ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8496/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea de

ședință din 13 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 28456/3/2007, Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol

formulată de apelanta reclamantă I.M., reținând că, prin atitudinea sa

procesuală, respectiv, lipsa nejustificată la termenul de judecată acordat

pentru discutarea cererii de repunere pe rol, aceasta dovedește lipsă de

interes în continuarea procesului.

Prin Încheierea de ședință din 19 martie 2009

a aceleiași instanțe, s-a dispus, de asemenea, respingerea cererii de repunere

pe rol a cauzei, formulată de către aceeași parte, cu motivarea că apelanta

reclamantă nu s-a conformat obligațiilor stabilite de instanță privind

achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent pentru

cererea de repunere pe rol și nu s-au depus dovezile solicitate conform art. 8

și 14 din O.U.G. nr. 51/2008.

Recursul formulat de

reclamanta I.M. împotriva încheierilor de ședință sus-menționate a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17

februarie 2010.

Prin Încheierea de

ședință din 13 octombrie 2010, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la data de 26

octombrie 2011 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul reclamantei

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17

februarie 2010, judecata acestuia fiind suspendată la data de 13 octombrie 2010

în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la

care părțile nu au mai efectuat nici un act de procedură, lăsând în nelucrare

pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării

conform art. 252 (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru termenul

din 30 noiembrie 2011.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză,

"

orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an

"

.

Perimării i s-a

atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune

procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o

prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în

judecată.

Reglementată ca o

excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind

judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale

este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută,

întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul

părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni

însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a

procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție

simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de

timp reglementat de lege.

În speță, de la data

suspendării, respectiv, 13 octombrie 2010, și până la data repunerii pe rol din

oficiu, și anume, 26 octombrie 2011, nici una din părți nu a întrerupt cursul

judecății, lăsând în nelucrare recursul.

Față de cele ce

preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei

părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 248 alin.

(1) C. proc. civ. și perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta I.M. împotriva Încheierilor de ședință din 13

februarie 2009, respectiv, din 13 martie 2009 ale Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2011.