ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2143/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2143/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 163 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza

art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M., din infracțiunea de

introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, în infracțiunea de procurare și transport a drogurilor de mare

risc prevăzută de art. 2 alin. (1) în referire la alin. (2) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 2 alin.

(1) în referire la alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M., la o

pedeapsă de 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de procurare și transport de droguri de mare

risc.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin.

(1) lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la o

pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a)-34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului I.M.,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-au interzis

inculpatului I.M. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., respectiv: a)

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ca

pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului I.M. și în conformitate

cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul prevenției cu

începere de la data de 22 februarie 2010 la zi.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea

în folosul statului de la inculpatul I.M. a sumei de 200 Euro și obligarea

acestuia să o plătească statului, la cursul de schimb din ziua achitării.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea

specială a bunurilor ridicate de la inculpatul I.M. și depuse la Camera de

corpuri delicte a I.G.P.R., cu următoarele dovezi: seria H nr. 0002414 din 19

martie 2010, cantitatea de 0,89 gr. cocaină cu cafeină și lidocaină; seria H

nr. 0002412 din 19 martie 2010, cantitatea de 0,5 gr.cocaină cu fenacitină și

cafeină; seria H nr. 0002423 din 19 martie 2010, cantitatea de 28,4 gr. cocaină

cu tetranidină.

În baza art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit.

a) C. pen. a fost condamnată inculpata S.A.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc

și la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-au interzis inculpatei

S.A.A. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă

accesorie.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei S.A.A. și în conformitate

cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul prevenției cu

începere de la data de 22 februarie 2010 la zi.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin.

(1) lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M., la o

pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86/1 C.

pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.M.

pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de

supraveghere:

a). să se prezinte,

la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila;

b). să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește opt zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d).să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e). să nu frecventeze

discoteci sau alte localuri asemănătoare;

f). să nu intre în

legătură cu persoane care consumă ori trafichează droguri.

S-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor încălcării dispozițiilor art. 86/4 C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-au interzis

inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 58/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila, au fost trimiși în judecată inculpații

I.M., S.A.A. și B.M., astfel: inculpatul I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art.3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; inculpata S.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și inculpatul B.M., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune

trimiterea în judecată, procurorul a reținut următoarele:

Pe baza

investigațiilor efectuate de către lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere

a Criminalității Organizate Galați a rezultat că inculpatul I.M. deține și

comercializează droguri de mare risc, respectiv cocaină, în municipiul Brăila.

Întrucât nu existau

alte posibilități de investigare pentru a se stabili dacă substanțele

comercializate sunt droguri, precum și numele persoanelor implicate în această

activitate infracțională, în cauză au fost introduși un investigator și un

colaborator sub acoperire.

Astfel, prin

ordonanța nr. 7/A/2009 din data de 30 octombrie 2009 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila(vol.I, filele 6-8), prelungită la data de 29 decembrie

2009 pentru o durată de 30 de zile (vol.I, filele 27-29), s-a dispus

autorizarea unui investigator și a unui colaborator sub acoperire în vederea

strângerii de mijloace de probă.

În baza acestei

ordonanțe, la data de 30 octombrie 2009 s-a emis autorizația nr. 1 prin care

investigatorul acoperit „T.D.” și colaboratorul acestuia „P.G.” au fost

autorizați să procure cocaină.

În baza acestei

autorizații, la data de 30 octombrie 2009 a fost cumpărată cantitatea de un gram de cocaină, contra sumei de 100 Euro de la inculpatul I.M. (proces verbal

vol.I, fila 10). Cantitatea respectivă a fost supusă analizei fizico-chimice la

Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța, stabilindu-se că

substanța este cocaină (în amestec cu cafeină și lidocaină) – conform raportului

de constatare tehnico - științifică nr. 554533 din 05 noiembrie 2009 aflat la

vol. I, filele 14-15).

La data de 21

decembrie 2009, a fost emisă autorizația nr. 2 în baza căreia investigatorul și

colaboratorul sub acoperire au mai cumpărat de la inculpatul I.M. cantitatea de

1,3 grame praf alb ce părea a fi cocaină (proces verbal al investigatorului

vol.I, fila 20). Analiza fizico-chimică efectuată asupra substanței ce a făcut

obiectul celei de-a doua cumpărări, a stabilit faptul că substanța pulverulentă

respectivă este un amestec constituit din cafeină și lidocaină (R.C.R.S. nr.

554564 din 29 decembrie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al

Drogurilor Constanța vol. I, fila 22-23).

De altfel, și

convorbirea telefonică din data de 24 decembrie 2009, ora 17:11:44, pe care

inculpatul I.M. a purtat-o cu un bărbat (aflat la postul telefonic nr.), primul

a afirmat că intenționează „să o trimită înapoi și să o schimbe” exprimându-și

dorința chiar „să o arunce” (vol.II, filele 69-70). Este vorba de fapt despre

substanța din care inculpatul I.M. a vândut colaboratorului și investigatorului

la data de 21 decembrie 2009 și care nu conținea cocaină.

La data de 7 ianuarie

2010, investigatorul sub acoperire și colaboratorul său au mai făcut o

cumpărare, tot de la inculpatul I.M., a cantității de 1 gram de substanță albă ce părea a fi cocaină (proces verbal vol.I, fila 31). Prin R.C.T.S. nr.

1026110 din 14 ianuarie 2010 s-a stabilit că substanța pulverulentă respectivă

este tot un amestec din cafeină și lidocaină (vol. I, fila 33-34).

La data de 21

ianuarie 2010, investigatorul prin intermediul colaboratorului sub acoperire au

mai cumpărat de la inculpatul I.M. cantitatea de 0,7 grame cocaină (proces verbal al investigatorului vol. I fila 39). Analiza fizico –chimică

efectuată asupra substanței ce a făcut obiectul celei de-a patra cumpărări, a

stabilit faptul că substanța pulverulentă respectivă este cocaină (în amestec

cu cafeină și fenacetină) conform raportului de constatare tehnico-științifică

nr. 1026112 din 22 ianuarie 2010 aflat la vol.I, fila 41-42.

În cadrul

investigațiilor a fost identificat numărul de telefon folosit de către

inculpatul I.M.

La data de 3

noiembrie 2009, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila a solicitat

interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice purtate de

către inculpatul I.M., iar prin încheierea de ședință nr. 53 din data de 3

noiembrie 2009 (pronunțată în dosarul nr. 3639/119/2009 al Tribunalului Brăila)

s-a admis cererea și a fost eliberată autorizația nr. 59 valabilă pe o durată

de 30 de zile, începând cu data de 3 noiembrie 2009 și până la data de 2

decembrie 2009, inclusiv (pentru telefonul mobil având numărul).

Nu s-a mai cerut

prelungirea autorizației nr. 59 deoarece la data de 25 noiembrie 2009

inculpatul I.M. a plecat în Spania, iar pe perioada plecării nu a folosit

postul telefonic cu numărul anterior menționat.

La data de 17

decembrie 2009, inculpatul I.M. a revenit în Brăila, la domiciliul său, iar

traficul pe postul telefonic supus anterior autorizării s-a reluat.

La data de 23

decembrie 2009, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila a solicitat

interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice purtate de

către inculpatul I.M., iar prin încheierea de ședință nr. 72 din data de 23

decembrie 2009 (pronunțată în dosarul nr. 4372/113/2009 al Tribunalului Brăila)

s-a admis cererea și a fost eliberată autorizația nr. 78 valabilă pe o durată

de 30 de zile, începând cu data de 23 decembrie și până la data de 21 ianuarie

2010, inclusiv (pentru telefonul mobil având numărul).

La data de 22

ianuarie 2010, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila a solicitat prelungirea

interceptării, înregistrării și localizarea convorbirilor telefonice purtate de

către inculpatul I.M., iar prin încheierea de ședință nr. 9 din data de 21

ianuarie 2010 (pronunțată în dosarul nr. 229/113/2010 al Tribunalului Brăila)

s-a admis cererea și a fost eliberată autorizația nr. 2 valabilă pe o durată de

30 de zile, începând cu data de 22 ianuarie 2010 și până la data de 20

februarie 2010, inclusiv.

Din conținutul

convorbirilor telefonice transcrise și atașate la dosar, a rezultat faptul că

inculpatul I.M. comercializează în continuare împreună cu C.P.D., B.M. zis „M.

și B.A., zis ”R.P.”, droguri de mare risc.

Ca urmare a

interceptării convorbirilor telefonice purtate între inculpații I.M. și S.A.A.

(convorbirea din data de 26 ianuarie 2010, ora 13:54:01 - vol.II, filele

138-139, în care S.A.A. folosea postul telefonic cu numărul), s-a stabilit

faptul că cei doi inculpați pregăteau introducerea în țară a unei cantități de

droguri. Modalitatea aleasă de aceștia o constituie expedierea drogurilor din

localitatea Foggia – Italia de către inculpata S.A.A., disimulate într-un colet

care urma să conțină și alte produse, urmând ca inculpatul I.M. să ridice

coletul în România. La data de 17 februarie 2010, ora 20:07:33, inculpata S.A.A.

(de la numărul de telefon ) l-a contactat pe inculpatul I.M. și l-a anunțat că

a trimis coletul care va ajunge la destinație luni, respectiv 22 februarie 2010

– n.n. (vol.II, filele 183-184).

La data de 20

februarie 2010, orele 18:39:49, inculpatul I.M. a primit un mesaj de tip SMS,

prin care era înștiințat despre faptul că prin intermediul Poștei „Atlassib” a

primit coletul așteptat (despre care vorbise cu inculpata S.A.A.), mesaj

identificat în agenda telefonică a inculpatului (vol.I, fila 176).

Întrucât data de 20

februarie 2010 era o zi de sâmbătă, la data de 22 februarie 2010, în jurul

orelor 08,10, inculpatul I.M. s-a deplasat la sediul societății de curierat

„Atlassib”, situat în municipiul Brăila, și a ridicat coletul cu cod bară

85955264 pe care, ca destinatar, era înscris numele „I.M.” și numărul de

telefon, iar ca expeditor numele „S.A.A.”, localitatea Foggia și numărul de

telefon.

După ce inculpatul I.M.

a ridicat coletul și a părăsit sediul societății de curierat, a fost oprit de

organele de cercetare penală ale poliției și s-a procedat la deschiderea

coletului și verificarea conținutului acestuia. Cu prilejul verificării

conținutului coletului expediat de inculpata S.A.A. și ridicat de inculpatul I.M.,

într-o cutie de tablă de culoare argintie, inscripționată „Illy-Moca”, au fost

descoperite ascunse în cafea măcinată, două bile ambalate în bandă adezivă, de

culoare argintie (vol.I, filele 64-66).

La deschiderea acestora

s-a constatat că în interior se afla o substanță pulverulentă de culoare albă

(procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, vol. I, filele 50-51

și procesul verbal de redare a imaginilor și convorbirilor înregistrate din 23

februarie 2010, vol.I, filele 78-80).

Substanța descoperită

în cele două bile aflate în cutia cu cafea a fost supusă analizelor

fizico-chimice, iar prin R.C.T.S. nr. 1026138 din data de 24 februarie 2010 al

Laboratorului de analiză și profil a drogurilor Constanța s-a stabilit faptul

că substanța respectivă constituie cocaină în amestec cu tetramisole, în

cantitate 29,1 grame, substanță ce face parte din tabelul anexă II din Legea

nr. 143/2000 (modificată), constituind drog de mare risc (vol.I, filele 98-99).

În aceeași zi, au

fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele folosite de inculpații I.M.

și B.M. și numitul B.A., fără a fi descoperite și alte cantități de droguri.

Inculpatul I.M. a

declarat la data de 21 februarie 2010 că a avut o înțelegere cu verișoara sa,

inculpata S.A.A., de a ridica un colet pe care aceasta urma să-l expedieze din

Italia, negând însă faptul că ar fi știut de existența cantității de cocaină

disimulată în interiorul coletului.

Cu același prilej,

inculpatul a declarat că este consumator de droguri de circa 3-4 ani, pe care

și le procura „de la diferiți prieteni care veneau din străinătate” sau din

cluburi și discoteci din municipiile Brăila și Galați (vol.I., fila 255).

Totodată, inculpatul I.M.

a mai arătat și faptul că, în cursul anului 2009, a fost abordat de inculpatul B.M.

care, cunoscând că inculpatul I.M. este consumator de droguri, i-a oferit

acestuia spre vânzare cocaină, cumpărând de la acesta diferite cantități de

cocaină în 3-4 ocazii.

În convorbirile

telefonice pe care inculpatul I.M. le avea cu inculpatul B.M., un gram de

cocaină era codificat drept „o bere”, afirmațiile inculpatului fiind coroborate

cu convorbirile telefonice interceptate, purtate între cei doi inculpați

(vol.II, filele 79-80, 89-90 și 93-94).

Inculpatul I.M. a mai

declarat și faptul că deținea la domiciliu, de regulă, 1-2 grame de cocaină, destinată consumului propriu, negând însă comercializarea acestui tip de drog

către terțe persoane.

Inculpata S.A.A. a

fost audiată la data de 22 februarie 2010, afirmând că în perioada sărbătorilor

de iarnă 2009-2010 s-a aflat în municipiul Brăila cu concubinul său „E.”, cu

acest prilej „E.” cunoscându-l pe inculpatul I.M.

Inculpata S.A.A. a

declarat că îl cunoaște pe „E.” de circa 2 ani dar că nu poate „confirma , dar

nici infirma dacă E. ar fi consumator de droguri.

În aceeași declarație

olografă, inculpata a mai arătat faptul că într-o discuție telefonică purtată

în jurul datei de 15 sau 16 februarie 2010 cu inculpatul I.M., a intervenit și

„E.”, pentru a-l saluta pe Marius, dar nu știa dacă I.M. i-a solicitat lui „E.”

să-i trimită ceva din Italia, „inclusiv droguri”.

Inculpata a mai

declarat că dorea că expedieze un colet din Italia către mama sa, în

municipiului Brăila, iar în interiorul acestuia a pus și o cutie metalică cu

cafea pe care o cumpărase de la doi tineri români care comercializează în

orașul Foggia diferite bunuri provenite din furt, fără să cunoască ce conține

respectiva cutie.

A expediat coletul pe

numele inculpatului I.M. și s-a hotărât să vină și ea în țară, aici aflând că

în cutia metalică cu cafea se aflau și două bile cu cocaină.

Ulterior, la data de

23 martie 2010, inculpata S.A.A. a solicitat să fie reaudiată, arătând că,

locuind cu concubinul său „E.”, pe nume D A.V., și-a dat seama că acesta consumă

cocaină (aspect negat în prima sa declarație). Potrivit acestei declarații,

inculpata cunoștea faptul că inculpatul I.M. este consumator de cocaină, iar în

perioada sărbătorilor de iarnă 2009-2010 cei doi („E.” și inculpatul I.M.)

vorbeau despre cocaină, încercând să se ascundă de ea, surprinzând o discuție

între aceștia.

Cu privire la cutia

metalică de cafea, cumpărată de la cei doi tineri români în localitatea

Foggia-Italia, inculpata S.A.A. a declarat că, după cumpărare, a desfăcut-o

întrucât nu era sigilată, a constatat că în interior se află cafea (fără să

existe și cele două sfere de cocaină - n.n.) și a dus-o acasă, împreună cu

bunurile achiziționate de la cei doi tineri.

Ulterior, împreună cu

concubinul său, „E.”, a făcut demersuri pentru a expedia un colet în România,

pentru mama sa, coletul rămânând desigilat aproximativ o zi și jumătate, timp

în care a avut și momente în care a lipsit de acasă. Inculpata a declarat că

bănuiește că „E.” ar fi introdus în lipsa ei, cele două bile de cocaină în cutia

de cafea, acesta fiind și cel care a sigilat, în prezența inculpatei, cutia

respectivă, folosind bandă adezivă.

Totodată, inculpata a

mai arătat și că „într-o noapte târziu, E. l-a sunat pe I.M. de pe telefonul

său și i l-a dat la telefon pe I.M., deoarece nu știe italiană decât 2-3

cuvinte, iar ea traducea practic ce spunea „E.”.

Noua declarație a

inculpatei demonstrează că aceasta nu spune adevărul, contrazicându-se. Astfel,

la data de 22 februarie 2010 arată că nu știa dacă „E.” este sau nu consumator

de droguri pentru ca apoi să spună că acesta consuma cocaină. Apoi inculpata

declară că „E.” și I.M. discutau despre cocaină, fiind surprinsă discuția lor

chiar de către inculpata S.A.A., pentru ca ulterior să arată că I.M. nu

cunoștea decât 2-3 cuvinte în limba italiană, fiind necesară intervenția ei

pentru a traduce conversația dintre cei doi.

Inculpata arată că „E.”

a fost cel care a sigilat în fața ei cutia cu cafea în care a fost descoperită

cocaina, iar prin R.C.T.S. nr. 85530 din data de 13 martie 2010 a Inspectoratului de Poliție Județean Brăila - Serviciul Criminalistic s-a comunicat că urmele

papilare ridicate de pe respectiva cutie (ca și celelalte urme papilare

ridicate de pe restul bunurilor aflate în colet, cu excepția unei singure urme,

aflată pe ambalajul unei sticluțe de parfum „Classic Colection”) au fost create

de inculpata S.A.A., fiind infirmată declarația inculpatei (vol.I, fila 94).

Inculpatul B.M. a

negat orice relație cu inculpatul I.M. și a arătat faptul că nu a purtat

niciodată convorbiri telefonice cu acesta. Inculpatul a mai arătat că folosește

postul telefonic cu numărul și că nu a fost implicat niciodată în activități cu

droguri.

S-a arătat că

apărarea inculpatului nu poate fi admisă întrucât, din interceptarea

convorbirilor purtate de inculpatul I.M. și inculpatul B.M. rezultă că la

datele de 25 decembrie 2009 - ora 06:47:43, 26 decembrie 2009 - ora 21:22:53 și

27 decembrie 2009 – ora 06:49:02 de la postul cu numărul aparținând

inculpatului B.M. s-au purtat convorbiri telefonice cu inculpatul I.M., aflat

la postul telefonic cu numărul, discuții în care se tratează

vânzarea-cumpărarea de „beri”, trimiterea unor cumpărători, plata unor sume de

bani reprezentând contravaloarea „berilor” cumpărate (vol.II, filele 79-80,

89-90 și 93-94), convorbirile interceptate coroborându-se cu declarațiile

inculpatului I.M. (vol.I, filele 255-256).

Prima instanță,

analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și cele din

faza de cercetare judecătorească, a reținut următoarele:

Referitor la

inculpatul I.M.:

Inculpatul I.M. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară

de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

fără a se face dovada, în cursul urmăririi penale sau al cercetării

judecătorești, că a avut vreo contribuție la procurarea sau trimiterea drogului

de mare risc din Italia în România. S-a dovedit prin probele administrate că a

solicitat droguri de la persoane care îl cunosc, iar ruda sa, coinculpata S.A.A.,

i-a trimis din Italia, printr-un colet pe care inculpatul I.M. l-a ridicat de

la poștă, drogul solicitat.

Din ansamblul

probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul I.M. doar și-a procurat

droguri de mare risc prin intermediul rudei sale și le-a ridicat de la oficiul

poștal, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) în referire la alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, astfel că în baza art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.

Inculpatul I.M., pe

tot parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, în sensul că a

încercat a minimaliza activitatea infracțională, negând-o sau recunoscând-o

parțial.

S-a arătat că probele

administrate în cauză au făcut dovada că inculpatul I.M. era consumator de

droguri, că obișnuia să comercializeze droguri și că și-a procurat droguri de

mare risc din Italia, fapte pentru care inculpatul a fost condamnat, la

individualizarea pedepsei instanța de fond având în vedere că acesta este la

primul impact cu legea penală, că este tânăr și că drogurile pe care le-a

comercializat conțineau cantități mici de cocaină, restul substanțelor

componente fiind legale.

De asemenea, drogul

de mare risc primit din Italia conține, pe lângă cocaină, substanțe legale, așa

cum s-a dovedit prin expertizele efectuate în cauză asupra substanțelor

ridicate de inculpat.

Pentru aceste motive,

instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74-76

C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului I.M. circumstanțe atenuante reale

legate de calitatea drogurilor traficate, cât și circumstanțe atenuante

personale legate de persoana infractorului, care nu prezintă un grad ridicat de

pericol social.

Totuși, având în

vedere gradul ridicat de pericol social abstract al faptelor pentru care

inculpatul I.M. a fost trimis în judecată, instanța de fond a apreciat că

reeducarea acestuia se poate realiza doar prin executarea în detenție a

pedepsei.

Referitor la

inculpata S.A.A.:

Fapta de introducere

în țară de droguri de mare risc pentru care a fost trimisă în judecată

inculpata S.A.A. a fost dovedită cu înregistrările telefonice, urma papilară

găsită pe recipientul unde era depozitat drogul de mare risc, cât și cu

recunoașterea parțială a faptei de către inculpată.

Astfel, inculpata S.A.A.

a încercat a acredita ideea că introducerea în țară a drogului de mare risc a

fost o înțelegere între inculpatul I.M. și prietenul ei din Italia pe nume „E.”,

dar, din propriile declarații rezultă că cei doi nu se puteau înțelege fără ca

ea să le traducă, ceea ce denotă, coroborat cu celelalte probe, că a avut o contribuție

majoră la săvârșirea faptei dedusă judecății.

Având în vedere

circumstanțele personale ale inculpatei, care, chiar dacă a avut o poziție

procesuală oscilantă, a contribuit, prin informațiile furnizate anchetatorilor,

la rezolvarea cauzei, că este tânără, are un copil minor și este la primul impact

cu legea penală, instanța a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 74-76 C. pen., coborând pedeapsa aplicată sub minimul special.

Totuși, având în

vedere gradul de pericol social abstract al faptei pentru care a fost trimisă

în judecată, s-a apreciat că este necesar ca inculpata S.A.A. să execute pedeapsa

într-un loc de detenție.

Referitor la

inculpatul B.M.:

Inculpatul B.M.,

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de mare risc, a

avut o poziție procesuală total diferită față de faza în care a fost interogat.

Astfel, dacă în faza

cercetării penale a negat fapta pentru care era învinuit, în fața instanței de

judecată a recunoscut că i-a vândut inculpatului I.M. substanțe asemănătoare

drogului (cocaină), dar care erau, în fapt, produse etnobotanice.

În apărarea sa,

inculpatul B.M. a solicitat audierea a doi martori care au încercat a confirma

susținerile inculpatului, în sensul că acesta le-ar fi spus de intenția sa de a

vinde produse etnobotanice ca fiind droguri.

Prima instanță nu a reținut

apărarea inculpatului B.M., având în vedere că inculpatul I.M. era un mai vechi

consumator de droguri și se presupune că ar fi sesizat diferența între ceea ce

îi oferea inculpatul B.M. și drogul original, mai ales că a cumpărat de la

acesta de mai multe ori.

Ținând cont de cele

arătate și având în vedere că inculpatul B.M. este tânăr, la primul impact cu

legea penală, că a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul cercetării

judecătorești, instanța a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza și

fără privare de libertate, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 86/1 și urm.

C. pen.

B. Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați și inculpații I.M., S.A.A., B.M.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați a

criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul

promovat, parchetul a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului I.M. din

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ignorând probele

din care rezultă că între acesta și inculpata S.A.A. a existat o înțelegere

prealabilă cu privire la expedierea coletului în care se aflau droguri de mare

risc. Prin prisma acestui motiv de apel s-a solicitat condamnarea inculpatului I.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Hotărârea instanței

de fond a fost criticată și pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei

rețineri a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților I.M. și S.A.A.,

cu consecința reducerii pedepselor, solicitându-se condamnarea inculpaților la

pedepse într-un cuantum situat în intervalul limitelor speciale prevăzute de

lege, având în vedere gravitatea faptelor, perseverența infracțională și

atitudinea nesinceră a acestora.

Reprezentantul

parchetului a invocat oral și un motiv suplimentar de apel referitor la

omisiunea instanței de a dispune în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008

prelevarea probelor biologice de la inculpații I.M. și S.A.A., în vederea

introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice.

Inculpatul I.M. a

criticat hotărârea primei instanțe pe motive de netemeinicie, solicitând ca

prin admiterea apelului său să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor

atenuante, cu consecința reducerii pedepselor principale până la limita de 3

ani închisoare.

De asemenea,

inculpatul I.M. a solicitat ca executarea pedepsei rezultante, ce va fi

stabilită la 3 ani închisoare, să fie suspendată sub supraveghere.

Inculpata S.A.A. a

criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul

promovat, inculpata a solicitat achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) în

ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu se face vinovată de

săvârșirea infracțiunii de introducere în țară a drogurilor de mare risc. A

susținut inculpata că există posibilitatea ca numitul E., concubinul ei, să fi

introdus cele două biluțe de cocaină în interiorul cutiei de cafea.

Inculpatul B.M. a

criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul a

susținut că în mod greșit s-a dispus prin hotărârea penală apelată condamnarea

sa și a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), în ref. la art. 10 lit.

b) C. proc. pen., arătând că probatoriile administrate în cauză nu conduc la

concluzia că el a vândut coinculpatului I.M. vreo cantitate de cocaină. A mai

arătat că el a vândut un „praf magic” luat de la un magazin cu produse

etnobotanice din Brăila, praf ce nu conținea vreo cantitate de cocaină.

Prin decizia penală

nr. 7/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila,

împotriva sentinței penale nr. 163 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila,

privind pe inculpații I.M. și S.A.A., s-a desființat, în parte, sentința penală

nr. 163 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila, numai cu privire la acești

inculpați, iar în rejudecare s-a majorat de la 3 ani închisoare la 5 ani

închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului I.M. pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) în ref. la art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și de la 3 ani și 2

luni închisoare la 5 ani și 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată

aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art.

76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele principale de 5 ani

închisoare, de 5 ani și 2 luni închisoare și cele două pedepse complementare a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe

o durată de câte 2 ani și a dispune ca inculpatul I.M. să execute pedeapsa

principală cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare, precum și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

De asemenea, a majorat

de la 4 ani închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală

aplicată inculpatei S.A.A. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din

Legea 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 din

Legea 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații I.M. și S.A.A.,

iar conform art. 5 din Legea 76/2008 a adus la cunoștință acestora că probele

biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații I.M., S.A.A. și B.M., menținând

starea de arest a inculpaților I.M. și S.A.A.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este

netemeinică doar sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate

inculpaților I.M. și S.A.A.

Având în vedere

împrejurarea că inculpații I.M. și S.A.A. se află la primul impact cu legea

penală, că până la comiterea faptelor din prezenta cauză au avut un

comportament demn în societate, în mediul în care își desfășoară viața, s-a

apreciat că în mod corect au fost reținute în favoarea acestora circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pe de altă parte,

având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., prin raportare la celelalte

criterii de individualizare a răspunderii penale, respectiv: gravitatea

ridicată a infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, modalitățile

și împrejurările săvârșirii (așa cum au fost arătate mai sus), atitudinea

manifestată pe parcursul procesului penal, acreditarea nevinovăției ori

minimalizării vinovăției, instanța de apel a considerat că se impune majorarea

cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță, iar îndreptarea și

reeducarea acestora se poate realiza în condiții optime doar prin executarea

efectivă a pedepselor.

A mai apreciat că

hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul omisiunii aplicării

dispozițiilor art. 7 și art. 5 din Legea nr. 76/2008. Conform art. 7 din Legea

nr. 76/2008 prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv

la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă (a

se vedea pct. 29 – respectiv infracțiunile prevăzute de art. 2, art. 3, art. 10,

art. 12 din Legea nr. 143/2000) este dispusă de instanța de judecată, prin

hotărârea de condamnare. În speță, procedând la condamnarea inculpatului I.M.

pentru două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

la condamnarea inculpatei S.A.A. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, instanța de fond trebuie să facă și aplicarea

prevederilor art. 7 și respectiv art. 5 din Legea nr. 76/2008. instanța de apel

a apreciat că aplicarea prevederilor art. 7 și art. 5 din Legea nr. 76/2008 se

impunea și față de inculpatul B.M., însă apelul promovat de parchet i-a vizat

doar pe ceilalți doi inculpați, sens în care nu se poate realiza o îngreunare a

situației acestuia.

Sub aspectul

celorlalte critici invocate de apelanți, instanța de apel le-a apreciat ca

nefondate, respingându-le ca atare.

C. Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații I.M. și S.A.A., criticând-o prin prisma

cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc.

pen., pentru motivele susținute oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt

expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 17, 18 și 14 C.

proc. pen., ÎNALTA CURTE constată următoarele:

I.M. ce vizează greșita încadrare juridică dată faptei, susținând că a comis o

singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată, nu

este întemeiat. Ambele instanțe au făcut o analiză detaliată a împrejurărilor comiterii

faptelor, stabilind fără echivoc că inculpatul, pe de o parte, a vândut la

datele de 30 octombrie 2009 și 21 ianuarie 2010 droguri de mare risc

investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia, iar, pe de altă

parte, conform unei înțelegeri prealabile cu coinculpata S.A.A., a primit la data

de 22 februarie 2010 un colet ce conținea cocaină disimulată într-o cutie de

cafea. Așadar, infracțiunea prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.143/2000

a fost comisă în două dintre modalitățile normative alternative – vânzarea și

procurarea – neputându-se vorbi de o rezoluție infracțională unică, mai ales că

activitatea infracțională s-a derulat pe o perioadă relativ mare de timp,

inculpatul efectuând mai multe acte materiale de vânzare de droguri, dintre

care numai două pedepsibile. În acest caz, de comercializare repetată de

droguri de mare risc, caracterizată prin același

modus operandi

, s-a

stabilit în mod corect rezoluția infracțională unică, pe când în cazul

procurării drogului prin intermediul verișoarei din Italia (coinculpata S.A.A.),

este în mod evident vorba de o rezoluție infracțională distinctă, inculpatul hotărând

să valorifice și această posibilitate de a procura droguri, ivită cu ocazia

sărbătorilor de iarnă 2009-2010, când a întâlnit-o pe coinculpată și pe

concubinul acesteia, ce se aflau într-o vizită în România.

Ca atare, recursul

inculpatului referitor la greșita sa condamnare pentru două infracțiuni de trafic

de droguri este neîntemeiat și urmează a fi respins sub acest aspect.

privește criticile din recursul inculpatei S.A.A. care vizează grava eroare de

fapt comisă de instanțele de fond și apel în interpretarea probatoriului, cu

consecința greșitei sale condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte constată că acestea nu sunt

întemeiate.

Sub un prim aspect,

susținerile inculpatei în sensul că nu a știut de existența drogurilor în

colet, că nu ea le-a expediat, ci concubinul său, nu sunt confirmate de probele

aflate la dosarul cauzei. Astfel, pe de o parte, deși inculpata susține că acea

cutie de cafea a fost sigilată de numitul E. – concubinul său, înainte de a fi

pusă în colet, constatarea criminalistică a relevat pe cutie doar urmele

papilare ale inculpatei; pe de altă parte, inculpata a încercat să acrediteze

ideea unei înțelegeri anterioare între inculpatul I.M. și E., arătând că a

surprins o discuție între E. și inculpatul I.M. legată de cocaină, însă din

declarațiile ulterioare ale inculpatei reiese că inculpatul nu cunoștea decât

2-3 cuvinte în limba italiană, fiind necesară intervenția ei pentru a traduce

discuțiile dintre cei doi.

Ca atare, solicitarea

inculpatei de a fi achitată întrucât fapta a fost comisă de o altă persoană, nu

poate fi primită, existând totodată suficiente elemente care conturează vinovăția

inculpatei, respectiv faptul că aceasta, deși a susținut că dorea să trimită un

colet mamei sale, în mun. Brăila, a expediat coletul (ce conținea drogurile) pe

numele inculpatului, l-a anunțat despre data sosirii coletului și, mai mult, a

venit ea personal în țară la scurt timp de la momentul expedierii coletului.

Toate aceste elemente, coroborate cu aspectul că urmele papilare ridicate de pe

cutia de cafea, precum și de pe restul bunurilor din colet (cu excepția unei

singure urme aflată pe ambalajul unei sticluțe cu parfum) au fost create de

inculpata S.A.A., conduc la concluzia ca aceasta a comis cu vinovăție infracțiunea

prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, nepunându-se problema

existenței vreunui dubiu sub acest aspect.

doi inculpați sunt însă întemeiate în ceea ce privește critica vizând greșita

individualizare a pedepselor aplicate de către instanța de apel.

ÎNALTA CURTE constată

că instanța de apel a menținut circumstanțele atenuante reținute conform

dispoziției art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere împrejurarea că

inculpații I.M. și S.A.A. se află la primul impact cu legea penală și că până

la comiterea faptelor din prezenta cauză au avut un comportament demn în

societate și în mediul în care își desfășoară viața, însă prin raportare la

celelalte criterii de individualizare a răspunderii penale, respectiv:

gravitatea ridicată a infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați,

modalitățile și împrejurările săvârșirii, atitudinea manifestată pe parcursul

procesului penal - în sensul acreditării nevinovăției ori minimalizării

vinovăției -, a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate

de prima instanță, precum și că îndreptarea și reeducarea inculpaților se poate

realiza în condiții optime doar prin executarea efectivă a acestor pedepse.

Această ultimă

apreciere nu este justificată, în opinia Înaltei Curți, care constată că prima

instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72

C. pen., reținând că în raport de natura faptelor comise, pericolul social al

acestora, împrejurările în care au fost comise și datele ce caracterizează

pozitiv persoana inculpaților (sunt la primul conflict cu legea penală, sunt

tineri, au avut poziții oscilante dar care nu le pot fi imputate atâta vreme

cât reprezintă modalități legale de exercitare a dreptului la apărare), sunt

suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins prin aplicarea unor pedepse

în cuantumul stabilit de instanța de fond, orientat doar cu puțin peste minimul

special stabilit ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen.

În ceea ce o privește

pe inculpata S.A.A., având în vedere și împrejurarea că aceasta a comis o

singură faptă, că este mama unui copil minor care are nevoie de îngrijirea și

supravegherea sa, precum și tratamentul sancționator (pedeapsă neprivativă de

libertate) aplicat în aceeași cauză coinculpatul B.M., Înalta Curte apreciază

că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de

libertate, fiind îndeplinite cerințele art. 86/1 C. pen. pentru aplicarea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

va admite recursurile declarate de inculpații I.M. și S.A.A. și va casa în

parte decizia recurată și sentința penală nr. 163 din 18 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul Brăila, numai în ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați; în rejudecare, va înlătura

majorarea pedepselor principale dispusă de instanța de apel față de ambii

inculpați, menținând pedepsele aplicate acestora în cuantumul stabilit de

instanța de fond, respectiv 3 ani și 2 luni închisoare pentru inculpatul I.M.

și 4 ani închisoare pentru inculpata S.A.A., menținând aplicarea dispozițiilor

art. 71-64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. față de inculpatul I.M., iar față

de inculpata S.A.A. va face aplicarea art. 86

1

- 86

4

C.

pen., precum și art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 350 alin. (3) C. proc. pen.,

menținând față de ambii inculpați restul dispozițiilor deciziei și sentinței

recurate care nu contravin prezentei decizii.

Conform dispozițiilor

art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive,

la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod cheltuielile judiciare

avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații I.M. și S.A.A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 13

ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia

recurată și sentința penală nr. 163 din 18 octombrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Brăila, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate inculpaților I.M. și S.A.A.

Rejudecând, înlătură

majorarea pedepselor principale dispusă de instanța de apel față de ambii

inculpați, menținând pedepsele aplicate acestora în cuantumul stabilit de

instanța de fond, respectiv 3 ani și 2 luni închisoare pentru inculpatul I.M.

și 4 ani închisoare pentru inculpata S.A.A.

Menține aplicarea

dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. față de inculpatul I.M.,

precum și restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin

prezentei decizii.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului I.M., durata reținerii și arestării preventive

de la 22 februarie 2010 la 25 mai 2011.

În baza art. 86

1

,

art. 86

2

C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.A.A. pe durata unui termen

de încercare de 6 ani care se socotește de la data rămânerii definitivă a

hotărârii.

Pe durata termenului

de încercare condamnata se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform

art. 86

3

alin. (1) lit. a), b), c), și d) C. pen. :

a) să se prezinte

trimestrial la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe lângă Tribunalul Brăila;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. atrage atenția inculpatei cu privire la cazurile de revocare a

suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86

4

C.

pen.

Face aplicarea art.

71 alin. (5) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei

decizii.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatei S.A.A., durata reținerii și arestării preventive

de la 22 februarie 2010 la 25 mai 2011.

În baza art. 350 alin.

(3) lit. b) teza III C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertatea

inculpatei S.A.A., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 23

februarie 2010 emis de Tribunalul Brăila, dacă nu este arestată în altă cauză.

Onorariile parțiale

apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților până la prezentarea apărătorilor

aleși în sume de câte 150 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursurilor inculpaților rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2011.