenea, instanța

a constatat că reclamantul nu a invocat și dovedit că se află în una din

situațiile prevăzute de art. 52 alin. (3) din Ordinul Ministrului Justiției nr.

2854/C/2004 care îi permiteau să refuze detașarea printr-un raport sau memoriu

adresat ministrului justiției.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul E.G., solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale și anulării actelor

contestate.

Prin Decizia nr.

1.668 din 22 martie 2011, Înalta Curte a respins recursul formulat de E.G.

împotriva Sentinței civile nr. 282 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Sentinței

nr. 282 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, la data de 10 mai 2014, a formulat cerere de revizuire

reclamantul E.G., întemeindu-se pe dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Cererea a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Considerentele și

soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire:

Cu titlu prealabil,

Înalta Curte constată că, deși revizuentul a invocat în drept dispozițiile art.

509 pct. 5 C. proc. civ., prezentei cereri de revizuire îi sunt aplicabile

dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Examinând cu

prioritate, excepția necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte

constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în

temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre

competentă soluționare Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța are în vedere considerentele expuse în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în

următoarele cazuri: (…)

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În conformitate cu

dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se

îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei

revizuire se cere."

În cauză, revizuentul

E.G. a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 282 din 27 mai

2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, solicitând desființarea acestei hotărâri și reluarea judecății, față de

împrejurarea că, ulterior pronunțării acesteia, au fost descoperite înscrisuri

noi deținute de partea potrivnică, recursul declarat împotriva acestei hotărâri

fiind respins ca nefondat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) și

(3) coroborat cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite

cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza spre

competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 martie 2015.

Procesat de GGC - MI