ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1178/2011

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 24 noiembrie 2009, reclamantul A.M.B. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva ordinului 125345 din 30 ianuarie 2009 emis de A.D.S., prin care, în temeiul dispozițiilor articolului 42 din O.U.G. nr. 51/1996 s-a ordonat înființarea popririi asupra oricăror sume, prezente și viitoare, existente în conturile de orice natură, în lei sau valută, deschise la toate filialele, sucursalele și agențiile instituțiilor de credit, definite potrivit legii, suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 10.572 din 19 mai 2010, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția comercială, reținând că dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 reglementează o competență specială în ceea ce privește soluționarea litigiilor care privesc drepturi și obligații derivând din contracte încheiate cu A.D.S. Prin sentința comercială nr. 114 de la 4 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis contestația la executare formulată de contestatorul A.M.B. împotriva Ordinului nr. 125345/2009, precum și cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, venită prin declinare de competență de la Judecătoria sectorului 1 București și a anulat Ordinul nr. 125345/2009 emis în cadrul executării silite a contestatorului, cu motivarea că executarea silită declanșată de A.D.S.

nu are la bază un titlu executoriu, deoarece contractul de concesiune nr. 18 din 25 noiembrie 2004 a fost încheiat cu un an înaintea intrării în vigoare a O.U.G. nr. 60/2005, care stabilește caracterul de titlu executoriu al contractelor încheiate de A.D.S. cu particularii. Cu privire la împrejurarea că terenul concesionat nu a fost predat în întregime contestatorului, instanța de fond a reținut, de asemenea, temeinicia susținerilor acestuia, reținând, în esență, că nu rezultă pentru care suprafață de teren utilizată în fiecare an de către contestator s-a calculat redevența ce se pretinde a fi datorată. Împotriva acestei sentințe, intimata A.D.S. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiate, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, intimata a arătat că, potrivit O.U.G. nr. 64/2005, toate contractele încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu, fără a se face distincție între contractele încheiate înainte sau după apariția acestui act normativ, iar, referitor la afirmația concesionarului că nu a fost pus în posesie pe nicio suprafață de teren, a învederat că, la data de 10 martie 2006, concesionarul s-a prezentat la sediul A.D.S. și a semnat procesul verbal de predare-primire nr. 50289 din 13 ianuarie 2005. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului, reține următoarele: Potrivit art. 301 C. proc.

civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 si 104 din același act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

În speța dedusă judecății, se observă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei A.D.S., la data de 23 noiembrie 2010, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 10 decembrie 2010 , cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de articolul anterior menționat, actele de procedură trimise prin poștă socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea termenului de procedură, fiind fără relevanță data ieșirii lor din cadrul persoanei juridice. Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul formulat de A.D.S.

ca tardiv declarat, având în vedere că termenul prevăzut de articolul 301 C. proc. civ., este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 2976 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recursul declarat de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 114 de la 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca tardiv formulat. Obligă recurenta la plata sumei de 2976 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.