ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3499/2011

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Mehedinți la data de 11 noiembrie 2009, reclamanta B.S.M. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea acestuia la

despăgubiri în valoare de 200.000 RON reprezentând prejudiciul moral suferit de

reclamantă și părinții săi ca urmare a strămutării și stabilirii domiciliului forțat.

În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 221/2009, reclamanta a arătat că în anul 1951 împreună cu familia sa,

au fost deportați în Bărăgan, îmbarcați în vagoane de marfă și duși în satul nou

R., ulterior O. și deposedați de toate bunurile, situație menținută până în anul

1955.

Pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice-D.G.F.P. Mehedinți a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că în baza dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 lit. a), se pot acorda despăgubiri pentru

prejudiciul moral suferit prin condamnare, iar reclamanta solicită despăgubiri pentru

prejudiciul moral în urma luării unei măsuri cu caracter politic. Dreptul persoanelor

persecutate politic în perioada comunistă sunt stabilite prin O.U.G. nr. 214/1999

și Decretului-Lege nr. 118/1990 alături de alte norme speciale de reparație și în

consecință în urma recunoașterii calității de luptător anticomunist persoanele cu

această calitate beneficiază de restituirea în natură sau echivalent a bunurilor

confiscate, acordarea de ordine și medalii, atribuirea numelui unor străzi, parcuri,

dreptul la o indemnizație pentru fiecare an de deportare, detenție, strămutare,

deoparte, etc. facilități de transport, servicii, locuințe, asistență medicală,

scutire de plata taxelor și impozitelor. Arată că reclamanta a fost despăgubită

pecuniar prin acordarea unei indemnizații lunare conform Decretului-Lege nr. 118/1990,

care au avut drept scop repararea prejudiciilor de ordin material cât și moral.

Prin sentința civilă

nr. 35 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 8018/101/2009,

s-a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotârî astfel,

prima instanță a reținut că, în anul 1951, prin decizia Ministerului Afacerilor

Interne nr. 200/1951 reclamanta și familia sa au fost strămutați din localitatea

de domiciliu, în comuna R., unde li s-a stabilit domiciliu forțat, ulterior prin

decizia Ministerului Afacerilor Interne nr. 6200/1955 fiindu-i ridicate restricțiile

domiciliare.

A mai constatat că prin

hotărârea nr. 887/1990, Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.

118/1990 a dispus acordarea unei indemnizații lunare de 830 RON reclamantei și a

drepturilor prevăzute de art. 3 alin. (2) și art. 4 din lege pentru perioada de

deportare.

Cu privire la cererea

de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral, întemeiată pe dispoz. art.

5 din Legea nr. 221/2009 instanța a reținut că aceste dispoziții nu-i sunt aplicabile

reclamantei pentru că legea conferă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral

doar persoanelor care au suferit condamnare nu și celor față de care s-a luat o

măsură administrativă cum este cazul reclamantei.

Prin decizia nr. 157 din

12 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și familie, s-a admis apelul declarat de reclamanta B.S.M. s-a desființat sentința

apelată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta a susținut că a fost strămutată cu familia într-o altă localitate

și a dovedit că această măsură administrativă cu caracter politic s-a dispus în

baza deciziei Ministerului Afacerilor Interne nr. 200/1951 - act normativ enumerat

la lit. e) a art. 3 din Legea nr. 221/2009.

Față de dispozițiile acestui

art., în mod greșit s-a reținut inaplicabilitatea art. 5 din Legea nr. 221/2009

în cauză, deoarece reclamanta a dovedit că împotriva sa a fost luată o măsură administrativă

al cărei caracter politic este prevăzut de lege și trebuia să se treacă la soluționarea

pe fond a cererii.

Din interpretarea logică

și teleologică a dispozițiilor legii rezultă că atât persoanele care au suferit

condamnări penale cu caracter politic, cât și cele față de care s-au luat măsuri

administrative cu caracter politic, în perioada de referință beneficiază de despăgubiri

morale și materiale în temeiul art. 5 din lege – întrucât atât condamnările penale

cât și măsurile administrativ cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale

regimului totalitar fără vreo diferențiere sub caracterul abuziv al acestora.

Asimilarea măsurilor administrative

abuzive condamnărilor politice nu trebuie să rămână doar la nivel declarativ, un

argument în acest sens fiind consecvența legislativă și reglementările anterioare

față de care Legea nr. 221/2009 are un caracter complementar.

Dacă legiuitorul ar fi

intenționat că excludă de la despăgubirile pentru prejudiciul moral persoanele care

au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, pornind aprioric de la premisa

că cele două acte normative anterioare au fost de natură să acopere în totalitate

aceste prejudicii ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut-o la redactarea art.

5 lit. b) din lege.

Cum prima instanță a soluționat

cauza fără o cercetare pe fond, pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție,

în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis apelul, s-a desființat sentința

și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva deciziei pronunțate

de instanța de apel a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P. Mehedinți prin care a solicitat modificarea deciziei recurate

în sensul reținerii apelului pentru rejudecare și pe fond menținerea sentinței apelate

ca legală și temeinică.

În motivarea recursului,

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul

a susținut că în mod greșit instanța de apel a apreciat că prin sentința apelată

nu s-a cercetat fondul cauzei deoarece acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată

și că instanța avea obligația să rețină cauza spre rejudecare în raport de caracterul

devolutiv al apelului.

Recursul va fi respins

ca nefondat pentru următoarele considerente:

Deși recurentul pârât

invocă ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. acesta a fost

indicat pur formal, în realitate neformulând critici care să permită încadrarea

în dispozițiile textului legal menționat.

Cu privire la criticile

care pot fi încadrate în motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se constată că acestea nu sunt fondate.

Astfel, potrivit art.

3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură, administrativă cu caracter politic

orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea

și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă,

stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă a fost întemeiată pe unul din actele

normative enumerate la lit. a)-f).

Conform art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter

politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul

unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acesteia,

soțul sau descendenții până la gradul al-II-lea inclusiv, pot solicita instanței

de judecată în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea

statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

Familia reclamantei a

făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, ce a constat în dislocarea

și stabilirea domiciliului obligatoriu al acestora, măsură întemeiată pe decizia

nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 3 lit. e) din Legea

nr. 221/2009.

Prin urmare, reclamanta

beneficiază de dreptul de a obține despăgubiri morale de la stat, în condițiile

Legii nr. 221/2009, astfel că, în mod corect instanța de apel a apreciat că dispozițiile

art. 5 din lege îi sunt aplicabile.

Cum prima instanță a soluționat

cauza fără o cercetare pe fond, pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție,

în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în mod corect s-a desființat sentința

apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru ca în raport

de dispozițiile legale să se aplice criteriile pentru evaluarea daunelor și administrarea

de probe în aceste sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Mehedinți împotriva deciziei civile nr. 157 din 12 mai 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.