ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6841/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 02 iunie 2009 reclamanții S.M., S.S., S.P. și S.M. au chemat în judecată SC "ABC A.R." S.A. cu sediul în București, pentru a fi obligată la: - plata daunelor materiale în cuantum de 15.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și 150.000 RON daune morale pentru S.M,; - câte 150.000 RON daune morale pentru fiecare din copiii victimei: S.M., S.S., S.P. și S.M.. În motivarea acțiunii reclamanții arată că soțul și respectiv tatăl lor a decedat în urma unui accident de circulație comis de T.V., asigurat pentru răspundere civilă auto, în baza poliței și contractului de asigurare încheiat cu pârâții.

Prin Sentința penală nr. 3739/2007 a Judecătoriei Iași T.V. a fost condamnat penal, moștenitorii având dreptul de a se adresa instanței civile pentru recuperarea integrală a prejudiciului moral și material împotriva asigurătorului. Prin întâmpinare pârâta a invocat excepțiile: - necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, art. 7 C. proc. civ.,cererea se face la sediul persoanei juridice; - necompetența funcțională a secției civile a tribunalului conform art. 4, art. 56 C. com., cauza este de natură comercială; - prescripția dreptului la acțiune ce nu s-a mai susținut în instanța de control judiciar; - inadmisibilitatea acțiunii, părțile civile și-au exercitat opțiunea de a-și valorifica pretențiile în instanța penală.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Partea civilă a fost despăgubită de vinovatul în producerea accidentului. La judecata în primă instanță s-a invocat lipsa calității de reprezentant a avocatului ce acorda asistența juridică reclamanților, excepția privind plata taxelor judiciare de timbru respinsă, fiind incident art. 15 lit. "o)" din Legea nr. 146/1997, prin încheiere fiind respinse și excepțiile privind necompetența secției civile. Tribunalul Iași prin Sentința civilă nr. 582 din 22 martie 2010 a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a domnului avocat L.F. pentru reclamanții S.M., S.S., S.P., S.P., S.M.. A anulat acțiunea formulată de S.S., S.P., S.M.

prin reprezentant avocat dr. L.F., domiciliat în sat Lețcani, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta SC ABC A.R. SA, cu sediul în București, str. Ș.F., nr. 24 sector 1. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.M., domiciliată în sat Lețcani, com. Lețcani, jud. Iași, prin Cabinet de avocat Dr. L.F., cu domiciliul procesual ales la sediul acestui cabinet situat în Iași, str. S. nr. 3, parter, în contradictoriu cu pârâta SC ABC A.R. SA, cu sediul central în București, str. Ș.F., nr. 24 sector 1. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale. A respins capătul de cerere având ca obiect daune materiale. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța hotărârea, pe excepție și pe fondul cauzei, prima instanță a constatat următoarele: În aplicarea art. 161 teza a II-a și alin. (2) art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, împuternicirea emisă în baza contractului de asistență judiciară poate face dovada calității de reprezentant al avocatului doar în situația în care prin acesta se atestă, data, identitatea părților, semnătura și conținutul contractului de asistență juridică. Contractul fiind semnat numai de S.M., reține tribunalul că numai aceasta este legal reprezentată în proces. Pe fondul cauzei se constată că daunele materiale nu au fost dovedite, în ce au constat cheltuielile de înmormântare, în cuantumul pretins prin cerere.

Cererea pentru acordarea daunelor morale este admisă parțial, în limita sumei de 50.000 RON. Împotriva sentinței au declarat recurs calificat apel părțile fiind formulate următoarele critici: 1. În apelul declarat SC "ABC - A.R." a invocat: - încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 54 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, judecata în primă instanță a avut loc fără citarea obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului se solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare. - în subsidiar, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fie a reducerii obligației Societății de Asigurare la daune morale în sumă de 10.000 RON. 2. În apelul declarat reclamanții S.M., S.S., S.P.

și S.M. solicită: - respingerea excepției lipsei de reprezentant pentru S.S., S.P. și S.M., motivată pe faptul că în temeiul art. 126 alin. (5) și art. 127 din Statutul profesiei de avocat contractul de asistență juridică poate fi încheiat în beneficiul unui terț, contractul s-a încheiat de S.M. și pentru celelalte părți. Prin încheierea contractului nu s-a produs nicio vătămare reclamanților pentru care s-a admis excepția. Se solicită revenirea asupra excepției și pe fond acordarea despăgubirilor și pentru ceilalți reclamanți. - pe fond cuantumul daunelor acordate este mult inferior celor stabilite prin Ordinul C.S.A. nr. 3018/2004 Anexa 3 limita maximă fiind de 2.000.000.000 Rol pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 10.000.000.000 Rol.

Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 150 din 3 noiembrie 2010 a admis apelurile declarate de SC ABC A.R. SA a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Secția civilă comercială. În considerentele hotărârii s-a reținut că, în Capitolul III (art. 48 - 59) Legea reglementează "Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule" stabilind obligațiile persoanelor ce au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării, încheierea contractului de asigurare, obligațiile asigurătorului de a acorda despăgubiri, norme de drept material dar și procesual. Faptul cauzator de prejudicii a avut loc la data de 17 august 2008, în raport de care se stabilesc normele incidente în cauză, de conducătorul auto T.V., condamnat prin Sentința penală nr. 3739/18 decembrie 2007 a Judecătoriei Iași pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare.

Prin aceeași hotărâre definitivă instanța penală a soluționat și acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M., pentru suma de 5.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare. S-a reținut că inculpatul a achitat suma de 2.500 RON la cererea părții civile reprezentând cheltuieli de înmormântare. În art. 54 alin. (1) Legea nr. 36/1996 prevede că "Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și art. 49, iar în cazul despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.

În speță reclamanții au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească despăgubirea în sarcina asigurătorului. Deși procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reclamanții stabilind prin cererea de chemare în judecată obiectul, părțile, iar tribunalul reține în hotărâre că persoana vinovată de producerea accidentului este T.V., la judecata în primă instanță nu a fost citat. Curtea reține că regula de procedură înscrisă în art. 54 alin. (1) este imperativă, sancționată cu nulitatea hotărârii, judecarea acțiunii în cadrul procesual stabilit de reclamanți nu este limitată numai la pârâtul indicat în cerere de chemare în judecată. În procesele în care persoanele solicită despăgubiri în condițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, instanța are obligația impusă prin lege de a dispune introducerea în speță în calitate de intervenienți în forță a lui T.V., cel ce a produs accidentul.

Curtea constată că judecarea cauzei în primă instanță s-a făcut în lipsa persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, T.V. ce trebuia introdus în proces în calitate de intervenient forțat. Nulitatea fiind absolută, poate fi invocată de orice parte. Se reține incident în cauză art. 297 alin. (1) teza a II-a, ce impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță. Referitor la competența materială a tribunalului, natura juridică a cauzei, litigii de comercial sau de natură civilă se rețin următoarele: În alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. stabilește competența tribunalului în primă instanță, potrivit criteriului valoric, pentru cererile în materie civilă și comercial.

În cererea de chemare în judecată reclamanții au indicat valoarea pretențiilor peste 150.000 RON, precizate la 755.000 RON, ceea ce impune competența tribunalului pe criteriul valoric atât în materie civilă cât și comercială. Cum litigiul s-a judecat în primă instanță de tribunal conform art. 2 pct. 1 C. proc. civ. și art. 159 C. proc. civ., cauza a fost soluționată de instanța competentă. Critica formulată sub aspectul "competenței funcționale a secției civile" nu este întemeiată. Curtea reține că sancțiunea nulității absolute a hotărârii se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, când este de ordine publică, potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ. "când pricina este de competența unei instanțe de alt grad", normă ce nu este incidentă în cauză.

Faptul că prin Legea nr. 304/2004 sunt înființate în cadrul instanțelor complete și secții pe principiul specializării judiciare judecarea cauzei de o secție sau alta, ori de un complet specializat sau nu impune sancțiune nulității hotărârii. Prioritar este criteriul valoric, stabilit prin C. proc. civ. fiind incident și art. 721 care prevede că "Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială, ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice", ceea ce Legea nr. 36/1995 nu le cuprinde. De necontestat că se impune stabilirea naturii juridice a cauzei, în rejudecare. Acțiunea împotriva societății de asigurare prin care se solicită obligarea la despăgubiri de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin din contractul de asigurare, în speță pentru pagube produse prin accidente de autovehicule este comercială.

În cadrul acțiunii se tinde la soluționarea raporturilor juridice dintre părți reglementate prin lege (art. 998 C. civ.) așa cum decurg din faptul producerii accidentului de persoana culpabilă, dar și din contractul de asigurare ce a fost încheiat anterior (art. 42 Legea nr. 36/1995). Natura comercială este impusă de art. 3 pct. 17 C. com. care prevede că sunt considerate fapte de "comerț" și asigurările, a art. 6 alin. (1) din același cod conform căruia "asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurător". În art. 56 C. com. prevede "dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în cât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Astfel fiind trimiterea cauzei pentru rejudecare se dispune la Tribunalul Iași, secția comercială. Criticile formulate de pârâtă, pe fondul cauzei urmează a fi avute în vedere în rejudecare. S-a mai reținut că, apelul declarat de reclamanți este întemeiat. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul ABC A.R. SA invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul pârâtă critică hotărârea sub următoarele aspecte. - Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor art. 68 alin. (1) și 3 C. proc. civ. și art. 3 din Legea nr. 51/1995 și art. 127 din Statutul profesiei de avocat în sensul că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută în scris sub semnătură legalizată: în cazul în care procura este dată de un avocat semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.

Mandatul indiferent că este dat unui avocat sau unei alte persoane, trebuie ca mandatarului să i se dea expres exercițiul dreptului de chemare în judecată ori, potrivit obiectului contractului de asistență juridică nr. 16/2009 încheiat de S.M. cu avocatul dr. F.L., mandatarul avocat are doar dreptul de a reprezenta părțile în judecată nu și exercițiul dreptului de chemare în judecată. Sintagma toate actele juridice din art. 68 alin. (3) C. proc. civ. cuprinde toate actele procedurale care se îndeplinesc pe parcursul procedurii contencioase după sesizarea instanței fără a avea în vedere investirea instanței de judecător. Se mai susține că cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat fără a fi mandatat și în acest sens.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată nefondat recursul în considerentele celor ce succed. Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au chemat în judecată pe pârâta ABC "A.R." SA solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune materiale și 150.000 RON reprezentând daune morale pentru reclamanta S.M. și câte 150.000 RON daune morale pentru fiecare dintre copiii victimei. Curtea de Apel Iași prin soluția pronunțată și care face obiectul recursului, a admis apelurile civile declarate de SC ABC A.R. SA precum și apelurile reclamanților, a desființat Sentința civilă nr. 582 din 22 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalul Iași, secția comercială.

În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea împotriva societății de asigurare prin care se solicită obligarea la despăgubiri de persoanele păgubire în limitele obligațiilor ce îi revine din contractul de asigurare, în speță, pentru pagube produse prin accidente de autovehicule este de natură comercială și nu civilă. S-a mai reținut că natura comercială este impusă de art. 3 pct. 17 din C. proc. civ. care prevede că sunt considerate fapte de comerț și asigurările, art. 6 alin. (1) din același cod, conform căruia "asigurările de lucrări sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurator" și că criticile pe fondul cauzei urmează a fi avute în vedere în rejudecare.

Decizia pronunțată în calea de atac a apelului a fost atacată cu recurs de pârâta ABC A.R. SA, criticile vizând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 68 C. proc. civ., în sensul că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută în scris sub semnătură legalizată. Recurenta-pârâtă nu a formulat critici și cu privire la natura cauzei sau competența de soluționare, care a fost stabilită în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială, prin admiterea apelurilor declarate de părți. În atare condiții, dispozițiile deciziei ce fac obiectul recursului ce privesc stabilirea competenței de soluționare a cauzei au intrat în puterea lucrului judecată, iar criticile ce privesc fondul cauzei inclusiv aspectele ce privesc legalitatea mandatului de reprezentare, urmează a fi analizate de instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Instanța de apel, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială, greșit a dezlegat și unele aspecte de fond ale cauzei. Cu toate acestea, nu se impune admiterea recursului, întrucât norma de drept ce privește competența de soluționare a cauzei a intrat în puterea lucrului judecat, atâta timp cât nu s-au formulat critici pe acest aspect. Prin competență, se înțelege capacitatea unei instanțe de a soluționa anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri. În speță, instanța de apel deși constată că natura cauzei este una comercială nu civilă greșit dezleagă aspecte ce vizează fondul cauzei. Așadar, în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta ABC A.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 150 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.