ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul B.I., în contradictoriu

cu pârâtele SC U.P. SRL și H.E., a solicitat instanței să dispună obligarea

acestora la plata contravalorii a 1/2 din patrimoniul social al societății, obligarea

la plata dividendelor pe ultimii trei ani și la plata a 1/2 din valoarea lipsei

de folosință pe ultimii trei ani a apartamentului de protocol al societății

situat în Brașov.

Prin Sentința civilă nr.

510/ C din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Brașov a fost admisă în parte cererea

formulată de reclamant, iar pârâta SC U.P. SRL a fost obligată la plata sumei

de 312.972 RON reprezentând valoarea părții reclamantului din patrimoniul

societății. Au fost respinse restul pretențiilor.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență, că potrivit art. 224 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, republicată, asociatul exclus are dreptul, din momentul

pierderii calității de asociat, la o sumă de bani reprezentând partea

proporțională din patrimoniul societății, inclusiv din rezultatele ultimului an

fiscal, potrivit cotei sale de participare la capitalul social. În baza

probatoriului administrat instanța a constatat că valoarea la care ar avea

dreptul reclamantului ar fi de 480.197,054 RON, reprezentând sume de bani

echivalent al părții din patrimoniul social al societății, raportat la cota de

participare pe care o deținea în societate.

Instanța a reținut

însă că la termenul de judecată din 22 octombrie 2007 reclamantului i s-a pus

în vedere să achite taxa de timbru în raport de suma de 312.972 RON, iar

ulterior acesta nu și-a mai modificat câtimea obiectului cererii, respectiv nu

l-a majorat în funcție de concluziile rapoartelor de expertiză astfel încât

instanța nu a putut acorda mai mult decât s-a cerut.

Referitor la petitul

al doilea din cererea reclamantului, instanța a reținut că, așa cum rezultă din

concluziile expertului contabil, societatea a înregistrat pierderi,

neatribuindu-i-se dividende în lipsa profitului, astfel încât acest petit a

fost apreciat ca neîntemeiat.

În ceea ce privește

petitul trei al acțiunii vizând lipsa de folosință a apartamentului de

protocol, instanța a reținut că din nici o probă a dosarului nu rezultă

folosirea exclusivă, de către pârâta persoană fizică a respectivului apartament,

reclamantul nefiind îndreptățit la despăgubire.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul B.I. prin care a solicitat casarea cu

trimitere spre rejudecare pentru a fi introdusă în cauză persoana care a

preluat patrimoniul societății.

În motivarea

apelului, reclamantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a pronunțat

o hotărâre în contradictoriu cu o parte care la data pronunțării nu mai există

ca persoană juridică fiind radiată de la Registrul Comerțului.

Prin Decizia nr. 78/ Ap

din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, a fost

admisă excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei SC U.P. SRL invocată de

pârâta H.E. și a fost respins apelul formulat de reclamantul B.I..

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că societatea SC U.P. SRL a fost radiată

anterior pronunțării sentinței de fond încetând astfel să mai existe, aspect ce

a rezultat din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului.

Curtea a apreciat că

admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei SC U.P. SRL ar avea

drept consecință respingerea acțiunii față de această pârâtă, însă această

soluție nu este posibilă în apelul reclamantului întrucât s-ar încălca

principiul neagravării situației în propriul apel.

Sentința se poate

desființa cu trimitere spre rejudecare în baza art. 297 C. proc. civ. când

instanța nu s-a pronunțat pe fond sau când s-a pronunțat în lipsa unei părți

care nu a fost legal citată, dar aceste situații, a apreciat instanța de apel,

nu se regăsesc în speță.

Având în vedere

aceste considerentele și ținând cont de faptul că apelul nu poate fi declarat

în contradictoriu cu o parte care nu mai are capacitate procesuală, instanța de

apel a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei SC U.P. SRL și a

respins apelul în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei

nr. 78/ Ap din 30 septembrie 2010 în termen legal, reclamantul B.I. a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în

sensul admiterii apelului și constatării nulității absolute a hotărârii

instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în

sensul că:

- hotărârea a fost

dată de către instanța de apel cu încălcarea formelor de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;

- hotărârea se

sprijină pe motive contradictorii și străine de natura pricinii;

- instanța a

interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății;

- hotărârea s-a

pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs reclamantul critică decizia atacată susținând, în esență

că, în mod greșit instanța de apel a menținut o hotărârea judecătorească pronunțată

în contradictoriu cu o persoană juridică a cărei personalitate a încetat pe

parcursul procesului.

În opinia

recurentului, instanța de apel a apreciat în mod greșit că prin păstrarea

hotărârii de fond ar face o favoare reclamantului, în sensul că prin admiterea

apelului ar fi însemnat agravarea situației acestuia în propriul apel.

Analizând decizia

recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele controlului de

legalitate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte apreciază ca

fiind întemeiate criticile vizând motivele de nelegalitate subsumate

dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 9 C. proc. civ. și constată că recursul

este fondat pentru considerentele ce urmează:

Se constată

întemeiate criticile reclamantului formulate prin prisma motivului de

nelegalitate întemeiat pe dispozițiile pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., având

în vedere că societatea radiată a fost citată pe tot parcursul procesului

împrejurare ce conduce la pronunțarea unei hotărâri nelegale, fiind incidente

în cauză dispozițiile art. 105 alin. (2) prima teză C. proc. civ.

Radierea unei

societăți comerciale din registrul comerțului are drept efect încetarea

capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia și prin urmare,

societatea comercială radiată nu poate avea calitate procesuală, această

operațiune având semnificația încetării existenței persoanei juridice.

Potrivit

dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „orice persoană care are

folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată”. Prin urmare, textul

legal evocat definește capacitatea procesuală de folosință ca fiind aptitudinea

unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan

procesual.

Capacitate juridică a

persoanei juridice începe din momentul înființării sale valabile și încetează

odată cu persoana juridică însăși.

Prin art. 33 alineat final

din Decretul nr. 31/1954 se prevede încetarea capacității de folosință a

persoanelor juridice, indicându-se numai câteva ipoteze, însă când persoana

juridică - societate comercială constituită în temeiul Legii nr. 31/1990,

republicată - este dizolvată sau radiată, înseamnă că odată cu încetarea

ființei persoanei juridice se sfârșește și capacitatea sa de folosință.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea comercială

dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării la Oficiul

Registrului Comerțului și, în consecință, capacitatea juridică a acesteia,

având începutul determinat conform acestui text, încetează în momentul

radierii, când încetează ca subiect de drept însăși persoana juridică, în

același sens fiind și prevederile art. 1 și art. 26 din Legea nr. 26/1990,

republicată.

Nu poate fi reținută

motivarea instanței de apel în sensul că prin admiterea apelului s-ar fi

încălcat principiul neagravării situației reclamantului în propria cale de

atac, principiu instituit de dispozițiile art. 296 alin. (2) C. proc. civ.,

câtă vreme sentința menținută nu poate fi pusă în executare fiind pronunțată

împotriva unei persoane juridice a cărei existență a încetat.

În mod greșit Curtea

a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

Reclamantul prin

cererea de chemare în judecată a precizat cadrul procesual în sensul că a

solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu pârâtele SC

U.P. SRL Brașov și H.E., instanța, încălcând principiul disponibilității, a

pronunțat sentința numai în contradictoriu cu pârâta SC U.P. SRL Brașov

persoană juridică a cărei existență încetase ca efect al radierii din data de

29 septembrie 2009, aspect confirmat prin informațiile furnizate de Registrul Comerțului

de pe lângă Tribunalul Brașov.

Se impunea astfel, a

se cerceta fondul în raport de cadrul procesual precizat, precum și de situația

juridică existentă, ambele instanțe având obligația de a verifica și de a

stabili succesorii persoanei juridice a cărei existență încetase, pentru a se

putea pronunța astfel o hotărâre legală ce poate fi pusă în executare, aspecte

ce vor fi avute în vedere în rejudecare, conform prevederilor art. 315 C. proc.

civ.

Prin urmare, instanța

omițând să se pronunțe în contradictoriu cu ambele pârâte și neavând în vedere

că pârâta SC U.P. SRL era radiată, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte

conduc la aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.

Reglementarea

prevăzută de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. conform căreia „în cazul în care

se constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra

în cercetarea fondului (...) instanța de apel va anula hotărârea și va trimite

cauza spre rejudecare primei instanțe” constituie o garanție a aplicării

principiilor care guvernează procesul civil, cât și principiul prevăzut de art.

6 din CEDO privind judecarea cauzei în mod echitabil.

Ținând cont de

prevederile textului de lege evocat, se impunea admiterea apelului și anularea

sentinței, având în vedere că prima instanță nu s-a pronunțat pe fond.

Pentru considerentele

anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art.

315 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantul B.I.,

va modifica decizia recurată, va admite apelul împotriva Sentinței civile nr. 510/

C din 8 aprilie 2010 pe care o va anula și va trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 78/ Ap din 30 septembrie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, modifică decizia recurată,

admite apelul reclamantului împotriva Sentinței civile nr. 510/ C din 8 aprilie

2010 a Tribunalului Brașov, pe care o anulează. Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.