ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1239/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 976 din 28 septembrie 2011, Judecătoria Târgu Mureș, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu reținerea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.K. la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (1), alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen.

ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de 8.6.2010, în jurul orei 23.25, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul a urcat la volanul autoturismului, marca Suzuki, și l-a condus pe drumurile publice fiind oprit, pentru control, de un echipaj de poliție pe DN 15, între localitățile E. și S. de Mureș, în prezența martorului K.S.L., acesta aflându-se pe marginea șoselei, la momentul opririi inculpatului de către organele de poliție.

La data de 27.6.2010, în jurul orei 19.03, inculpatul a condus, din nou, autoturismul marca Suzuki, pe drumurile publice, fiind oprit de un echipaj de poliție pe raza localității D., în prezența martorului S.L.B., care a declarat că autoturismul condus de inculpat se afla în fața sa, iar organele de poliție au oprit, atât autoturismul inculpatului, cât și cel al martorului. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor K.S.L.și S.L.B., cu conținutul procesului verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare și a procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cu conținutul adreselor și comunicărilor emise de autoritățile competente din care a rezultat că inculpatul S.K.

nu posedă permis de conducere. De asemenea, autoritățile maghiare au comunicat faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere eliberat în Republica Ungară. Fiind audiat, inculpatul S.K.a declarat că nu deține permis de conducere românesc, dar a afirmat că a obținut permis de conducere în Ungaria, în anul 2004, aspect neconfirmat însă în urma verificărilor efectuate. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 752/R din 23 noiembrie 2011 a respins, ca tardiv, recursul promovat de către inculpatul S.K. împotriva sentinței penale nr. 976 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Tg.

Mureș, cu motivarea că din actele dosarului a rezultat, cu certitudine, că inculpatul a fost prezent la dezbateri, hotărârea recurată fiind pronunțată la data de 28 septembrie 2011, astfel că termenul de 10 zile, curgând de la data pronunțării, s-a împlinit la data de 10 octombrie 2011, iar recursul a fost declarat la 11 octombrie 2011, în afara termenului reglementat de dispozițiile art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul S.K., solicitând, în motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei, reducerea pedepsei, având în vedere faptul că este întreținător de familie, a depus acte prin care face „dovada reintegrării sale sociale, atât la locul de muncă, cât și în familie și nu prezintă pericol social." A mai arătat, că „pronunțarea sentinței nu a fost publicată la data pronunțării nici la arhiva penală, nici în calculatorul Judecătoriei." La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului. Recursul este inadmisibil. Analizând decizia atacată prin prisma excepției invocate din oficiu, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a uzat deja în cauză de calea de atac a recursului, astfel cum este ea reglementată de disp.

art. 385 1 C. proc. pen. În acest context juridic, în cauza de față, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege și de care a uzat inculpatul, a fost soluționată prin decizia penală nr. 752/R din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, decizia pronunțată fiind definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii. În speță, se constată faptul că în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală. Așadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de inculpatul S.K. este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc.

pen. și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva deciziei penale nr. 752/R din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.