ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2011

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Curtea de Apel Bacău,

prin decizia penală nr. 126 din 2 noiembrie 2010, în baza dispozițiilor art. 379

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de

inculpatul B.G., împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3969.11/110/2009.

Pentru a pronunța

decizia, instanța, verificând actele dosarului, a reținut că apelantul inculpat

a formulat apel împotriva încheierii menționate, încheiere ce s-a pronunțat

asupra cererii de recuzare a completului de judecată investit cu soluționarea

dosarului, respectiv că un magistrat judecător (judecătorul R.D.D.) ar fi

incompatibil pentru că el a fost arestat preventiv 436 de zile. În cauză, în

temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. cererea de

recuzare a fost respinsă.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis

sau s-a respins abținerea ca și cea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt

supuse niciunei căi de atac iar, în accepțiunea art. 361 alin. (2) C. proc.

pen. încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată cu

apel, dar numai odată cu fondul.

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat recurs, în motivarea scrisă a acestei căi de atac el

susținând că apelul era „legal și temeinic, era admisibil, motivele de recuzare

și de apel sunt dovedite, dacă un judecător l-a ținut arestat 437 zile fără

motive temeinice, înseamnă că este recuzabil, și în legea din 25 octombrie 2010

se interzice arestarea preventivă fără probatoriu și este impozitat abuziv cu

300 lei” (fila 2 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Recursul de față este

inadmisibil pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Ordonanța de Urgență

a Guvernului nr. 55/2004 a abrogat dispozițiile art. 52 alin. (7) C. proc. pen.

care reglementau calea de atac a recursului, separat, în materia recuzării.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) din același cod, se prevede că o

încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare, cum este în cauză, poate fi

atacată cu recurs doar odată cu decizia, astfel că încheierea prin care s-a

respins o cerere de recuzare nu se mai poate ataca separat.

Ca atare, recursul

declarat de inculpat este inadmisibil și în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins. Inadmisibilitatea exclude analiza

motivelor susținute de inculpat.

Fiind în culpă

procesuală, inculpatul recurent, în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.,

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 126 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2011.