ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2015

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 282 din 27 mai 2010 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul E.G. împotriva pârâților A.N.P. și Ministerul Justiției, având ca obiect anulare act administrativ. La pronunțarea acestei hotărâri, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere următoarele: În ceea ce privește Decizia de zi pe unitate, a apreciat că aceasta nu este un act administrativ, așa cum este definit de art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea 554/2004, fiind doar un document ce privește organizarea și desfășurarea activităților pentru întregul personal al unității, nefiind capabil prin el însuși să producă efecte directe.

Cât privește Ordinul nr. 533/C din 12 februarie 2010, acesta este actul emis de autoritatea publică susceptibil de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice și capabil prin el însuși să producă efecte directe. Prin acest ordin s-a dispus ca reclamantul să fie detașat în funcția de director penitenciar pentru o perioadă de 6 luni. Potrivit art. 55 alin. (1) din Legea 293/2004 republicată, detașarea personalului din sistemul administrației penitenciare care are calitatea de funcționar public cu statut special se dispune în interesul instituției publice în care urmează să-și desfășoare activitatea, situată în aceeași localitate sau în altă localitate, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an.

Detașarea pe o perioadă mai mare de 6 luni se poate dispune numai cu acordul scris al celui în cauză. Din dispozițiile legale mai sus citate reiese că detașarea se dispune în interesul instituției publice în care urmează să fie detașat, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an fără a fi necesar acordul funcționarului public cu statut special, acord care devine obligatoriu atunci când detașarea se face pe o perioadă mai mare de 6 luni. Pentru ca detașarea să poată fi dispusă este necesar ca funcționarul public să aibă pregătirea profesională necesară care să corespundă atribuțiilor și responsabilităților funcției publice și să se respecte categoria, clasa și gradul profesional al funcționarului public.

În speță, reclamantul a fost detașat pentru o perioadă de 6 luni, nefiind astfel nevoie de acordul scris al acestuia, pentru o funcție similară deținută de acesta, respectiv director de penitenciar și în interesul Penitenciarului Ploiești (până la data ocupării funcției prin concurs). De asemenea, instanța a constatat că reclamantul nu a invocat și dovedit că se află în una din situațiile prevăzute de art. 52 alin. (3) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2854/C/2004 care îi permiteau să refuze detașarea printr-un raport sau memoriu adresat ministrului justiției. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul E.G., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale și anulării actelor contestate.

Prin Decizia nr. 1.668 din 22 martie 2011, Înalta Curte a respins recursul formulat de E.G. împotriva Sentinței civile nr. 282 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Împotriva Sentinței nr. 282 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 mai 2014, a formulat cerere de revizuire reclamantul E.G., întemeindu-se pe dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire: Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși revizuentul a invocat în drept dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc.

civ., prezentei cereri de revizuire îi sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Examinând cu prioritate, excepția necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în vedere considerentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ.

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…) 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". În conformitate cu dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere." În cauză, revizuentul E.G.

a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 282 din 27 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, solicitând desființarea acestei hotărâri și reluarea judecății, față de împrejurarea că, ulterior pronunțării acesteia, au fost descoperite înscrisuri noi deținute de partea potrivnică, recursul declarat împotriva acestei hotărâri fiind respins ca nefondat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2015. Procesat de GGC - MI