ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1178/2011

Asupra recursului de față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1

București, la data de 24 noiembrie 2009, reclamantul A.M.B. a

formulat

contestație la executare în contradictoriu cu pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva

ordinului 125345 din 30 ianuarie 2009 emis de A.D.S., prin care, în temeiul

dispozițiilor articolului 42 din O.U.G. nr. 51/1996 s-a ordonat înființarea

popririi asupra oricăror sume, prezente și viitoare, existente în conturile de

orice

natură, în lei sau valută, deschise la

toate filialele, sucursalele și agențiile

instituțiilor de credit,

definite potrivit legii, suspendarea executării până la soluționarea

contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria

sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 10.572 din 19 mai 2010, a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel București, secția comercială,

reținând

că dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 reglementează o

competență

specială în ceea ce privește soluționarea litigiilor care privesc drepturi și

obligații derivând din contracte încheiate cu A.D.S.

Prin sentința

comercială nr. 114 de la 4 octombrie 2010, Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, a admis contestația la

executare

formulată de contestatorul A.M.B. împotriva Ordinului nr.

125345/2009, precum și cererea de suspendare a executării până la soluționarea

contestației la executare, venită prin declinare de competență de la

Judecătoria sectorului 1 București și a anulat Ordinul nr. 125345/2009 emis în

cadrul executării silite a contestatorului, cu motivarea că executarea silită

declanșată de A.D.S. nu are la bază un titlu executoriu, deoarece contractul de

concesiune nr. 18 din 25 noiembrie 2004 a fost încheiat cu un an

înaintea intrării în vigoare a O.U.G. nr.

60/2005, care stabilește caracterul

de titlu executoriu al contractelor

încheiate de A.D.S. cu particularii. Cu privire la împrejurarea că terenul

concesionat nu a fost predat în întregime contestatorului, instanța de fond a

reținut, de asemenea,

temeinicia

susținerilor acestuia, reținând, în esență, că nu rezultă pentru

care

suprafață de teren utilizată în fiecare an de către contestator s-a calculat

redevența ce se pretinde a fi datorată.

Împotriva

acestei sentințe, intimata A.D.S. a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii

contestației la executare ca neîntemeiate, invocând drept motive de

nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, intimata a arătat că, potrivit O.U.G. nr. 64/2005, toate

contractele încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu, fără a se face

distincție între contractele încheiate înainte sau după apariția acestui act

normativ, iar, referitor la afirmația concesionarului că nu a fost pus în

posesie pe nicio suprafață de teren, a învederat că, la data de 10 martie 2006,

concesionarul s-a prezentat la sediul A.D.S. și a semnat procesul verbal de

predare-primire nr. 50289 din 13 ianuarie 2005.

Înalta Curte,

luând în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului,

reține următoarele:

Potrivit art.

301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 si 104 din

același act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul

când legea dispune altfel sau când

partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința

ei, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești

socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul

poștal înainte de împlinirea lui.

În speța dedusă

judecății, se observă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată

recurentei A.D.S., la data de 23 noiembrie 2010, iar recursul împotriva acestei

hotărâri a fost declarat la data de 10 decembrie 2010

, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut, sub sancțiunea

decăderii,

de articolul anterior menționat, actele de procedură trimise prin poștă

socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul

poștal înainte de împlinirea termenului de procedură, fiind fără relevanță data

ieșirii lor din cadrul persoanei juridice.

Față de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai

analiza motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge

recursul formulat de A.D.S. ca tardiv declarat, având în vedere că termenul prevăzut

de articolul 301 C. proc. civ., este un termen imperativ,

a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii

din dreptul de a exercita

această cale de atac, conform art. 103 alin.

(1) C. proc. civ.

În temeiul art.

274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la plata sumei

de 2976 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor

justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recursul declarat de recurenta A.D.S. București împotriva

sentinței nr. 114 de la

4 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, ca

tardiv formulat. Obligă recurenta la plata sumei de 2976 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.