ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4821/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4821/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr.

9166/63/2009, reclamantul P.D.P. a solicitat instanței în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce o

va pronunța să dispună constatarea caracterului politic al măsurilor

administrative luate împotriva sa, constatarea dreptului de proprietate asupra

apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți și în consecință

acordarea de despăgubiri conform Legii 10/2001, acordarea indemnizației pentru

14 ani corespunzătoare Decretul-lege nr. 118/1990, despăgubiri pentru bunurile

din apartament nerecuperate în valoarea de 20.000 lei, fără despăgubiri morale.

În motivarea cererii a arătat că a

depus cerere de revendicare în baza Legii nr. 10/2001 ce i-a fost respinsă,

motivat de faptul că nu a fost proprietar, i s-a desfăcut contractul de muncă

de 6 ori, a fost exmatriculat din școală de 3 ori, respectiv în anul 1972, 1977

și 1982, a fost reținut și anchetat pentru tentativă de trecere frauduloasă a

frontierei în luna iunie 1976, de la ora 10 .00 și până la 5.oo dimineața,

precum și întruna din lunile iulie sau august 1984 de la ora 10.00 ziua până a

doua zi dimineața.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat

respingerea acțiunii, motivat de faptul că despăgubirile materiale nu au fost

dovedite, iar indemnizația corespunzătoare Decretul-lege nr. 118/1990 pentru 14

ani reprezintă în fapt daune morale, daune pe care reclamantul a arătat în mod

expres că nu le solicită.

La data de 09 decembrie 2009

reclamantul a depus o precizare la acțiune în care a menționat bunurile mobile

confiscate și anume: cărți în valoare de 7000 lei, volumul „ Hronicul a

romano-moldo-vlahilor " în valoare de 1300 lei, două mese sculptate în

valoare de 1000 lei fiecare, suma de 2500 lei, 6 paturi fiecare în valoare de

250 lei, plapumă în valoare de 1000 lei, fier de călcat, radiator amândouă în

valoare de 500 lei, cuțite, linguri, furculițe, veselă - cam 500 lei.

La data de 17 decembrie 2009

reclamantul a mai depus o precizare la acțiune în care a arătat că indemnizația

pentru 14 ani pe Decretul-lege nr. 118/1990 este de 14.000.000 sau 7.000.000,

sumă precizată efectiv la data de 25 ianuarie 2010 ca fiind 1456 lei.

La termenul de judecată din 25

februarie 2010 instanța a respins excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Dolj, motivat de faptul că deși capătul de cerere evaluabil în

bani are o valoare mai mică de 5 miliarde lei vechi ce ar atrage competența

materială a judecătoriei, conform art. 1 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) C.

proc. civ., cererea mai are și un alt capăt de cerere având ca obiect

constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, care, potrivit

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 este de competența tribunalului,

situație în care operează prorogarea de competență, potrivit art. 17 C. proc.

civ.

Prin sentința civilă nr. 120 din 18

martie 2010, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamant,

reținând că măsurile administrative al căror caracter politic solicită a fi

constatat, enumerate de către reclamant sunt: desfacerea contractului de muncă

de 6 ori, exmatricularea din școală de 3 ori, respectiv în anul 1972, 1977,

1982, reținerea și anchetarea pentru tentativă de trecere frauduloasă a

frontierei în luna iunie 1976, de la ora 10.00 ziua până la 5.00 dimineața,

într-una din lunile iulie sau august 1984 de la ora 10 00 ziua până dimineața.

Cu privire la desfacerea contractului

individual de muncă, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia

carnetului de muncă ( f. 38- 45 ) și declarațiile extrajudiciare de martori (

f. 35-37) nu rezultă că aceste măsuri au fost dispuse ca urmare a activității

politice a reclamantului, reclamantul nepropunând alte probe în susținerea

afirmațiilor sale.

Nici exmatricularea din școală nu este

dovedită de către reclamant ca fiind urmarea aceleiași activități politice a

acestuia, adeverințele nr. 143/2009 emisă de Liceul Teoretic Traian Orșova, nr.

4084/2008 emisă de Grupul Școlar Industrial Energetic Craiova, nr. 4684/2009

emisă de Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți menționând ca motiv al

exmatriculărilor doar absența nejustificată a acestuia de la cursuri.

Nici perioada în care reclamantul a

fost internat în Spitalul nr. 9 din București, respectiv 16 mai 1972 - 23 mai

1972 nu reprezintă o justificare a absențelor menționate în adeverința nr.

4084/2008 emisă de Grupul Școlar Industrial Energetic Craiova, întrucât acesta

a fost exmatriculat la data de 09 mai 1972 anterior exmatriculării.

Această perioadă în care a fost

internat, reclamantul nu a solicitat a fi constatată ca măsură administrativă

cu caracter politic.

Cât privește perioada în care a fost

reținut și anchetat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în

luna iunie 1976, de la 10 ziua până la 5 dimineața, într-una din lunile iulie

sau august 1984 de la 10.00 ziua până dimineața, reclamantul nu a făcut dovada

acestor măsuri, din adresa nr. 1479335/2009 a Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontieră Mehedinți rezultând că în baza lor de date nu sunt

informații cu privire la aceste aspecte, reclamantul nepropunând alte probe în

dovedirea acestui aspect.

Prin urmare, întrucât reclamantul nu a

făcut dovada măsurilor administrative al căror caracter politic solicită a fi

constatat, deși avea această obligație conform art. 1169 C. civ, instanța a respins

capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor

administrative ca nedovedit.

In ceea ce privește constatarea

dreptului de proprietate asupra apartamentului, dat fiind că acest apartament a

fost deținut de către reclamant doar cu titlu de chiriaș, după cum rezultă din

copia contractului de închiriere nr. 2180/1977, iar dispozițiile Legii nr.

221/2009 sunt în sensul restituirii imobilelor proprietatea persoanelor

persecutate politic, aspect ce rezultă din prevederile art. 5 alin. (1) lit. b)

din acest act normativ care fac trimitere la dispozițiile Legii nr. 10/2001, în

acest din urmă act normativ prevăzându-se în art. 3 alin. (1) lit. a) că sunt

persoane îndreptățite „ persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora", tribunalul a respins capătul de având

ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra acestui imobil.

Cât privește c/val bunurilor mobile ce

i-au fost confiscate, s-a constatat pe de o parte că reclamantul nu a făcut

dovada nici a dețineri, nici a confiscării lor, iar pe de altă parte nici că

acestea au fost confiscate ca urmare a unei măsuri administrative cu caracter

politic.

Reclamantul a mai solicitat și

indemnizația pentru 14 ani pe Decretul-lege nr. 118/1990, precizând că a primit

doar 2 lei, capăt de cerere pe care instanța 1-a respins, motivat de faptul că

pe de o parte această indemnizație reprezintă tot o reparație morală,

acordându-se după cum se menționează în art. 4 din acest act normativ,

indiferent dacă persoanele aflate în situațiile prev. de art. 1 alin. (1) sunt

sau nu sunt pensionate, iar pe de altă parte că aceasta a fost acordată pentru

perioada în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 din București ,

după cum rezultă din decizia nr. 186/1999 (f. 5), perioadă

care nu s-a solicitat în prezenta

cauză a fi constatată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic.

Mai mult, potrivit art. 4 alin. (3)

din Decretul-Lege nr. 118/1990, aceste indemnizații se actualizează prin

hotărâre a guvernului, în funcție de evoluția prețurilor și a tarifelor, o dată

cu indexările aplicate pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de

stat.

Față de cele expuse mai sus,

tribunalul, în baza art. 4, art. 5 din Legea nr. 221/2009 a respins acțiunea

reclamantului ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Apelantul reclamant a susținut că în

mod greșit instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii promovate, întrucât

împotriva sa au fost exercitate măsuri administrative al căror caracter politic

a solicitat a fi constatat, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009,

fiindu-i pe cale de consecință aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (4) din

acest normativ.

In acest sens, apelantul reclamant a

arătat că întrucât Legea 221/20909 se aplică și persoanelor cărora le-au fost

recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, a solicitat

constatarea dreptului de proprietate pentru apartament și despăgubiri în baza

Legii nr. 10/2001, indemnizație pentru 14 ani corespunzătoare Decretului-lege

nr. 118/1990, daune morale, precum și despăgubiri pentru bunurile nerecuperate,

în valoare de 15.000 lei.

La apelul formulat de reclamant

intimatul Statul Român a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

acestuia ca nefondat, arătând că sentința primei instanțe este legală și

temeinică.

Prin decizia civilă nr. 273 din 22

septembrie 2010, Curtea de apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul

P.D.P. împotriva sentinței civile nr. 120 din 18 martie 2010 a Tribunalului

Dolj.

Instanța de apel a reținut că, Legea

nr. 221/2009 are ca obiect stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor

care, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au făcut obiectul unor

condamnări cu caracter politic ori al unor măsuri administrative asimilate

acestora.

Anterior acestei legi, au fost

adoptate Decretul-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999 pentru repararea

prejudiciilor morale și materiale suferite în timpul regimul politic anterior

de categorii de persoane expres prevăzute în actele normative.

Actul normativ din 2009 are caracter

de complinire, nu înlătură drepturile deja stabilite prin legile anterioare,

având ca scop înlăturarea consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter

politic pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, repunerea în

drepturi a persoanelor pentru care s-a dispus, prin aceste condamnări,

decăderea din drepturi sau degradarea militară; acordarea de despăgubiri

morale, dacă reparațiile obținute prin efectul Decretului-lege nr. 118/1990 și

O.U.G. nr. 214/1999 nu sunt suficiente; repararea prejudiciului material produs

prin confiscarea unor bunuri prin hotărârea de condamnare sau ca efect al

măsurii administrative, dacă bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obținut

despăgubiri în echivalent.

Prin art. 1 și art. 3 din Legea nr.

221/2009, se definesc două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic

comunist și care pot fi reparate, respectiv condamnările cu caracter politic

(definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile în baza cărora a

fost pronunțată condamnarea) și măsurile administrative cu caracter politic,

acestea din urmă fiind definite ca măsuri administrative având ca obiect

dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în unități și

colonii de muncă, stabilirea locului de muncă obligatoriu, dacă au fost

întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de

legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, alte măsuri administrative,

dacă scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea

concordantă a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999.

Modalitatea practică de reparare a

prejudiciului este stabilită de legiuitor prin art. 5 din lege, în alin. (1)

stabilindu-se că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic

sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, se

poate adresa instanței de judecată. Litera a) din acest alineat prevede

posibilitatea de a cere obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru

prejudiciul moral suferit prin condamnare, iar lit. b) stabilește acordarea de

despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin

hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă a obținut

reparația în condițiile legilor anterioare.

Cadrul general de reglementare a

drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică

și teleologică a prevederilor art. 5, privește toate persoanele, atât cele

condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri

administrative politice în perioada de referință, care beneficiază de dreptul

la despăgubiri morale și/sau materiale.

Atât condamnările, cât și măsurile

administrative au avut un caracter politic, constituie măsuri abuzive ale

regimului comunist, vizând persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme

regimului comunist totalitar și care au suferit prejudicii materiale și morale,

iară a se putea distinge între cele două categorii, sub aspectul daunelor

materiale și morale, întrucât ar însemna negarea rațiunii adoptării actului

normativ și crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru persoanele aflate

în situații similare.

In speță, prin acțiunea formulată

reclamantul a solicitat instanței să dispună constatarea caracterului politic

al măsurilor administrative luate împotriva sa, constatarea dreptului de

proprietate asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, și în

consecință acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, acordarea

indemnizației de 14 ani corespunzătoare Decretului-lege nr. 118/1990,

despăgubiri pentru bunurile din apartament nerecuperate în valoarea de 20.000

lei, tară a solicita despăgubiri morale.

S-a constatat că Tribunalul Dolj în

baza probatoriului administrat în cauză a reținut în mod judicios că sunt

lipsite de temei legal solicitările formulate de reclamant prin acțiune.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, respectiv copia carnetului de muncă, precum și proba testimonială

extrajudiciară atestă faptul că măsurile dispuse împotriva apelantului

reclamant vizând desfacerea contractului individual de muncă nu au fost dispuse

ca urmare a activității politice a apelantului, acesta nepropunând nici o altă

probă în susținerea afirmațiilor sale, obligativitate ce-i incumba conform art.

1169 C. civ.

Totodată, adeverințele nr. 143/2009,

4084/2008 și 4684/2009 emise de Liceul Teoretic „Traian" Orșova, Grupul

Școlar Industrial Energetic Craiova, precum și Inspectoratul Școlar Mehedinți,

menționează ca unic motiv al exmatriculărilor apelantului reclamant absența

nejustificată a acestuia de la cursuri, neconfirmându-se în nici un fel

susținerea acestuia că ar fi fost rezultatul activității politice pe care a

desfășurat-o.

Prima instanță a reținut în mod corect

că internarea reclamantului în Spitalul nr. 9 din București, ce a avut loc în

perioada 16 mai 1972 - 23 mai 1972 nu justifică absențele menționate în

adeverința emisă de Gr.Școlar Energetic Craiova, întrucât apelantul reclamant a

fost exmatriculat la data de 9 mai 1972, deci anterior internării, iar perioada

în care a fost internat, reclamantul nu a solicitat a fi constatată ca măsură

administrativă cu caracter politic.

Totodată, din adresa nr. 1479335/2009,

eliberată de Inspectoratul jud. al Poliției de Frontieră Mehedinți, rezultă că

în baza de date a acestei instituții nu există informații de natură a confirma

susținerile apelantului reclamant referitor la reținerea și anchetarea sa

pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976 și

întruna din lunile iulie sau august 1984, apelantul nepropunând administrarea

altor probatorii în dovedirea acestui aspect.

Ca atare, se constată că în mod corect

instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada măsurilor

administrative al căror caracter politic a solicitat a fi constatat, respingând

motivat acest petit de cerere.

Cu privire la solicitarea apelantului

reclamant vizând constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, se

constată că acest bun a fost deținut de reclamant numai în calitate de chiriaș,

potrivit contractului de închiriere nr. 2180/1977, aspect de altfel necontestat

de acesta.

Or, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.

b) din Legea 221/2009, sunt în sensul restituirii imobilelor proprietatea

persoanelor executate politic, dispoziții ce fac trimitere la prevederile Legii

10/2001, care în art. 3 alin. (1) lit. a) arată că sunt persoane îndreptățite

persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a

acestora.

Este evident că în speță beneficiul

acestor prevederi legale nu-i este aplicabil apelantului reclamant, situație

corect reținută de instanța de fond.

Deși apelantul a susținut că odată cu

evacuarea sa din apartament i-au fost confiscate bunurile mobile pe care le

deținea, se constată că nu a făcut în nici un fel dovada realității acestor

susțineri și nici pe aceea a confiscării bunurilor, cu atât mai mult a confiscării

acestora ca urmare a aplicării unei măsuri administrative cu caracter politic.

Referitor la solicitarea reclamantului

cu privire la indemnizația prevăzută de Decretul-lege 118/1990 pentru o

perioadă de 14 ani, susținând că a primit numai suma modică de 2 lei, se

constată că această indemnizația reprezintă o reparație morală iar reclamantul

nu a solicitat despăgubiri morale.

De asemenea se constată că această

solicitare a reclamantului a fost în mod corect respinsă de prima instanță,

întrucât așa cum rezultă din Decizia nr. 186/1999, eliberată de Comisia

Județeană Mehedinți de aplicare a Decretului-lege 118/1990 republicat,

îndreptățirea reclamantului în a primi despăgubiri conform acestui act normativ

a fost acordată numai pentru perioada 16 mai 1972 - 22 mai 1972, când a fost

internat la Spitalul nr. 9 din București, perioadă care însă nu a fost

solicitată de reclamant a fi constatată ca fiind o măsură administrativă cu

caracter politic.

Se constată că în cadrul motivelor de

apel apelantul reclamant a solicitat și daune morale, solicitarea sa

reprezentând o cerere nouă, inadmisibil a fi făcută pentru prima dată în apel,

conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, prin acțiunea introductivă în

instanță, reclamantul a precizat expres că nu solicită despăgubiri morale,

această mențiune a sa nefiind modificată pe parcursul judecății și, ca atare,

neconstituind petit de cerere asupra căruia instanța de fond trebuia să se

pronunțe, apelantul reclamant nu poate solicita direct în calea de atac a apelului

acordarea daunelor morale.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs în termen reclamantul P.D.D.

Recurentul, în motivarea cererii de

recurs nu precizează în drept motivele avute în vedere.

În prezentarea extensivă a cererii de

recurs se reiau aceleași motive expuse în acțiunea principală și în cererea de

apel, fără a se învedera critici privind nelegalitatea hotărârii instanței de

apel.

Analizând cererea de recurs, instanța

reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Instanța de apel în mod corect a

reținut starea de fapt și de drept, în sensul că obiectul cererii de chemare în

judecată a fost acela privind pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună

constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva

reclamantului, constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului

situat în Drobeta Turnu-Severin, acordarea despăgubirilor potrivit Legii nr.

10/2001, acordarea unei indemnizații pentru 14 ani, corespunzătoare

Decretului-lege nr. 118/1990 și acordarea despăgubirilor pentru bunurile din

apartamentul său, nerecuperate și evaluate la 20.000 lei, nesolicitând inițial

despăgubiri morale.

A mai arătat recurentul că măsurile

administrative al căror caracter politic a solicitat să fie constatat ar fi:

desfacerea contractului de muncă de 6 ori, exmatricularea din școală de trei

ori, respectiv în anii 1972, 1977 și 1982, reținerea și arestarea sa pentru

tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976 și într-una

din lunile iulie sau august 1984.

Prin hotărârea recurată, pe baza

probelor administrate, instanța corect a reținut cu privire la desfacerea

contractului de muncă, că această măsură s-a dispus pentru alte motive decât

cele privind activitățile politice întreprinse de recurent.

Nu s-a dovedit nici împrejurarea că

exmatricularea din școală a fost urmare a aceleiași activități politice a

reclamantului, ci dimpotrivă motivul exmatriculărilor a fost absența

nejustificată de la școală.

Pentru perioada 16 mai 1971 – 23 mai 1972,

în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 București, nu s-a

solicitat constatarea ca măsură administrativă cu caracter politic, perioadă

care nu a putut fi inclusă în intervalul de timp al școlarizări și considerată

ca absență nemotivată.

Reclamantul a fost exmatriculat din

școală la 09 mai 1972, deci anterior internării în spitalul de psihiatrie.

Nicio probă administrată în cauză nu

confirmă cercetarea și reținerea reclamantului pentru tentativa de trecere

frauduloasă a frontierei.

Față de cele expuse, corect a fost

respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al

măsurilor administrative ca nedovedit.

Referitor la constatarea dreptului de

proprietate asupra apartamentului, instanța a avut în vedere că reclamantul îl

deținea cu titlul de chiriaș, situație în care instanța a dat eficiență

dispozițiilor Legii nr. 221/2009, în sensul restituirii numai a imobilelor

proprietatea persoanelor persecutate politic, conform art. 5 alin. (1) lit. b),

care fac trimitere la dispozițiile legii precitate.

Cu privire la contravaloarea bunurilor

mobile pretinse că i-au fost confiscate și evaluate de reclamant la 15.000 lei,

soluția instanței de apel este corectă, deoarece recurentul nu a făcut dovada

deținerii și confiscării lor și nici că au fost confiscate ca urmare a

măsurilor administrative cu caracter politic.

Indemnizația acordată reclamantului în

temeiul Decretului-lege 118/2009 s-a reținut a fi o reparație morală, și s-a

acordat persoanelor îndreptățite, indiferent dacă au fost sau nu pensionate,

reclamantului cuvenindu-i-se pentru perioada în care a fost internat în

Spitalul nr. 9 București, indemnizație care este supusă actualizării în raport

de evoluția prețurilor, tarifelor și tuturor indexărilor ce se aplică pensiilor.

În raport de cele expuse, se reține

că, recurentul a criticat hotărârea instanței de apel, invocând aplicarea

greșită a art. 5 din Legea nr. 221/2009, critică ce poate fi încadrată în

motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Legea nr. 221/2009 are ca obiect o

strictă reglementare, respectiv stabilirea unor drepturi în favoarea

persoanelor care, în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au făcut

obiectul unor condamnări cu caracter politic, ori a unor măsuri administrative

asimilate, dar, în speță, se reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu

aplicarea corectă a art. 5 din lege.

Niciuna dintre solicitările

reclamantului din cauză nu se încadrează în faptele prevăzute în mod distinct

de legea specială, lege ce are ca scop înlăturarea consecințelor penale ale

condamnărilor cu caracter politic.

Față de toate considerentele expuse,

reținându-se ca nefondate criticile formulate de reclamant, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul P.D.P. împotriva deciziei nr. 273 din 22 septembrie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 iunie 2011.