ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3754/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4342 din 8

decembrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul D.G.,

în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., având ca obiect anularea măsurii prin care

pârâtul a dispus clasarea sesizării reclamantului și constatarea refuzului

nejustificat de soluționare a cererii reclamantului privind constatarea relei

credințe în exercitarea funcției de judecător, de către mai multe persoane.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, prin cereri succesive adresate pârâtului, reclamantul, a solicitat

desființarea unei hotărâri judecătorești, pronunțată de Judecătoria Giurgiu și

tribunalul Giurgiu, iar în urma verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară

pârâtul a comunicat că nu are competența de a verifica, pe cale administrativă,

modul de soluționare a cererilor de chemare în judecată, memoriile succesive

ale reclamantului, ca și răspunsurile pârâtului fiind înregistrate sub nr. 565/II/406/SJ/2008.

Pe cale de consecință, curtea de

apel a apreciat că niciun drept al reclamantului nu a fost vătămat prin

comunicările pârâtului, iar cererile reclamantului au fost soluționate potrivit

legii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată nu înfățișează

considerentele de fapt și de drept care au condus la soluția de respingere a

cererii sale adresate intimatului, de unde rezultă că instanța de fond și-a

încălcat îndatorirea de a motiva.

Analizând recursul declarat în cauză

prin prisma criticii formulate, în raport de actele aflate la dosar și în

conformitate cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recurentul

reclamant s-a adresa intimatului pârât C.S.M., prin mai multe memorii în care a

expus nemulțumirile sale cu privire la modul de soluționare, de către

instanțele de judecată, a pricinii în care a avut calitate de parte, respectiv,

de către Judecătoria Giurgiu și, ulterior, de către Tribunalul Giurgiu.

Întrucât, prin răspunsurile

formulate de pârât i s-a dus la cunoștință reclamantului că, potrivit art. 17

din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătorești pot fi modificate sau

desființate numai în căile de atac, iar criticile invocate reprezintă chestiuni

de judecată ce nu pot face obiectul unei verificări pe cale administrativă

efectuată de pârât, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată”.

În aplicarea acestor

dispoziții legale instanța de fond a analizat actele dosarului și a constatat

că răspunsurile intimatului prin care acesta, în urma verificărilor făcute de

Inspecția Juridică, a ajuns la concluzia că cele sesizate de recurent exced

competența sa de verificare pe cale administrativă, reprezintă soluția legală

în raport cu conținutul sesizărilor și prin urmare nu sunt de natură să producă

o vătămare în sensul cerut de dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință,

este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței

de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În raport de aceste

considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.

împotriva sentinței civile nr. 4342 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2010.