ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2143/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 163 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M., din infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de procurare și transport a drogurilor de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) în referire la alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) în referire la alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de procurare și transport de droguri de mare risc. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului I.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. S-au interzis inculpatului I.M. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului I.M.

și în conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul prevenției cu începere de la data de 22 februarie 2010 la zi. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul I.M. a sumei de 200 Euro și obligarea acestuia să o plătească statului, la cursul de schimb din ziua achitării. În baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a bunurilor ridicate de la inculpatul I.M. și depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., cu următoarele dovezi: seria H nr. 0002414 din 19 martie 2010, cantitatea de 0,89 gr. cocaină cu cafeină și lidocaină; seria H nr. 0002412 din 19 martie 2010, cantitatea de 0,5 gr.cocaină cu fenacitină și cafeină; seria H nr. 0002423 din 19 martie 2010, cantitatea de 28,4 gr.

cocaină cu tetranidină. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata S.A.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-au interzis inculpatei S.A.A. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei S.A.A. și în conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul prevenției cu începere de la data de 22 februarie 2010 la zi. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86/1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.M.

pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 C. pen. a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila; b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește opt zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d).să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; e). să nu frecventeze discoteci sau alte localuri asemănătoare; f). să nu intre în legătură cu persoane care consumă ori trafichează droguri. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor încălcării dispozițiilor art. 86/4 C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 58/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila, au fost trimiși în judecată inculpații I.M., S.A.A. și B.M., astfel: inculpatul I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; inculpata S.A.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și inculpatul B.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a dispune trimiterea în judecată, procurorul a reținut următoarele: Pe baza investigațiilor efectuate de către lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Galați a rezultat că inculpatul I.M. deține și comercializează droguri de mare risc, respectiv cocaină, în municipiul Brăila. Întrucât nu existau alte posibilități de investigare pentru a se stabili dacă substanțele comercializate sunt droguri, precum și numele persoanelor implicate în această activitate infracțională, în cauză au fost introduși un investigator și un colaborator sub acoperire.

Astfel, prin ordonanța nr. 7/A/2009 din data de 30 octombrie 2009 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila(vol.I, filele 6-8), prelungită la data de 29 decembrie 2009 pentru o durată de 30 de zile (vol.I, filele 27-29), s-a dispus autorizarea unui investigator și a unui colaborator sub acoperire în vederea strângerii de mijloace de probă. În baza acestei ordonanțe, la data de 30 octombrie 2009 s-a emis autorizația nr. 1 prin care investigatorul acoperit „T.D.” și colaboratorul acestuia „P.G.” au fost autorizați să procure cocaină. În baza acestei autorizații, la data de 30 octombrie 2009 a fost cumpărată cantitatea de un gram de cocaină, contra sumei de 100 Euro de la inculpatul I.M.

(proces verbal vol.I, fila 10). Cantitatea respectivă a fost supusă analizei fizico-chimice la Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța, stabilindu-se că substanța este cocaină (în amestec cu cafeină și lidocaină) – conform raportului de constatare tehnico - științifică nr. 554533 din 05 noiembrie 2009 aflat la vol. I, filele 14-15). La data de 21 decembrie 2009, a fost emisă autorizația nr. 2 în baza căreia investigatorul și colaboratorul sub acoperire au mai cumpărat de la inculpatul I.M. cantitatea de 1,3 grame praf alb ce părea a fi cocaină (proces verbal al investigatorului vol.I, fila 20). Analiza fizico-chimică efectuată asupra substanței ce a făcut obiectul celei de-a doua cumpărări, a stabilit faptul că substanța pulverulentă respectivă este un amestec constituit din cafeină și lidocaină (R.C.R.S.

nr. 554564 din 29 decembrie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța vol. I, fila 22-23). De altfel, și convorbirea telefonică din data de 24 decembrie 2009, ora 17:11:44, pe care inculpatul I.M. a purtat-o cu un bărbat (aflat la postul telefonic nr.), primul a afirmat că intenționează „să o trimită înapoi și să o schimbe” exprimându-și dorința chiar „să o arunce” (vol.II, filele 69-70). Este vorba de fapt despre substanța din care inculpatul I.M. a vândut colaboratorului și investigatorului la data de 21 decembrie 2009 și care nu conținea cocaină. La data de 7 ianuarie 2010, investigatorul sub acoperire și colaboratorul său au mai făcut o cumpărare, tot de la inculpatul I.M., a cantității de 1 gram de substanță albă ce părea a fi cocaină (proces verbal vol.I, fila 31). Prin R.C.T.S.

nr. 1026110 din 14 ianuarie 2010 s-a stabilit că substanța pulverulentă respectivă este tot un amestec din cafeină și lidocaină (vol. I, fila 33-34). La data de 21 ianuarie 2010, investigatorul prin intermediul colaboratorului sub acoperire au mai cumpărat de la inculpatul I.M. cantitatea de 0,7 grame cocaină (proces verbal al investigatorului vol. I fila 39). Analiza fizico –chimică efectuată asupra substanței ce a făcut obiectul celei de-a patra cumpărări, a stabilit faptul că substanța pulverulentă respectivă este cocaină (în amestec cu cafeină și fenacetină) conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1026112 din 22 ianuarie 2010 aflat la vol.I, fila 41-42. În cadrul investigațiilor a fost identificat numărul de telefon folosit de către inculpatul I.M.

La data de 3 noiembrie 2009, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila a solicitat interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul I.M., iar prin încheierea de ședință nr. 53 din data de 3 noiembrie 2009 (pronunțată în dosarul nr. 3639/119/2009 al Tribunalului Brăila) s-a admis cererea și a fost eliberată autorizația nr. 59 valabilă pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 3 noiembrie 2009 și până la data de 2 decembrie 2009, inclusiv (pentru telefonul mobil având numărul). Nu s-a mai cerut prelungirea autorizației nr. 59 deoarece la data de 25 noiembrie 2009 inculpatul I.M. a plecat în Spania, iar pe perioada plecării nu a folosit postul telefonic cu numărul anterior menționat.

La data de 17 decembrie 2009, inculpatul I.M. a revenit în Brăila, la domiciliul său, iar traficul pe postul telefonic supus anterior autorizării s-a reluat. La data de 23 decembrie 2009, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila a solicitat interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul I.M., iar prin încheierea de ședință nr. 72 din data de 23 decembrie 2009 (pronunțată în dosarul nr. 4372/113/2009 al Tribunalului Brăila) s-a admis cererea și a fost eliberată autorizația nr. 78 valabilă pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 decembrie și până la data de 21 ianuarie 2010, inclusiv (pentru telefonul mobil având numărul). La data de 22 ianuarie 2010, D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Brăila a solicitat prelungirea interceptării, înregistrării și localizarea convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul I.M., iar prin încheierea de ședință nr. 9 din data de 21 ianuarie 2010 (pronunțată în dosarul nr. 229/113/2010 al Tribunalului Brăila) s-a admis cererea și a fost eliberată autorizația nr. 2 valabilă pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 22 ianuarie 2010 și până la data de 20 februarie 2010, inclusiv. Din conținutul convorbirilor telefonice transcrise și atașate la dosar, a rezultat faptul că inculpatul I.M. comercializează în continuare împreună cu C.P.D., B.M. zis „M. și B.A., zis ”R.P.”, droguri de mare risc. Ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice purtate între inculpații I.M.

și S.A.A. (convorbirea din data de 26 ianuarie 2010, ora 13:54:01 - vol.II, filele 138-139, în care S.A.A. folosea postul telefonic cu numărul), s-a stabilit faptul că cei doi inculpați pregăteau introducerea în țară a unei cantități de droguri. Modalitatea aleasă de aceștia o constituie expedierea drogurilor din localitatea Foggia – Italia de către inculpata S.A.A., disimulate într-un colet care urma să conțină și alte produse, urmând ca inculpatul I.M. să ridice coletul în România. La data de 17 februarie 2010, ora 20:07:33, inculpata S.A.A. (de la numărul de telefon ) l-a contactat pe inculpatul I.M. și l-a anunțat că a trimis coletul care va ajunge la destinație luni, respectiv 22 februarie 2010 – n.n.

(vol.II, filele 183-184). La data de 20 februarie 2010, orele 18:39:49, inculpatul I.M. a primit un mesaj de tip SMS, prin care era înștiințat despre faptul că prin intermediul Poștei „Atlassib” a primit coletul așteptat (despre care vorbise cu inculpata S.A.A.), mesaj identificat în agenda telefonică a inculpatului (vol.I, fila 176). Întrucât data de 20 februarie 2010 era o zi de sâmbătă, la data de 22 februarie 2010, în jurul orelor 08,10, inculpatul I.M. s-a deplasat la sediul societății de curierat „Atlassib”, situat în municipiul Brăila, și a ridicat coletul cu cod bară 85955264 pe care, ca destinatar, era înscris numele „I.M.” și numărul de telefon, iar ca expeditor numele „S.A.A.”, localitatea Foggia și numărul de telefon.

După ce inculpatul I.M. a ridicat coletul și a părăsit sediul societății de curierat, a fost oprit de organele de cercetare penală ale poliției și s-a procedat la deschiderea coletului și verificarea conținutului acestuia. Cu prilejul verificării conținutului coletului expediat de inculpata S.A.A. și ridicat de inculpatul I.M., într-o cutie de tablă de culoare argintie, inscripționată „Illy-Moca”, au fost descoperite ascunse în cafea măcinată, două bile ambalate în bandă adezivă, de culoare argintie (vol.I, filele 64-66). La deschiderea acestora s-a constatat că în interior se afla o substanță pulverulentă de culoare albă (procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, vol. I, filele 50-51 și procesul verbal de redare a imaginilor și convorbirilor înregistrate din 23 februarie 2010, vol.I, filele 78-80).

Substanța descoperită în cele două bile aflate în cutia cu cafea a fost supusă analizelor fizico-chimice, iar prin R.C.T.S. nr. 1026138 din data de 24 februarie 2010 al Laboratorului de analiză și profil a drogurilor Constanța s-a stabilit faptul că substanța respectivă constituie cocaină în amestec cu tetramisole, în cantitate 29,1 grame, substanță ce face parte din tabelul anexă II din Legea nr. 143/2000 (modificată), constituind drog de mare risc (vol.I, filele 98-99). În aceeași zi, au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele folosite de inculpații I.M. și B.M. și numitul B.A., fără a fi descoperite și alte cantități de droguri. Inculpatul I.M. a declarat la data de 21 februarie 2010 că a avut o înțelegere cu verișoara sa, inculpata S.A.A., de a ridica un colet pe care aceasta urma să-l expedieze din Italia, negând însă faptul că ar fi știut de existența cantității de cocaină disimulată în interiorul coletului.

Cu același prilej, inculpatul a declarat că este consumator de droguri de circa 3-4 ani, pe care și le procura „de la diferiți prieteni care veneau din străinătate” sau din cluburi și discoteci din municipiile Brăila și Galați (vol.I., fila 255). Totodată, inculpatul I.M. a mai arătat și faptul că, în cursul anului 2009, a fost abordat de inculpatul B.M. care, cunoscând că inculpatul I.M. este consumator de droguri, i-a oferit acestuia spre vânzare cocaină, cumpărând de la acesta diferite cantități de cocaină în 3-4 ocazii. În convorbirile telefonice pe care inculpatul I.M. le avea cu inculpatul B.M., un gram de cocaină era codificat drept „o bere”, afirmațiile inculpatului fiind coroborate cu convorbirile telefonice interceptate, purtate între cei doi inculpați (vol.II, filele 79-80, 89-90 și 93-94).

Inculpatul I.M. a mai declarat și faptul că deținea la domiciliu, de regulă, 1-2 grame de cocaină, destinată consumului propriu, negând însă comercializarea acestui tip de drog către terțe persoane. Inculpata S.A.A. a fost audiată la data de 22 februarie 2010, afirmând că în perioada sărbătorilor de iarnă 2009-2010 s-a aflat în municipiul Brăila cu concubinul său „E.”, cu acest prilej „E.” cunoscându-l pe inculpatul I.M. Inculpata S.A.A. a declarat că îl cunoaște pe „E.” de circa 2 ani dar că nu poate „confirma , dar nici infirma dacă E. ar fi consumator de droguri. În aceeași declarație olografă, inculpata a mai arătat faptul că într-o discuție telefonică purtată în jurul datei de 15 sau 16 februarie 2010 cu inculpatul I.M., a intervenit și „E.”, pentru a-l saluta pe Marius, dar nu știa dacă I.M.

i-a solicitat lui „E.” să-i trimită ceva din Italia, „inclusiv droguri”. Inculpata a mai declarat că dorea că expedieze un colet din Italia către mama sa, în municipiului Brăila, iar în interiorul acestuia a pus și o cutie metalică cu cafea pe care o cumpărase de la doi tineri români care comercializează în orașul Foggia diferite bunuri provenite din furt, fără să cunoască ce conține respectiva cutie. A expediat coletul pe numele inculpatului I.M. și s-a hotărât să vină și ea în țară, aici aflând că în cutia metalică cu cafea se aflau și două bile cu cocaină. Ulterior, la data de 23 martie 2010, inculpata S.A.A. a solicitat să fie reaudiată, arătând că, locuind cu concubinul său „E.”, pe nume D A.V., și-a dat seama că acesta consumă cocaină (aspect negat în prima sa declarație).

Potrivit acestei declarații, inculpata cunoștea faptul că inculpatul I.M. este consumator de cocaină, iar în perioada sărbătorilor de iarnă 2009-2010 cei doi („E.” și inculpatul I.M.) vorbeau despre cocaină, încercând să se ascundă de ea, surprinzând o discuție între aceștia. Cu privire la cutia metalică de cafea, cumpărată de la cei doi tineri români în localitatea Foggia-Italia, inculpata S.A.A. a declarat că, după cumpărare, a desfăcut-o întrucât nu era sigilată, a constatat că în interior se află cafea (fără să existe și cele două sfere de cocaină - n.n.) și a dus-o acasă, împreună cu bunurile achiziționate de la cei doi tineri. Ulterior, împreună cu concubinul său, „E.”, a făcut demersuri pentru a expedia un colet în România, pentru mama sa, coletul rămânând desigilat aproximativ o zi și jumătate, timp în care a avut și momente în care a lipsit de acasă.

Inculpata a declarat că bănuiește că „E.” ar fi introdus în lipsa ei, cele două bile de cocaină în cutia de cafea, acesta fiind și cel care a sigilat, în prezența inculpatei, cutia respectivă, folosind bandă adezivă. Totodată, inculpata a mai arătat și că „într-o noapte târziu, E. l-a sunat pe I.M. de pe telefonul său și i l-a dat la telefon pe I.M., deoarece nu știe italiană decât 2-3 cuvinte, iar ea traducea practic ce spunea „E.”. Noua declarație a inculpatei demonstrează că aceasta nu spune adevărul, contrazicându-se. Astfel, la data de 22 februarie 2010 arată că nu știa dacă „E.” este sau nu consumator de droguri pentru ca apoi să spună că acesta consuma cocaină. Apoi inculpata declară că „E.” și I.M.

discutau despre cocaină, fiind surprinsă discuția lor chiar de către inculpata S.A.A., pentru ca ulterior să arată că I.M. nu cunoștea decât 2-3 cuvinte în limba italiană, fiind necesară intervenția ei pentru a traduce conversația dintre cei doi. Inculpata arată că „E.” a fost cel care a sigilat în fața ei cutia cu cafea în care a fost descoperită cocaina, iar prin R.C.T.S. nr. 85530 din data de 13 martie 2010 a Inspectoratului de Poliție Județean Brăila - Serviciul Criminalistic s-a comunicat că urmele papilare ridicate de pe respectiva cutie (ca și celelalte urme papilare ridicate de pe restul bunurilor aflate în colet, cu excepția unei singure urme, aflată pe ambalajul unei sticluțe de parfum „Classic Colection”) au fost create de inculpata S.A.A., fiind infirmată declarația inculpatei (vol.I, fila 94). Inculpatul B.M.

a negat orice relație cu inculpatul I.M. și a arătat faptul că nu a purtat niciodată convorbiri telefonice cu acesta. Inculpatul a mai arătat că folosește postul telefonic cu numărul și că nu a fost implicat niciodată în activități cu droguri. S-a arătat că apărarea inculpatului nu poate fi admisă întrucât, din interceptarea convorbirilor purtate de inculpatul I.M. și inculpatul B.M. rezultă că la datele de 25 decembrie 2009 - ora 06:47:43, 26 decembrie 2009 - ora 21:22:53 și 27 decembrie 2009 – ora 06:49:02 de la postul cu numărul aparținând inculpatului B.M. s-au purtat convorbiri telefonice cu inculpatul I.M., aflat la postul telefonic cu numărul, discuții în care se tratează vânzarea-cumpărarea de „beri”, trimiterea unor cumpărători, plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea „berilor” cumpărate (vol.II, filele 79-80, 89-90 și 93-94), convorbirile interceptate coroborându-se cu declarațiile inculpatului I.M.

(vol.I, filele 255-256). Prima instanță, analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și cele din faza de cercetare judecătorească, a reținut următoarele: Referitor la inculpatul I.M.: Inculpatul I.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fără a se face dovada, în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești, că a avut vreo contribuție la procurarea sau trimiterea drogului de mare risc din Italia în România. S-a dovedit prin probele administrate că a solicitat droguri de la persoane care îl cunosc, iar ruda sa, coinculpata S.A.A., i-a trimis din Italia, printr-un colet pe care inculpatul I.M.

l-a ridicat de la poștă, drogul solicitat. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul I.M. doar și-a procurat droguri de mare risc prin intermediul rudei sale și le-a ridicat de la oficiul poștal, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) în referire la alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că în baza art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei. Inculpatul I.M., pe tot parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, în sensul că a încercat a minimaliza activitatea infracțională, negând-o sau recunoscând-o parțial. S-a arătat că probele administrate în cauză au făcut dovada că inculpatul I.M.

era consumator de droguri, că obișnuia să comercializeze droguri și că și-a procurat droguri de mare risc din Italia, fapte pentru care inculpatul a fost condamnat, la individualizarea pedepsei instanța de fond având în vedere că acesta este la primul impact cu legea penală, că este tânăr și că drogurile pe care le-a comercializat conțineau cantități mici de cocaină, restul substanțelor componente fiind legale. De asemenea, drogul de mare risc primit din Italia conține, pe lângă cocaină, substanțe legale, așa cum s-a dovedit prin expertizele efectuate în cauză asupra substanțelor ridicate de inculpat. Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74-76 C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului I.M.

circumstanțe atenuante reale legate de calitatea drogurilor traficate, cât și circumstanțe atenuante personale legate de persoana infractorului, care nu prezintă un grad ridicat de pericol social. Totuși, având în vedere gradul ridicat de pericol social abstract al faptelor pentru care inculpatul I.M. a fost trimis în judecată, instanța de fond a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza doar prin executarea în detenție a pedepsei. Referitor la inculpata S.A.A.: Fapta de introducere în țară de droguri de mare risc pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.A.A. a fost dovedită cu înregistrările telefonice, urma papilară găsită pe recipientul unde era depozitat drogul de mare risc, cât și cu recunoașterea parțială a faptei de către inculpată.

Astfel, inculpata S.A.A. a încercat a acredita ideea că introducerea în țară a drogului de mare risc a fost o înțelegere între inculpatul I.M. și prietenul ei din Italia pe nume „E.”, dar, din propriile declarații rezultă că cei doi nu se puteau înțelege fără ca ea să le traducă, ceea ce denotă, coroborat cu celelalte probe, că a avut o contribuție majoră la săvârșirea faptei dedusă judecății. Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, care, chiar dacă a avut o poziție procesuală oscilantă, a contribuit, prin informațiile furnizate anchetatorilor, la rezolvarea cauzei, că este tânără, are un copil minor și este la primul impact cu legea penală, instanța a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74-76 C. pen., coborând pedeapsa aplicată sub minimul special.

Totuși, având în vedere gradul de pericol social abstract al faptei pentru care a fost trimisă în judecată, s-a apreciat că este necesar ca inculpata S.A.A. să execute pedeapsa într-un loc de detenție. Referitor la inculpatul B.M.: Inculpatul B.M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de mare risc, a avut o poziție procesuală total diferită față de faza în care a fost interogat. Astfel, dacă în faza cercetării penale a negat fapta pentru care era învinuit, în fața instanței de judecată a recunoscut că i-a vândut inculpatului I.M. substanțe asemănătoare drogului (cocaină), dar care erau, în fapt, produse etnobotanice. În apărarea sa, inculpatul B.M. a solicitat audierea a doi martori care au încercat a confirma susținerile inculpatului, în sensul că acesta le-ar fi spus de intenția sa de a vinde produse etnobotanice ca fiind droguri.

Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului B.M., având în vedere că inculpatul I.M. era un mai vechi consumator de droguri și se presupune că ar fi sesizat diferența între ceea ce îi oferea inculpatul B.M. și drogul original, mai ales că a cumpărat de la acesta de mai multe ori. Ținând cont de cele arătate și având în vedere că inculpatul B.M. este tânăr, la primul impact cu legea penală, că a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza și fără privare de libertate, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 86/1 și urm. C. pen. B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Galați și inculpații I.M., S.A.A., B.M. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul promovat, parchetul a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului I.M. din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ignorând probele din care rezultă că între acesta și inculpata S.A.A. a existat o înțelegere prealabilă cu privire la expedierea coletului în care se aflau droguri de mare risc.

Prin prisma acestui motiv de apel s-a solicitat condamnarea inculpatului I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Hotărârea instanței de fond a fost criticată și pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților I.M. și S.A.A., cu consecința reducerii pedepselor, solicitându-se condamnarea inculpaților la pedepse într-un cuantum situat în intervalul limitelor speciale prevăzute de lege, având în vedere gravitatea faptelor, perseverența infracțională și atitudinea nesinceră a acestora. Reprezentantul parchetului a invocat oral și un motiv suplimentar de apel referitor la omisiunea instanței de a dispune în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 prelevarea probelor biologice de la inculpații I.M.

și S.A.A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice. Inculpatul I.M. a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de netemeinicie, solicitând ca prin admiterea apelului său să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepselor principale până la limita de 3 ani închisoare. De asemenea, inculpatul I.M. a solicitat ca executarea pedepsei rezultante, ce va fi stabilită la 3 ani închisoare, să fie suspendată sub supraveghere. Inculpata S.A.A. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul promovat, inculpata a solicitat achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., arătând că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de introducere în țară a drogurilor de mare risc. A susținut inculpata că există posibilitatea ca numitul E., concubinul ei, să fi introdus cele două biluțe de cocaină în interiorul cutiei de cafea. Inculpatul B.M. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul a susținut că în mod greșit s-a dispus prin hotărârea penală apelată condamnarea sa și a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), în ref. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., arătând că probatoriile administrate în cauză nu conduc la concluzia că el a vândut coinculpatului I.M. vreo cantitate de cocaină. A mai arătat că el a vândut un „praf magic” luat de la un magazin cu produse etnobotanice din Brăila, praf ce nu conținea vreo cantitate de cocaină.

Prin decizia penală nr. 7/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brăila, împotriva sentinței penale nr. 163 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila, privind pe inculpații I.M. și S.A.A., s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 163 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila, numai cu privire la acești inculpați, iar în rejudecare s-a majorat de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului I.M. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) în ref. la art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplic.

art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și de la 3 ani și 2 luni închisoare la 5 ani și 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele principale de 5 ani închisoare, de 5 ani și 2 luni închisoare și cele două pedepse complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de câte 2 ani și a dispune ca inculpatul I.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. De asemenea, a majorat de la 4 ani închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei S.A.A. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații I.M. și S.A.A., iar conform art. 5 din Legea 76/2008 a adus la cunoștință acestora că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.M., S.A.A.

și B.M., menținând starea de arest a inculpaților I.M. și S.A.A. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică doar sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaților I.M. și S.A.A. Având în vedere împrejurarea că inculpații I.M. și S.A.A. se află la primul impact cu legea penală, că până la comiterea faptelor din prezenta cauză au avut un comportament demn în societate, în mediul în care își desfășoară viața, s-a apreciat că în mod corect au fost reținute în favoarea acestora circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., prin raportare la celelalte criterii de individualizare a răspunderii penale, respectiv: gravitatea ridicată a infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, modalitățile și împrejurările săvârșirii (așa cum au fost arătate mai sus), atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, acreditarea nevinovăției ori minimalizării vinovăției, instanța de apel a considerat că se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță, iar îndreptarea și reeducarea acestora se poate realiza în condiții optime doar prin executarea efectivă a pedepselor. A mai apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 7 și art. 5 din Legea nr. 76/2008.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă (a se vedea pct. 29 – respectiv infracțiunile prevăzute de art. 2, art. 3, art. 10, art. 12 din Legea nr. 143/2000) este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare. În speță, procedând la condamnarea inculpatului I.M. pentru două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și la condamnarea inculpatei S.A.A. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de fond trebuie să facă și aplicarea prevederilor art. 7 și respectiv art. 5 din Legea nr. 76/2008.

instanța de apel a apreciat că aplicarea prevederilor art. 7 și art. 5 din Legea nr. 76/2008 se impunea și față de inculpatul B.M., însă apelul promovat de parchet i-a vizat doar pe ceilalți doi inculpați, sens în care nu se poate realiza o îngreunare a situației acestuia. Sub aspectul celorlalte critici invocate de apelanți, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, respingându-le ca atare. C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații I.M. și S.A.A., criticând-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., pentru motivele susținute oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt expuse în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 17, 18 și 14 C. proc.

pen., ÎNALTA CURTE constată următoarele: 1. Recursul inculpatului I.M. ce vizează greșita încadrare juridică dată faptei, susținând că a comis o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată, nu este întemeiat. Ambele instanțe au făcut o analiză detaliată a împrejurărilor comiterii faptelor, stabilind fără echivoc că inculpatul, pe de o parte, a vândut la datele de 30 octombrie 2009 și 21 ianuarie 2010 droguri de mare risc investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia, iar, pe de altă parte, conform unei înțelegeri prealabile cu coinculpata S.A.A., a primit la data de 22 februarie 2010 un colet ce conținea cocaină disimulată într-o cutie de cafea.

Așadar, infracțiunea prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.143/2000 a fost comisă în două dintre modalitățile normative alternative – vânzarea și procurarea – neputându-se vorbi de o rezoluție infracțională unică, mai ales că activitatea infracțională s-a derulat pe o perioadă relativ mare de timp, inculpatul efectuând mai multe acte materiale de vânzare de droguri, dintre care numai două pedepsibile. În acest caz, de comercializare repetată de droguri de mare risc, caracterizată prin același modus operandi , s-a stabilit în mod corect rezoluția infracțională unică, pe când în cazul procurării drogului prin intermediul verișoarei din Italia (coinculpata S.A.A.), este în mod evident vorba de o rezoluție infracțională distinctă, inculpatul hotărând să valorifice și această posibilitate de a procura droguri, ivită cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2009-2010, când a întâlnit-o pe coinculpată și pe concubinul acesteia, ce se aflau într-o vizită în România.

Ca atare, recursul inculpatului referitor la greșita sa condamnare pentru două infracțiuni de trafic de droguri este neîntemeiat și urmează a fi respins sub acest aspect. 2. În ceea ce privește criticile din recursul inculpatei S.A.A. care vizează grava eroare de fapt comisă de instanțele de fond și apel în interpretarea probatoriului, cu consecința greșitei sale condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate. Sub un prim aspect, susținerile inculpatei în sensul că nu a știut de existența drogurilor în colet, că nu ea le-a expediat, ci concubinul său, nu sunt confirmate de probele aflate la dosarul cauzei.

Astfel, pe de o parte, deși inculpata susține că acea cutie de cafea a fost sigilată de numitul E. – concubinul său, înainte de a fi pusă în colet, constatarea criminalistică a relevat pe cutie doar urmele papilare ale inculpatei; pe de altă parte, inculpata a încercat să acrediteze ideea unei înțelegeri anterioare între inculpatul I.M. și E., arătând că a surprins o discuție între E. și inculpatul I.M. legată de cocaină, însă din declarațiile ulterioare ale inculpatei reiese că inculpatul nu cunoștea decât 2-3 cuvinte în limba italiană, fiind necesară intervenția ei pentru a traduce discuțiile dintre cei doi. Ca atare, solicitarea inculpatei de a fi achitată întrucât fapta a fost comisă de o altă persoană, nu poate fi primită, existând totodată suficiente elemente care conturează vinovăția inculpatei, respectiv faptul că aceasta, deși a susținut că dorea să trimită un colet mamei sale, în mun.

Brăila, a expediat coletul (ce conținea drogurile) pe numele inculpatului, l-a anunțat despre data sosirii coletului și, mai mult, a venit ea personal în țară la scurt timp de la momentul expedierii coletului. Toate aceste elemente, coroborate cu aspectul că urmele papilare ridicate de pe cutia de cafea, precum și de pe restul bunurilor din colet (cu excepția unei singure urme aflată pe ambalajul unei sticluțe cu parfum) au fost create de inculpata S.A.A., conduc la concluzia ca aceasta a comis cu vinovăție infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, nepunându-se problema existenței vreunui dubiu sub acest aspect. 3. Recursurile celor doi inculpați sunt însă întemeiate în ceea ce privește critica vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate de către instanța de apel.

ÎNALTA CURTE constată că instanța de apel a menținut circumstanțele atenuante reținute conform dispoziției art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere împrejurarea că inculpații I.M. și S.A.A. se află la primul impact cu legea penală și că până la comiterea faptelor din prezenta cauză au avut un comportament demn în societate și în mediul în care își desfășoară viața, însă prin raportare la celelalte criterii de individualizare a răspunderii penale, respectiv: gravitatea ridicată a infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, modalitățile și împrejurările săvârșirii, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal - în sensul acreditării nevinovăției ori minimalizării vinovăției -, a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță, precum și că îndreptarea și reeducarea inculpaților se poate realiza în condiții optime doar prin executarea efectivă a acestor pedepse.

Această ultimă apreciere nu este justificată, în opinia Înaltei Curți, care constată că prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen., reținând că în raport de natura faptelor comise, pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaților (sunt la primul conflict cu legea penală, sunt tineri, au avut poziții oscilante dar care nu le pot fi imputate atâta vreme cât reprezintă modalități legale de exercitare a dreptului la apărare), sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins prin aplicarea unor pedepse în cuantumul stabilit de instanța de fond, orientat doar cu puțin peste minimul special stabilit ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata S.A.A., având în vedere și împrejurarea că aceasta a comis o singură faptă, că este mama unui copil minor care are nevoie de îngrijirea și supravegherea sa, precum și tratamentul sancționator (pedeapsă neprivativă de libertate) aplicat în aceeași cauză coinculpatul B.M., Înalta Curte apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, fiind îndeplinite cerințele art. 86/1 C. pen. pentru aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații I.M. și S.A.A. și va casa în parte decizia recurată și sentința penală nr. 163 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați; în rejudecare, va înlătura majorarea pedepselor principale dispusă de instanța de apel față de ambii inculpați, menținând pedepsele aplicate acestora în cuantumul stabilit de instanța de fond, respectiv 3 ani și 2 luni închisoare pentru inculpatul I.M. și 4 ani închisoare pentru inculpata S.A.A., menținând aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

față de inculpatul I.M., iar față de inculpata S.A.A. va face aplicarea art. 86 1 - 86 4 C. pen., precum și art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 350 alin. (3) C. proc. pen., menținând față de ambii inculpați restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații I.M. și S.A.A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 163 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților I.M. și S.A.A. Rejudecând, înlătură majorarea pedepselor principale dispusă de instanța de apel față de ambii inculpați, menținând pedepsele aplicate acestora în cuantumul stabilit de instanța de fond, respectiv 3 ani și 2 luni închisoare pentru inculpatul I.M. și 4 ani închisoare pentru inculpata S.A.A.

Menține aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. față de inculpatul I.M., precum și restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.M., durata reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2010 la 25 mai 2011. În baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.A.A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani care se socotește de la data rămânerii definitivă a hotărârii. Pe durata termenului de încercare condamnata se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86 3 alin. (1) lit. a), b), c), și d) C. pen.

: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brăila; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatei cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. pen. Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei S.A.A., durata reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2010 la 25 mai 2011. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) teza III C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertatea inculpatei S.A.A., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 23 februarie 2010 emis de Tribunalul Brăila, dacă nu este arestată în altă cauză. Onorariile parțiale apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților până la prezentarea apărătorilor aleși în sume de câte 150 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor inculpaților rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2011.