REDKO v. UKRAINE

CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3276/04 de Volodymyr Vasylyovych REDKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 6 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Dna Jaeger, judecători și grefierul Secțiunii Westerdiek având în vedere cererea depusă la 23 decembrie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Volodymyr Vasylyovych Redko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1948 și locuiește în orașul Chervonograd, regiunea Lviv, Ucraina. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna V. Lutkovska și dl Y. Zaytsev, și dna I. Shevchuk, șef al Oficiului Agentului Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, reclamantul a instituit o procedură în cadrul Curții Locale Chervonogradskiy din regiunea Lviv împotriva angajatorului său, mina de stat “Zarichna” ( δ δ δ ата „), pentru plăți diferite care se presupune că sunt datorite acestuia. La 1 octombrie 2001, instanța a acordat reclamantului UAH 14.011.79 [1] În noiembrie 2001 orașul Chervonogradskii (Serviciul lui Chervonogradskii) (Serviciul lui Bailiffs) a inițiat procedura de punere în aplicare. În 2002-2003, hotărârea a fost pusă în aplicare în parte. În februarie 2003, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții Locale Chervonogradskiy împotriva Serviciului Bailiffs pentru neexecutarea hotărârii în favoarea sa. În scrisoarea sa adresată Curții din 30 mai 2005, reclamantul a declarat că judecătorul a propus retragerea plângerii sale „pentru că cazul său este în așteptare în fața Curții Europene”. La 26 martie 2004, reclamantul și-a retras plângerea și a fost închis cazul său. Prin scrisoarea din 4 noiembrie 2003, Serviciul Bailiffs a informat reclamantul că restul sumei atribuite acestuia ar putea fi transferate la contul reclamantului numai după cererea scrisă a reclamantului. Fără a specifica de ce nu poate prezenta o astfel de cerere, reclamantul afirmă că există alte modalități de aplicare a hotărârii în favoarea sa, de exemplu, prin eliberarea unui cec. Guvernul a informat Curtea că, până la 17 mai 2005, hotărârea a fost încheiată în totalitate. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în fond în temeiul articolului 6 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecutarea lungă a hotărârii în favoarea sa. De asemenea, el a făcut trimitere la art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și la art. 15 din Convenția privind munca forțată, 1930. HOTĂRÂREA La 29 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant: I, dl Volodymyr Vasylyovych REDKO, constată că Guvernul Ucrainei sunt dispuși să-mi plătească exgrația suma de 1 800 EUR în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Suma de 1 800 EUR va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1] de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Ucrainei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.” La 21 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: I, Iryna SHEVCHUK, șef al Oficiului Agentului Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei propune să plătească domnului Volodymyr Vasylyovych Redko exgratia suma de 1 800 EUR, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Suma de 1 800 EUR va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1] a Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen [1] La momentul material 2 886,28 EUR

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 3276/04

by Volodymyr Vasylyovych REDKO

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 6 June 2006 as a Chamber composed of:

Mr

P.

Lorenzen

,

President

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

J.

Borrego Borrego

,

Mrs

R.

Jaeger,

judges

,

and Mrs

C.

Westerdiek

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 23 December 2003,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Volodymyr Vasylyovych Redko, is a Ukrainian national, who was born in 1948 and resides in the town of Chervonograd, Lviv region, Ukraine. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mrs V. Lutkovska and Mr Y. Zaytsev, and Mrs I. Shevchuk, Head of the Office of the Government Agent before the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On an unspecified date, the applicant instituted proceedings in the Chervonogradskiy Local Court of the Lviv Region against his employer, the “Zarichna” State mine (

ДВАТ шахта „Зарічна”

), for different payments allegedly due to him. On 1 October 2001 the court awarded the applicant UAH 14,011.79

[1]

(Рішення Червоноградського місцевого суду Львівської області).

In November 2001 the Chervonogradskiy Town Bailiffs’ Service

(Відділ Державної виконавчої служби Червоноградського міського управління юстиції)

initiated the enforcement proceedings. In 2002-2003 the judgment was enforced in part.

In February 2003 the applicant instituted proceedings in the Chervonogradskiy Local Court against the Bailiffs’ Service for the non-enforcement of the judgment in his favour. In his letter to the Court of 30 May 2005 the applicant stated that the judge had proposed that he withdraw his complaint “because his case was pending before the European Court”. On 26 March 2004 the applicant withdrew his complaint and his case was closed.

By letter of 4 November 2003, the Bailiffs’ Service informed the applicant that the rest of the amount awarded to him could be transferred to the applicant’s account only upon the applicant’s written request. Without specifying why he cannot submit such a request, the applicant states that there are other ways of enforcing the judgment in his favour, for example, by issuing him with a cheque.

The Government informed the Court that by 17 May 2005 the judgment was enforced in full.

COMPLAINTS

The applicant complained in substance under Article 6

§

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the lengthy non-enforcement of the judgment in his favour.

He also referred to Article 25 of the Universal Declaration of Human Rights and Article 15 of the Forced Labour Convention, 1930.

THE LAW

On 29 March 2006 the Court received the following declaration, signed by the applicant:

“

I, Mr Volodymyr Vasylyovych REDKO, note that the Government of Ukraine are prepared to pay me

ex gratia

the sum of EUR

1,800 with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

The sum of EUR 1,800 will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the [decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1]

of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Ukraine in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.”

On 21 February 2006 the Court received the following declaration from the Government:

“

I, Iryna SHEVCHUK, Head of the Office of the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay Mr Volodymyr Vasylyovych Redko

ex gratia

the sum of EUR

1,800 with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

The sum of EUR 1,800 will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the [decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1] of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 §

1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia

Westerdiek

Peer

Lorenzen

Registrar

President

[1]

At the material time EUR 2,886.28