ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 126 din 2 noiembrie 2010, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul B.G., împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3969.11/110/2009. Pentru a pronunța decizia, instanța, verificând actele dosarului, a reținut că apelantul inculpat a formulat apel împotriva încheierii menționate, încheiere ce s-a pronunțat asupra cererii de recuzare a completului de judecată investit cu soluționarea dosarului, respectiv că un magistrat judecător (judecătorul R.D.D.) ar fi incompatibil pentru că el a fost arestat preventiv 436 de zile.

În cauză, în temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. cererea de recuzare a fost respinsă. Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea ca și cea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac iar, în accepțiunea art. 361 alin. (2) C. proc. pen. încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată cu apel, dar numai odată cu fondul. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, în motivarea scrisă a acestei căi de atac el susținând că apelul era „legal și temeinic, era admisibil, motivele de recuzare și de apel sunt dovedite, dacă un judecător l-a ținut arestat 437 zile fără motive temeinice, înseamnă că este recuzabil, și în legea din 25 octombrie 2010 se interzice arestarea preventivă fără probatoriu și este impozitat abuziv cu 300 lei” (fila 2 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Recursul de față este inadmisibil pentru considerentele ce se vor dezvolta. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 55/2004 a abrogat dispozițiile art. 52 alin. (7) C. proc. pen. care reglementau calea de atac a recursului, separat, în materia recuzării. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (2) din același cod, se prevede că o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare, cum este în cauză, poate fi atacată cu recurs doar odată cu decizia, astfel că încheierea prin care s-a respins o cerere de recuzare nu se mai poate ataca separat. Ca atare, recursul declarat de inculpat este inadmisibil și în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins. Inadmisibilitatea exclude analiza motivelor susținute de inculpat.

Fiind în culpă procesuală, inculpatul recurent, în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 126 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.