ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4821/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr. 9166/63/2009, reclamantul P.D.P. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva sa, constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți și în consecință acordarea de despăgubiri conform Legii 10/2001, acordarea indemnizației pentru 14 ani corespunzătoare Decretul-lege nr. 118/1990, despăgubiri pentru bunurile din apartament nerecuperate în valoarea de 20.000 lei, fără despăgubiri morale.

În motivarea cererii a arătat că a depus cerere de revendicare în baza Legii nr. 10/2001 ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că nu a fost proprietar, i s-a desfăcut contractul de muncă de 6 ori, a fost exmatriculat din școală de 3 ori, respectiv în anul 1972, 1977 și 1982, a fost reținut și anchetat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976, de la ora 10 .00 și până la 5.oo dimineața, precum și întruna din lunile iulie sau august 1984 de la ora 10.00 ziua până a doua zi dimineața. Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că despăgubirile materiale nu au fost dovedite, iar indemnizația corespunzătoare Decretul-lege nr. 118/1990 pentru 14 ani reprezintă în fapt daune morale, daune pe care reclamantul a arătat în mod expres că nu le solicită.

La data de 09 decembrie 2009 reclamantul a depus o precizare la acțiune în care a menționat bunurile mobile confiscate și anume: cărți în valoare de 7000 lei, volumul „ Hronicul a romano-moldo-vlahilor " în valoare de 1300 lei, două mese sculptate în valoare de 1000 lei fiecare, suma de 2500 lei, 6 paturi fiecare în valoare de 250 lei, plapumă în valoare de 1000 lei, fier de călcat, radiator amândouă în valoare de 500 lei, cuțite, linguri, furculițe, veselă - cam 500 lei. La data de 17 decembrie 2009 reclamantul a mai depus o precizare la acțiune în care a arătat că indemnizația pentru 14 ani pe Decretul-lege nr. 118/1990 este de 14.000.000 sau 7.000.000, sumă precizată efectiv la data de 25 ianuarie 2010 ca fiind 1456 lei.

La termenul de judecată din 25 februarie 2010 instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, motivat de faptul că deși capătul de cerere evaluabil în bani are o valoare mai mică de 5 miliarde lei vechi ce ar atrage competența materială a judecătoriei, conform art. 1 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cererea mai are și un alt capăt de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, care, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 este de competența tribunalului, situație în care operează prorogarea de competență, potrivit art. 17 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 120 din 18 martie 2010, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că măsurile administrative al căror caracter politic solicită a fi constatat, enumerate de către reclamant sunt: desfacerea contractului de muncă de 6 ori, exmatricularea din școală de 3 ori, respectiv în anul 1972, 1977, 1982, reținerea și anchetarea pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976, de la ora 10.00 ziua până la 5.00 dimineața, într-una din lunile iulie sau august 1984 de la ora 10 00 ziua până dimineața. Cu privire la desfacerea contractului individual de muncă, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia carnetului de muncă ( f. 38- 45 ) și declarațiile extrajudiciare de martori ( f. 35-37) nu rezultă că aceste măsuri au fost dispuse ca urmare a activității politice a reclamantului, reclamantul nepropunând alte probe în susținerea afirmațiilor sale.

Nici exmatricularea din școală nu este dovedită de către reclamant ca fiind urmarea aceleiași activități politice a acestuia, adeverințele nr. 143/2009 emisă de Liceul Teoretic Traian Orșova, nr. 4084/2008 emisă de Grupul Școlar Industrial Energetic Craiova, nr. 4684/2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți menționând ca motiv al exmatriculărilor doar absența nejustificată a acestuia de la cursuri. Nici perioada în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 din București, respectiv 16 mai 1972 - 23 mai 1972 nu reprezintă o justificare a absențelor menționate în adeverința nr. 4084/2008 emisă de Grupul Școlar Industrial Energetic Craiova, întrucât acesta a fost exmatriculat la data de 09 mai 1972 anterior exmatriculării.

Această perioadă în care a fost internat, reclamantul nu a solicitat a fi constatată ca măsură administrativă cu caracter politic. Cât privește perioada în care a fost reținut și anchetat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976, de la 10 ziua până la 5 dimineața, într-una din lunile iulie sau august 1984 de la 10.00 ziua până dimineața, reclamantul nu a făcut dovada acestor măsuri, din adresa nr. 1479335/2009 a Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Mehedinți rezultând că în baza lor de date nu sunt informații cu privire la aceste aspecte, reclamantul nepropunând alte probe în dovedirea acestui aspect. Prin urmare, întrucât reclamantul nu a făcut dovada măsurilor administrative al căror caracter politic solicită a fi constatat, deși avea această obligație conform art. 1169 C. civ, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative ca nedovedit.

In ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, dat fiind că acest apartament a fost deținut de către reclamant doar cu titlu de chiriaș, după cum rezultă din copia contractului de închiriere nr. 2180/1977, iar dispozițiile Legii nr. 221/2009 sunt în sensul restituirii imobilelor proprietatea persoanelor persecutate politic, aspect ce rezultă din prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din acest act normativ care fac trimitere la dispozițiile Legii nr. 10/2001, în acest din urmă act normativ prevăzându-se în art. 3 alin. (1) lit. a) că sunt persoane îndreptățite „ persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora", tribunalul a respins capătul de având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra acestui imobil.

Cât privește c/val bunurilor mobile ce i-au fost confiscate, s-a constatat pe de o parte că reclamantul nu a făcut dovada nici a dețineri, nici a confiscării lor, iar pe de altă parte nici că acestea au fost confiscate ca urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic.

Reclamantul a mai solicitat și indemnizația pentru 14 ani pe Decretul-lege nr. 118/1990, precizând că a primit doar 2 lei, capăt de cerere pe care instanța 1-a respins, motivat de faptul că pe de o parte această indemnizație reprezintă tot o reparație morală, acordându-se după cum se menționează în art. 4 din acest act normativ, indiferent dacă persoanele aflate în situațiile prev. de art. 1 alin. (1) sunt sau nu sunt pensionate, iar pe de altă parte că aceasta a fost acordată pentru perioada în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 din București , după cum rezultă din decizia nr. 186/1999 (f. 5), perioadă care nu s-a solicitat în prezenta cauză a fi constatată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic.

Mai mult, potrivit art. 4 alin. (3) din Decretul-Lege nr. 118/1990, aceste indemnizații se actualizează prin hotărâre a guvernului, în funcție de evoluția prețurilor și a tarifelor, o dată cu indexările aplicate pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat. Față de cele expuse mai sus, tribunalul, în baza art. 4, art. 5 din Legea nr. 221/2009 a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Apelantul reclamant a susținut că în mod greșit instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii promovate, întrucât împotriva sa au fost exercitate măsuri administrative al căror caracter politic a solicitat a fi constatat, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, fiindu-i pe cale de consecință aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (4) din acest normativ.

In acest sens, apelantul reclamant a arătat că întrucât Legea 221/20909 se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru apartament și despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, indemnizație pentru 14 ani corespunzătoare Decretului-lege nr. 118/1990, daune morale, precum și despăgubiri pentru bunurile nerecuperate, în valoare de 15.000 lei. La apelul formulat de reclamant intimatul Statul Român a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că sentința primei instanțe este legală și temeinică. Prin decizia civilă nr. 273 din 22 septembrie 2010, Curtea de apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.D.P.

împotriva sentinței civile nr. 120 din 18 martie 2010 a Tribunalului Dolj. Instanța de apel a reținut că, Legea nr. 221/2009 are ca obiect stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic ori al unor măsuri administrative asimilate acestora. Anterior acestei legi, au fost adoptate Decretul-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999 pentru repararea prejudiciilor morale și materiale suferite în timpul regimul politic anterior de categorii de persoane expres prevăzute în actele normative.

Actul normativ din 2009 are caracter de complinire, nu înlătură drepturile deja stabilite prin legile anterioare, având ca scop înlăturarea consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, repunerea în drepturi a persoanelor pentru care s-a dispus, prin aceste condamnări, decăderea din drepturi sau degradarea militară; acordarea de despăgubiri morale, dacă reparațiile obținute prin efectul Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999 nu sunt suficiente; repararea prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri în echivalent.

Prin art. 1 și art. 3 din Legea nr. 221/2009, se definesc două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic comunist și care pot fi reparate, respectiv condamnările cu caracter politic (definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile în baza cărora a fost pronunțată condamnarea) și măsurile administrative cu caracter politic, acestea din urmă fiind definite ca măsuri administrative având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea locului de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, alte măsuri administrative, dacă scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea concordantă a dispozițiilor art. 2 din O.U.G.

nr. 214/1999. Modalitatea practică de reparare a prejudiciului este stabilită de legiuitor prin art. 5 din lege, în alin. (1) stabilindu-se că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, se poate adresa instanței de judecată. Litera a) din acest alineat prevede posibilitatea de a cere obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, iar lit. b) stabilește acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă a obținut reparația în condițiile legilor anterioare.

Cadrul general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică și teleologică a prevederilor art. 5, privește toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice în perioada de referință, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale și/sau materiale. Atât condamnările, cât și măsurile administrative au avut un caracter politic, constituie măsuri abuzive ale regimului comunist, vizând persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme regimului comunist totalitar și care au suferit prejudicii materiale și morale, iară a se putea distinge între cele două categorii, sub aspectul daunelor materiale și morale, întrucât ar însemna negarea rațiunii adoptării actului normativ și crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru persoanele aflate în situații similare.

In speță, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței să dispună constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva sa, constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, și în consecință acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, acordarea indemnizației de 14 ani corespunzătoare Decretului-lege nr. 118/1990, despăgubiri pentru bunurile din apartament nerecuperate în valoarea de 20.000 lei, tară a solicita despăgubiri morale. S-a constatat că Tribunalul Dolj în baza probatoriului administrat în cauză a reținut în mod judicios că sunt lipsite de temei legal solicitările formulate de reclamant prin acțiune.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv copia carnetului de muncă, precum și proba testimonială extrajudiciară atestă faptul că măsurile dispuse împotriva apelantului reclamant vizând desfacerea contractului individual de muncă nu au fost dispuse ca urmare a activității politice a apelantului, acesta nepropunând nici o altă probă în susținerea afirmațiilor sale, obligativitate ce-i incumba conform art. 1169 C. civ. Totodată, adeverințele nr. 143/2009, 4084/2008 și 4684/2009 emise de Liceul Teoretic „Traian" Orșova, Grupul Școlar Industrial Energetic Craiova, precum și Inspectoratul Școlar Mehedinți, menționează ca unic motiv al exmatriculărilor apelantului reclamant absența nejustificată a acestuia de la cursuri, neconfirmându-se în nici un fel susținerea acestuia că ar fi fost rezultatul activității politice pe care a desfășurat-o.

Prima instanță a reținut în mod corect că internarea reclamantului în Spitalul nr. 9 din București, ce a avut loc în perioada 16 mai 1972 - 23 mai 1972 nu justifică absențele menționate în adeverința emisă de Gr.Școlar Energetic Craiova, întrucât apelantul reclamant a fost exmatriculat la data de 9 mai 1972, deci anterior internării, iar perioada în care a fost internat, reclamantul nu a solicitat a fi constatată ca măsură administrativă cu caracter politic. Totodată, din adresa nr. 1479335/2009, eliberată de Inspectoratul jud. al Poliției de Frontieră Mehedinți, rezultă că în baza de date a acestei instituții nu există informații de natură a confirma susținerile apelantului reclamant referitor la reținerea și anchetarea sa pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976 și întruna din lunile iulie sau august 1984, apelantul nepropunând administrarea altor probatorii în dovedirea acestui aspect.

Ca atare, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada măsurilor administrative al căror caracter politic a solicitat a fi constatat, respingând motivat acest petit de cerere. Cu privire la solicitarea apelantului reclamant vizând constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, se constată că acest bun a fost deținut de reclamant numai în calitate de chiriaș, potrivit contractului de închiriere nr. 2180/1977, aspect de altfel necontestat de acesta. Or, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea 221/2009, sunt în sensul restituirii imobilelor proprietatea persoanelor executate politic, dispoziții ce fac trimitere la prevederile Legii 10/2001, care în art. 3 alin. (1) lit. a) arată că sunt persoane îndreptățite persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Este evident că în speță beneficiul acestor prevederi legale nu-i este aplicabil apelantului reclamant, situație corect reținută de instanța de fond. Deși apelantul a susținut că odată cu evacuarea sa din apartament i-au fost confiscate bunurile mobile pe care le deținea, se constată că nu a făcut în nici un fel dovada realității acestor susțineri și nici pe aceea a confiscării bunurilor, cu atât mai mult a confiscării acestora ca urmare a aplicării unei măsuri administrative cu caracter politic. Referitor la solicitarea reclamantului cu privire la indemnizația prevăzută de Decretul-lege 118/1990 pentru o perioadă de 14 ani, susținând că a primit numai suma modică de 2 lei, se constată că această indemnizația reprezintă o reparație morală iar reclamantul nu a solicitat despăgubiri morale.

De asemenea se constată că această solicitare a reclamantului a fost în mod corect respinsă de prima instanță, întrucât așa cum rezultă din Decizia nr. 186/1999, eliberată de Comisia Județeană Mehedinți de aplicare a Decretului-lege 118/1990 republicat, îndreptățirea reclamantului în a primi despăgubiri conform acestui act normativ a fost acordată numai pentru perioada 16 mai 1972 - 22 mai 1972, când a fost internat la Spitalul nr. 9 din București, perioadă care însă nu a fost solicitată de reclamant a fi constatată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic. Se constată că în cadrul motivelor de apel apelantul reclamant a solicitat și daune morale, solicitarea sa reprezentând o cerere nouă, inadmisibil a fi făcută pentru prima dată în apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, prin acțiunea introductivă în instanță, reclamantul a precizat expres că nu solicită despăgubiri morale, această mențiune a sa nefiind modificată pe parcursul judecății și, ca atare, neconstituind petit de cerere asupra căruia instanța de fond trebuia să se pronunțe, apelantul reclamant nu poate solicita direct în calea de atac a apelului acordarea daunelor morale. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în termen reclamantul P.D.D. Recurentul, în motivarea cererii de recurs nu precizează în drept motivele avute în vedere. În prezentarea extensivă a cererii de recurs se reiau aceleași motive expuse în acțiunea principală și în cererea de apel, fără a se învedera critici privind nelegalitatea hotărârii instanței de apel.

Analizând cererea de recurs, instanța reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Instanța de apel în mod corect a reținut starea de fapt și de drept, în sensul că obiectul cererii de chemare în judecată a fost acela privind pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva reclamantului, constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu-Severin, acordarea despăgubirilor potrivit Legii nr. 10/2001, acordarea unei indemnizații pentru 14 ani, corespunzătoare Decretului-lege nr. 118/1990 și acordarea despăgubirilor pentru bunurile din apartamentul său, nerecuperate și evaluate la 20.000 lei, nesolicitând inițial despăgubiri morale.

A mai arătat recurentul că măsurile administrative al căror caracter politic a solicitat să fie constatat ar fi: desfacerea contractului de muncă de 6 ori, exmatricularea din școală de trei ori, respectiv în anii 1972, 1977 și 1982, reținerea și arestarea sa pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976 și într-una din lunile iulie sau august 1984. Prin hotărârea recurată, pe baza probelor administrate, instanța corect a reținut cu privire la desfacerea contractului de muncă, că această măsură s-a dispus pentru alte motive decât cele privind activitățile politice întreprinse de recurent. Nu s-a dovedit nici împrejurarea că exmatricularea din școală a fost urmare a aceleiași activități politice a reclamantului, ci dimpotrivă motivul exmatriculărilor a fost absența nejustificată de la școală.

Pentru perioada 16 mai 1971 – 23 mai 1972, în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 București, nu s-a solicitat constatarea ca măsură administrativă cu caracter politic, perioadă care nu a putut fi inclusă în intervalul de timp al școlarizări și considerată ca absență nemotivată. Reclamantul a fost exmatriculat din școală la 09 mai 1972, deci anterior internării în spitalul de psihiatrie. Nicio probă administrată în cauză nu confirmă cercetarea și reținerea reclamantului pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei. Față de cele expuse, corect a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative ca nedovedit.

Referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, instanța a avut în vedere că reclamantul îl deținea cu titlul de chiriaș, situație în care instanța a dat eficiență dispozițiilor Legii nr. 221/2009, în sensul restituirii numai a imobilelor proprietatea persoanelor persecutate politic, conform art. 5 alin. (1) lit. b), care fac trimitere la dispozițiile legii precitate. Cu privire la contravaloarea bunurilor mobile pretinse că i-au fost confiscate și evaluate de reclamant la 15.000 lei, soluția instanței de apel este corectă, deoarece recurentul nu a făcut dovada deținerii și confiscării lor și nici că au fost confiscate ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic.

Indemnizația acordată reclamantului în temeiul Decretului-lege 118/2009 s-a reținut a fi o reparație morală, și s-a acordat persoanelor îndreptățite, indiferent dacă au fost sau nu pensionate, reclamantului cuvenindu-i-se pentru perioada în care a fost internat în Spitalul nr. 9 București, indemnizație care este supusă actualizării în raport de evoluția prețurilor, tarifelor și tuturor indexărilor ce se aplică pensiilor. În raport de cele expuse, se reține că, recurentul a criticat hotărârea instanței de apel, invocând aplicarea greșită a art. 5 din Legea nr. 221/2009, critică ce poate fi încadrată în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Legea nr. 221/2009 are ca obiect o strictă reglementare, respectiv stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic, ori a unor măsuri administrative asimilate, dar, în speță, se reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a art. 5 din lege. Niciuna dintre solicitările reclamantului din cauză nu se încadrează în faptele prevăzute în mod distinct de legea specială, lege ce are ca scop înlăturarea consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic. Față de toate considerentele expuse, reținându-se ca nefondate criticile formulate de reclamant, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D.P. împotriva deciziei nr. 273 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2011.