ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1239/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 976 din 28 septembrie 2011, Judecătoria Târgu Mureș, în

baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen. și cu reținerea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat

pe inculpatul S.K. la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 luni pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de

către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În

baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (1), alin. (2) C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, din momentul

rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la terminarea executării

pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori

până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de

8.6.2010, în jurul orei 23.25, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul a

urcat la volanul autoturismului, marca Suzuki, și l-a condus pe drumurile

publice fiind oprit, pentru control, de un echipaj de poliție pe DN 15, între

localitățile E. și S. de Mureș, în prezența martorului K.S.L., acesta

aflându-se pe marginea șoselei, la momentul opririi inculpatului de către

organele de poliție.

La

data de 27.6.2010, în jurul orei 19.03, inculpatul a condus, din nou,

autoturismul marca Suzuki, pe drumurile publice, fiind oprit de un echipaj de

poliție pe raza localității D., în prezența martorului S.L.B., care a declarat

că autoturismul condus de inculpat se afla în fața sa, iar organele de poliție

au oprit, atât autoturismul inculpatului, cât și cel al martorului.

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului

probator administrat în cauză, respectiv, din coroborarea declarațiilor

inculpatului cu cele ale martorilor K.S.L.și S.L.B., cu conținutul procesului

verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare și a procesului verbal

de constatare a infracțiunii flagrante și cu conținutul adreselor și

comunicărilor emise de autoritățile competente din care a rezultat că

inculpatul S.K. nu posedă permis de conducere. De asemenea, autoritățile

maghiare au comunicat faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere

eliberat în Republica Ungară.

Fiind

audiat, inculpatul S.K.a declarat că nu deține permis de conducere românesc,

dar a afirmat că a obținut permis de conducere în Ungaria, în anul 2004, aspect

neconfirmat însă în urma verificărilor efectuate.

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia penală nr. 752/R din 23 noiembrie 2011 a respins, ca tardiv,

recursul promovat de către inculpatul S.K. împotriva sentinței penale nr. 976

din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Tg. Mureș, cu motivarea că din actele dosarului

a rezultat, cu certitudine, că inculpatul a fost prezent la dezbateri,

hotărârea recurată fiind pronunțată la data de 28 septembrie 2011, astfel că

termenul de 10 zile, curgând de la data pronunțării, s-a împlinit la data de 10

octombrie 2011, iar recursul a fost declarat la 11 octombrie 2011, în afara

termenului reglementat de dispozițiile art. 385

3

alin. (1) C. proc.

pen.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul S.K., solicitând, în

motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei, reducerea pedepsei, având

în vedere faptul că este întreținător de familie, a depus acte prin care face

„dovada reintegrării sale sociale, atât la locul de muncă, cât și în familie și

nu prezintă pericol social."

A

mai arătat, că „pronunțarea sentinței nu a fost publicată la data pronunțării

nici la arhiva penală, nici în calculatorul Judecătoriei."

La

termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, instanța, din oficiu, a

invocat excepția inadmisibilității recursului. Recursul este inadmisibil.

Analizând

decizia atacată prin prisma excepției invocate din oficiu, Înalta Curte

constată că recurentul inculpat a uzat deja în cauză de calea de atac a

recursului, astfel cum este ea reglementată de disp. art. 385

1

C.

proc. pen.

În

acest context juridic, în cauza de față, ultima cale de atac ordinară prevăzută

de lege și de care a uzat inculpatul, a fost soluționată prin decizia penală nr.

752/R din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, decizia

pronunțată fiind definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul

hotărârii.

În

speță, se constată faptul că în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale

de atac neprevăzută de legea penală.

Așadar,

nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii,

recursul declarat de inculpatul S.K. este inadmisibil, urmând a se respinge ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc.

pen. și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva deciziei penale nr.

752/R din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.