ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6841/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6841/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași

la data de 02 iunie 2009 reclamanții S.M., S.S., S.P. și S.M. au chemat în

judecată SC "ABC A.R." S.A. cu sediul în București, pentru a fi

obligată la:

- plata daunelor

materiale în cuantum de 15.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și

150.000 RON daune morale pentru S.M,;

- câte 150.000 RON

daune morale pentru fiecare din copiii victimei: S.M., S.S., S.P. și S.M..

În motivarea acțiunii

reclamanții arată că soțul și respectiv tatăl lor a decedat în urma unui

accident de circulație comis de T.V., asigurat pentru răspundere civilă auto,

în baza poliței și contractului de asigurare încheiat cu pârâții.

Prin Sentința penală

nr. 3739/2007 a Judecătoriei Iași T.V. a fost condamnat penal, moștenitorii

având dreptul de a se adresa instanței civile pentru recuperarea integrală a

prejudiciului moral și material împotriva asigurătorului.

Prin întâmpinare

pârâta a invocat excepțiile:

- necompetenței

teritoriale a Tribunalului Iași, art. 7 C. proc. civ.,cererea se face la sediul

persoanei juridice;

- necompetența

funcțională a secției civile a tribunalului conform art. 4, art. 56 C. com.,

cauza este de natură comercială;

- prescripția

dreptului la acțiune ce nu s-a mai susținut în instanța de control judiciar;

- inadmisibilitatea

acțiunii, părțile civile și-au exercitat opțiunea de a-și valorifica

pretențiile în instanța penală.

Pe fondul cauzei s-a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Partea civilă a fost

despăgubită de vinovatul în producerea accidentului.

La judecata în primă

instanță s-a invocat lipsa calității de reprezentant a avocatului ce acorda

asistența juridică reclamanților, excepția privind plata taxelor judiciare de

timbru respinsă, fiind incident art. 15 lit. "o)" din Legea nr.

146/1997, prin încheiere fiind respinse și excepțiile privind necompetența

secției civile.

Tribunalul Iași prin

Sentința civilă nr. 582 din 22 martie 2010 a admis excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant a domnului avocat L.F. pentru reclamanții S.M., S.S.,

S.P., S.P., S.M..

A anulat acțiunea

formulată de S.S., S.P., S.M. prin reprezentant avocat dr. L.F., domiciliat în

sat Lețcani, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta SC ABC A.R. SA, cu sediul

în București, str. Ș.F., nr. 24 sector 1.

A admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta S.M., domiciliată în sat Lețcani, com.

Lețcani, jud. Iași, prin Cabinet de avocat Dr. L.F., cu domiciliul procesual

ales la sediul acestui cabinet situat în Iași, str. S. nr. 3, parter, în

contradictoriu cu pârâta SC ABC A.R. SA, cu sediul central în București, str.

Ș.F., nr. 24 sector 1.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins capătul de

cerere având ca obiect daune materiale.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

hotărârea, pe excepție și pe fondul cauzei, prima instanță a constatat

următoarele:

În aplicarea art. 161

teza a II-a și alin. (2) art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu

dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat,

împuternicirea emisă în baza contractului de asistență judiciară poate face

dovada calității de reprezentant al avocatului doar în situația în care prin

acesta se atestă, data, identitatea părților, semnătura și conținutul

contractului de asistență juridică. Contractul fiind semnat numai de S.M.,

reține tribunalul că numai aceasta este legal reprezentată în proces.

Pe fondul cauzei se

constată că daunele materiale nu au fost dovedite, în ce au constat

cheltuielile de înmormântare, în cuantumul pretins prin cerere.

Cererea pentru

acordarea daunelor morale este admisă parțial, în limita sumei de 50.000 RON.

Împotriva sentinței

au declarat recurs calificat apel părțile fiind formulate următoarele critici:

SC "ABC - A.R." a invocat:

- încălcarea

dispozițiilor imperative ale art. 54 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, judecata

în primă instanță a avut loc fără citarea obligatorie a persoanei vinovate de

producerea accidentului se solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei

pentru rejudecare.

- în subsidiar,

modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fie a reducerii

obligației Societății de Asigurare la daune morale în sumă de 10.000 RON.

reclamanții S.M., S.S., S.P. și S.M. solicită:

- respingerea

excepției lipsei de reprezentant pentru S.S., S.P. și S.M., motivată pe faptul

că în temeiul art. 126 alin. (5) și art. 127 din Statutul profesiei de avocat

contractul de asistență juridică poate fi încheiat în beneficiul unui terț,

contractul s-a încheiat de S.M. și pentru celelalte părți. Prin încheierea

contractului nu s-a produs nicio vătămare reclamanților pentru care s-a admis

excepția. Se solicită revenirea asupra excepției și pe fond acordarea

despăgubirilor și pentru ceilalți reclamanți.

- pe fond cuantumul

daunelor acordate este mult inferior celor stabilite prin Ordinul C.S.A. nr.

3018/2004 Anexa 3 limita maximă fiind de 2.000.000.000 Rol pentru fiecare

persoană dar nu mai mult de 10.000.000.000 Rol.

Curtea de Apel Iași

prin Decizia nr. 150 din 3 noiembrie 2010 a admis apelurile declarate de SC ABC

A.R. SA a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Secția

civilă comercială.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că, în Capitolul III (art. 48 - 59) Legea reglementează

"Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse

prin accidente de autovehicule" stabilind obligațiile persoanelor ce au în

proprietate autovehicule supuse înmatriculării, încheierea contractului de

asigurare, obligațiile asigurătorului de a acorda despăgubiri, norme de drept

material dar și procesual.

Faptul cauzator de

prejudicii a avut loc la data de 17 august 2008, în raport de care se stabilesc

normele incidente în cauză, de conducătorul auto T.V., condamnat prin Sentința

penală nr. 3739/18 decembrie 2007 a Judecătoriei Iași pentru infracțiunea de

ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., la 1 an și 6 luni

închisoare. Prin aceeași hotărâre definitivă instanța penală a soluționat și

acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M., pentru suma de 5.000 RON

reprezentând cheltuieli de înmormântare. S-a reținut că inculpatul a achitat

suma de 2.500 RON la cererea părții civile reprezentând cheltuieli de

înmormântare.

În art. 54 alin. (1)

Legea nr. 36/1996 prevede că "Despăgubirea se stabilește și se efectuează

conform art. 43 și art. 49, iar în cazul despăgubirii prin hotărâre

judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de

vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva

asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită

în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor

răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.

În speță reclamanții

au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească despăgubirea în

sarcina asigurătorului.

Deși procesul civil

este guvernat de principiul disponibilității, reclamanții stabilind prin

cererea de chemare în judecată obiectul, părțile, iar tribunalul reține în

hotărâre că persoana vinovată de producerea accidentului este T.V., la judecata

în primă instanță nu a fost citat.

Curtea reține că

regula de procedură înscrisă în art. 54 alin. (1) este imperativă, sancționată

cu nulitatea hotărârii, judecarea acțiunii în cadrul procesual stabilit de

reclamanți nu este limitată numai la pârâtul indicat în cerere de chemare în

judecată. În procesele în care persoanele solicită despăgubiri în condițiile

art. 54 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, instanța are obligația impusă prin

lege de a dispune introducerea în speță în calitate de intervenienți în forță a

lui T.V., cel ce a produs accidentul.

Curtea constată că

judecarea cauzei în primă instanță s-a făcut în lipsa persoanei răspunzătoare

de producerea accidentului, T.V. ce trebuia introdus în proces în calitate de

intervenient forțat.

Nulitatea fiind

absolută, poate fi invocată de orice parte. Se reține incident în cauză art.

297 alin. (1) teza a II-a, ce impune desființarea hotărârii și trimiterea

cauzei pentru rejudecare la prima instanță.

Referitor la

competența materială a tribunalului, natura juridică a cauzei, litigii de

comercial sau de natură civilă se rețin următoarele:

În alin. (2) pct. 1

C. proc. civ. stabilește competența tribunalului în primă instanță, potrivit

criteriului valoric, pentru cererile în materie civilă și comercial.

În cererea de chemare

în judecată reclamanții au indicat valoarea pretențiilor peste 150.000 RON,

precizate la 755.000 RON, ceea ce impune competența tribunalului pe criteriul

valoric atât în materie civilă cât și comercială.

Cum litigiul s-a

judecat în primă instanță de tribunal conform art. 2 pct. 1 C. proc. civ. și

art. 159 C. proc. civ., cauza a fost soluționată de instanța competentă.

Critica formulată sub

aspectul "competenței funcționale a secției civile" nu este

întemeiată.

Curtea reține că

sancțiunea nulității absolute a hotărârii se aplică numai în cazurile expres și

limitativ prevăzute de lege, când este de ordine publică, potrivit art. 159

pct. 2 C. proc. civ. "când pricina este de competența unei instanțe de alt

grad", normă ce nu este incidentă în cauză. Faptul că prin Legea nr.

304/2004 sunt înființate în cadrul instanțelor complete și secții pe principiul

specializării judiciare judecarea cauzei de o secție sau alta, ori de un

complet specializat sau nu impune sancțiune nulității hotărârii. Prioritar este

criteriul valoric, stabilit prin C. proc. civ. fiind incident și art. 721 care

prevede că "Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun

în materie civilă și comercială, ele se aplică și în materiile prevăzute de

alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice",

ceea ce Legea nr. 36/1995 nu le cuprinde.

De necontestat că se

impune stabilirea naturii juridice a cauzei, în rejudecare.

Acțiunea împotriva

societății de asigurare prin care se solicită obligarea la despăgubiri de

persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin din contractul de

asigurare, în speță pentru pagube produse prin accidente de autovehicule este

comercială.

În cadrul acțiunii se

tinde la soluționarea raporturilor juridice dintre părți reglementate prin lege

(art. 998 C. civ.) așa cum decurg din faptul producerii accidentului de

persoana culpabilă, dar și din contractul de asigurare ce a fost încheiat

anterior (art. 42 Legea nr. 36/1995).

Natura comercială

este impusă de art. 3 pct. 17 C. com. care prevede că sunt considerate fapte de

"comerț" și asigurările, a art. 6 alin. (1) din același cod conform

căruia "asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul

comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce

privește pe asigurător".

În art. 56 C. com.

prevede "dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți

contractanții sunt supuși în cât privește acest act, legii comerciale, afară de

dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în

care legea ar dispune altfel.

Astfel fiind

trimiterea cauzei pentru rejudecare se dispune la Tribunalul Iași, secția

comercială. Criticile formulate de pârâtă, pe fondul cauzei urmează a fi avute

în vedere în rejudecare.

S-a mai reținut că,

apelul declarat de reclamanți este întemeiat.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul ABC A.R. SA invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul pârâtă

critică hotărârea sub următoarele aspecte.

- Hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 68 alin. (1) și 3 C. proc. civ. și art. 3 din Legea nr. 51/1995 și art.

127 din Statutul profesiei de avocat în sensul că procura pentru exercițiul

dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută

în scris sub semnătură legalizată: în cazul în care procura este dată de un

avocat semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților. Mandatul

indiferent că este dat unui avocat sau unei alte persoane, trebuie ca

mandatarului să i se dea expres exercițiul dreptului de chemare în judecată

ori, potrivit obiectului contractului de asistență juridică nr. 16/2009

încheiat de S.M. cu avocatul dr. F.L., mandatarul avocat are doar dreptul de a

reprezenta părțile în judecată nu și exercițiul dreptului de chemare în

judecată. Sintagma toate actele juridice din art. 68 alin. (3) C. proc. civ.

cuprinde toate actele procedurale care se îndeplinesc pe parcursul procedurii

contencioase după sesizarea instanței fără a avea în vedere investirea

instanței de judecător. Se mai susține că cererea de chemare în judecată a fost

semnată de avocat fără a fi mandatat și în acest sens.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată nefondat recursul în

considerentele celor ce succed.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanții au chemat în judecată pe pârâta ABC

"A.R." SA solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de

15.000 RON reprezentând daune materiale și 150.000 RON reprezentând daune

morale pentru reclamanta S.M. și câte 150.000 RON daune morale pentru fiecare

dintre copiii victimei.

Curtea de Apel Iași

prin soluția pronunțată și care face obiectul recursului, a admis apelurile

civile declarate de SC ABC A.R. SA precum și apelurile reclamanților, a

desființat Sentința civilă nr. 582 din 22 martie 2010 pronunțată de Tribunalul

Iași cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv

Tribunalul Iași, secția comercială.

În considerentele

deciziei s-a reținut că acțiunea împotriva societății de asigurare prin care se

solicită obligarea la despăgubiri de persoanele păgubire în limitele

obligațiilor ce îi revine din contractul de asigurare, în speță, pentru pagube

produse prin accidente de autovehicule este de natură comercială și nu civilă.

S-a mai reținut că natura comercială este impusă de art. 3 pct. 17 din C. proc.

civ. care prevede că sunt considerate fapte de comerț și asigurările, art. 6

alin. (1) din același cod, conform căruia "asigurările de lucrări sau

stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt

fapte de comerț numai în ce privește pe asigurator" și că criticile pe

fondul cauzei urmează a fi avute în vedere în rejudecare.

Decizia pronunțată în

calea de atac a apelului a fost atacată cu recurs de pârâta ABC A.R. SA,

criticile vizând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 68 C. proc. civ.,

în sensul că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de

reprezentare în judecată trebuie făcută în scris sub semnătură legalizată.

Recurenta-pârâtă nu a

formulat critici și cu privire la natura cauzei sau competența de soluționare,

care a fost stabilită în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială, prin

admiterea apelurilor declarate de părți.

În atare condiții,

dispozițiile deciziei ce fac obiectul recursului ce privesc stabilirea

competenței de soluționare a cauzei au intrat în puterea lucrului judecată, iar

criticile ce privesc fondul cauzei inclusiv aspectele ce privesc legalitatea

mandatului de reprezentare, urmează a fi analizate de instanța competentă să

soluționeze prezenta cauză.

Instanța de apel,

stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași,

secția comercială, greșit a dezlegat și unele aspecte de fond ale cauzei.

Cu toate acestea, nu

se impune admiterea recursului, întrucât norma de drept ce privește competența

de soluționare a cauzei a intrat în puterea lucrului judecat, atâta timp cât nu

s-au formulat critici pe acest aspect.

Prin competență, se

înțelege capacitatea unei instanțe de a soluționa anumite litigii sau de a

rezolva anumite cereri.

În speță, instanța de

apel deși constată că natura cauzei este una comercială nu civilă greșit

dezleagă aspecte ce vizează fondul cauzei.

Așadar, în raport de

cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de pârâta ABC A.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 150 din 3

noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.