ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâtele SC U.P. SRL și H.E., a solicitat instanței să dispună obligarea acestora la plata contravalorii a 1/2 din patrimoniul social al societății, obligarea la plata dividendelor pe ultimii trei ani și la plata a 1/2 din valoarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani a apartamentului de protocol al societății situat în Brașov. Prin Sentința civilă nr. 510/ C din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Brașov a fost admisă în parte cererea formulată de reclamant, iar pârâta SC U.P. SRL a fost obligată la plata sumei de 312.972 RON reprezentând valoarea părții reclamantului din patrimoniul societății.

Au fost respinse restul pretențiilor. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că potrivit art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, asociatul exclus are dreptul, din momentul pierderii calității de asociat, la o sumă de bani reprezentând partea proporțională din patrimoniul societății, inclusiv din rezultatele ultimului an fiscal, potrivit cotei sale de participare la capitalul social. În baza probatoriului administrat instanța a constatat că valoarea la care ar avea dreptul reclamantului ar fi de 480.197,054 RON, reprezentând sume de bani echivalent al părții din patrimoniul social al societății, raportat la cota de participare pe care o deținea în societate.

Instanța a reținut însă că la termenul de judecată din 22 octombrie 2007 reclamantului i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în raport de suma de 312.972 RON, iar ulterior acesta nu și-a mai modificat câtimea obiectului cererii, respectiv nu l-a majorat în funcție de concluziile rapoartelor de expertiză astfel încât instanța nu a putut acorda mai mult decât s-a cerut. Referitor la petitul al doilea din cererea reclamantului, instanța a reținut că, așa cum rezultă din concluziile expertului contabil, societatea a înregistrat pierderi, neatribuindu-i-se dividende în lipsa profitului, astfel încât acest petit a fost apreciat ca neîntemeiat. În ceea ce privește petitul trei al acțiunii vizând lipsa de folosință a apartamentului de protocol, instanța a reținut că din nici o probă a dosarului nu rezultă folosirea exclusivă, de către pârâta persoană fizică a respectivului apartament, reclamantul nefiind îndreptățit la despăgubire.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.I. prin care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi introdusă în cauză persoana care a preluat patrimoniul societății. În motivarea apelului, reclamantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o parte care la data pronunțării nu mai există ca persoană juridică fiind radiată de la Registrul Comerțului. Prin Decizia nr. 78/ Ap din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei SC U.P. SRL invocată de pârâta H.E. și a fost respins apelul formulat de reclamantul B.I.. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că societatea SC U.P.

SRL a fost radiată anterior pronunțării sentinței de fond încetând astfel să mai existe, aspect ce a rezultat din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului. Curtea a apreciat că admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei SC U.P. SRL ar avea drept consecință respingerea acțiunii față de această pârâtă, însă această soluție nu este posibilă în apelul reclamantului întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propriul apel. Sentința se poate desființa cu trimitere spre rejudecare în baza art. 297 C. proc. civ. când instanța nu s-a pronunțat pe fond sau când s-a pronunțat în lipsa unei părți care nu a fost legal citată, dar aceste situații, a apreciat instanța de apel, nu se regăsesc în speță.

Având în vedere aceste considerentele și ținând cont de faptul că apelul nu poate fi declarat în contradictoriu cu o parte care nu mai are capacitate procesuală, instanța de apel a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei SC U.P. SRL și a respins apelul în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. Împotriva Deciziei nr. 78/ Ap din 30 septembrie 2010 în termen legal, reclamantul B.I. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și constatării nulității absolute a hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în sensul că: - hotărârea a fost dată de către instanța de apel cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; - hotărârea se sprijină pe motive contradictorii și străine de natura pricinii; - instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății; - hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul critică decizia atacată susținând, în esență că, în mod greșit instanța de apel a menținut o hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu o persoană juridică a cărei personalitate a încetat pe parcursul procesului. În opinia recurentului, instanța de apel a apreciat în mod greșit că prin păstrarea hotărârii de fond ar face o favoare reclamantului, în sensul că prin admiterea apelului ar fi însemnat agravarea situației acestuia în propriul apel.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele controlului de legalitate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile vizând motivele de nelegalitate subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 9 C. proc. civ. și constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Se constată întemeiate criticile reclamantului formulate prin prisma motivului de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., având în vedere că societatea radiată a fost citată pe tot parcursul procesului împrejurare ce conduce la pronunțarea unei hotărâri nelegale, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 105 alin. (2) prima teză C. proc.

civ. Radierea unei societăți comerciale din registrul comerțului are drept efect încetarea capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia și prin urmare, societatea comercială radiată nu poate avea calitate procesuală, această operațiune având semnificația încetării existenței persoanei juridice. Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată”. Prin urmare, textul legal evocat definește capacitatea procesuală de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual. Capacitate juridică a persoanei juridice începe din momentul înființării sale valabile și încetează odată cu persoana juridică însăși.

Prin art. 33 alineat final din Decretul nr. 31/1954 se prevede încetarea capacității de folosință a persoanelor juridice, indicându-se numai câteva ipoteze, însă când persoana juridică - societate comercială constituită în temeiul Legii nr. 31/1990, republicată - este dizolvată sau radiată, înseamnă că odată cu încetarea ființei persoanei juridice se sfârșește și capacitatea sa de folosință. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea comercială dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării la Oficiul Registrului Comerțului și, în consecință, capacitatea juridică a acesteia, având începutul determinat conform acestui text, încetează în momentul radierii, când încetează ca subiect de drept însăși persoana juridică, în același sens fiind și prevederile art. 1 și art. 26 din Legea nr. 26/1990, republicată.

Nu poate fi reținută motivarea instanței de apel în sensul că prin admiterea apelului s-ar fi încălcat principiul neagravării situației reclamantului în propria cale de atac, principiu instituit de dispozițiile art. 296 alin. (2) C. proc. civ., câtă vreme sentința menținută nu poate fi pusă în executare fiind pronunțată împotriva unei persoane juridice a cărei existență a încetat. În mod greșit Curtea a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 297 C. proc. civ. Reclamantul prin cererea de chemare în judecată a precizat cadrul procesual în sensul că a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu pârâtele SC U.P. SRL Brașov și H.E., instanța, încălcând principiul disponibilității, a pronunțat sentința numai în contradictoriu cu pârâta SC U.P.

SRL Brașov persoană juridică a cărei existență încetase ca efect al radierii din data de 29 septembrie 2009, aspect confirmat prin informațiile furnizate de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov. Se impunea astfel, a se cerceta fondul în raport de cadrul procesual precizat, precum și de situația juridică existentă, ambele instanțe având obligația de a verifica și de a stabili succesorii persoanei juridice a cărei existență încetase, pentru a se putea pronunța astfel o hotărâre legală ce poate fi pusă în executare, aspecte ce vor fi avute în vedere în rejudecare, conform prevederilor art. 315 C. proc. civ. Prin urmare, instanța omițând să se pronunțe în contradictoriu cu ambele pârâte și neavând în vedere că pârâta SC U.P.

SRL era radiată, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte conduc la aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. Reglementarea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. conform căreia „în cazul în care se constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului (...) instanța de apel va anula hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe” constituie o garanție a aplicării principiilor care guvernează procesul civil, cât și principiul prevăzut de art. 6 din CEDO privind judecarea cauzei în mod echitabil. Ținând cont de prevederile textului de lege evocat, se impunea admiterea apelului și anularea sentinței, având în vedere că prima instanță nu s-a pronunțat pe fond.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantul B.I., va modifica decizia recurată, va admite apelul împotriva Sentinței civile nr. 510/ C din 8 aprilie 2010 pe care o va anula și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 78/ Ap din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, modifică decizia recurată, admite apelul reclamantului împotriva Sentinței civile nr. 510/ C din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care o anulează. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.