ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 334 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul V.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza disp. art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu disp.art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 18 aprilie 2009, la zi. În baza disp. art. 189 și următoarele C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei onorariu avocat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 716/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul V.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut că în noaptea de 17/18 aprilie 2009 inculpatul V.Ș., prin cruzime și-a ucis concubina, C.l., în vârstă de 43 de ani.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul întregului proces penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul V.Ș. s-a aflat în relații de concubinaj cu victima C.l. de peste 22 de ani. Cei doi locuiau împreună într-un imobil aparținând de ferma P. și aveau în întreținere 3 minori din cei 11 copii. În ziua de 17 aprilie 2009 inculpatul a fost la lucru în comuna Tănăsoaia, unde a lucrat cu alți muncitori la construcția unei biserici. Victima C.l. a rămas acasă pentru a face mâncare și curățenie pentru Sărbătorile de Paști. În ziua respectivă inculpatul a ajuns acasă în jurul orelor 17,00 găsind-o pe victimă care pregătea mâncarea pentru sărbători cât și pe cei doi dintre minori (V.M.

și V.A.), cel de-al treilea minor aflat în întreținere era la o vecină, întrucât văzându-l pe tatăl său în stare de ebrietate și cunoscându-I violent în astfel de situație, de teamă a mers la vecină să doarmă. Inculpatul, după ce a intrat în locuință, alături de concubină a tranșat carnea apoi a tocat-o la mașină. În acest moment întrei cei doi au apărut discuții contradictorii, inculpatul imputând victimei că s-a aprovizionat cu prea multă carne și că, membrii familiei nu pot consuma toată mâncarea pregătită pentru sărbători. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a luat-o la bătaie pe concubină, i-a rupt hainele de pe ea, a lovit-o cu vătraiul, cu pumnii, a trântit-o la pământ și apoi a sărit cu picioarele pe ea.

După ce leșina o ducea de păr afară, o udă cu apă și o aducea din nou în casă și o lua la bătaie. Situația de fapt așa cum a fost reținută, rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto cu imagini de la fața locului și de la autopsierea cadavrului, raport de constatare medico-legală (autopsie), raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Modalitatea comiterii faptei de către inculpat în sensul aplicării victimei mai multe lovituri pe o durată mare de timp și cu intensitate deosebită pe aproape întreaga suprafață a corpului folosindu-se de un vătrai (clește folosit la întreținerea focului din sobe), apoi aplicarea de lovituri cu pumnul și picioarele, după care victima a fost lăsată inconștientă toată noaptea, duce la aplicarea agravantei speciale prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.

Faptul că, inculpatul V.Ș. a comis omorul prin cruzime, rezultă nu numai din declarațiile minori lor dar și din constatările medico-legale. Astfel, cu ocazia autopsierii, pe lângă numeroase leziuni identificate pe tot corpul, medicii legiști au constatat numeroase fracturi la nivelul coastelor ca urmare a călcării victimei în picioare de către inculpat. De asemenea, din raportul de constatare medico-legală întocmit S.M.L. Focșani, jud. Vrancea, rezultă că moartea numitei C.l. a fost violentă. Cauza medicală a morții a fost insuficiență respiratorie acută consecutivă unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple bilateral și pneumotorax total drept.

Multitudinea leziunilor traumatice constatate la autopsie și descrise în raport, pledează pentru mecanisme de producere diferite: comprimare între planuri dure, loviri active, repetate cu mijloace contondente, lovire cu corp contondent cu muchii (laturi) rectangulare, frecare-târare, de suprafețe neregulate sau sol. S-a concluzionat că, între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă, recondiționat. În drept, fapta inculpatului V.Ș., așa cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de graf, prev.de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modalitatea comiterii, pericolul deosebit de grav al acesteia, dar nu în ultimul rând persoana inculpatului care anterior a mai suferit condamnări pentru fapte cu violență, situație ce a impus reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. Față de aceste considerente, s-a apreciat că, aplicarea unei pedepse orientată spre maximul prevăzut de legea penală, este de natură a-l reeduca pe inculpat. În ceea ce privește pedeapsa accesorie instanța a reținut că natura faptei săvârșită și circumstanțele personale ale inculpatului, conduc la concluzia unei nedemnităti în exercitarea drepturilor de natură electorală prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul V.Ș., criticând-o ca fiind netemeinică, primul apelant solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, iar inculpatul solicitând reducerea acestui cuantum. Prin Decizia penală nr. 58/ A din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală au fost respinse ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză. Analizând apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor apelanților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 378 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. S-a reținut în fapt că inculpatul V.Ș.

s-a aflat în relații de concubinaj cu victima C.l. de peste 22 ani și au avut împreună 11 copii. În ziua de 17 aprilie 2009, s-a întors acasă din comuna Tănăsoaia, unde lucra la construcția unei biserici, și găsind-o pe victimă pregătind mâncarea pentru sărbători, s-a luat la ceartă cu aceasta afirmând că a pregătit prea multă mâncare. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a luat-o la bătaie pe concubină în prezența a doi dintre cei trei fii minori aflați în întreținerea lor, i-a rupt hainele de pe ea, a lovit-o cu vătraiul, cu pumnii, a trântit-o la pământ și apoi a sărit cu picioarele pe ea. După ce leșina o ducea de păr afară, o uda cu apă și o aducea din nou în casă și o lua la bătaie.

Având în vedere modalitatea comiterii faptei de către inculpat, în sensul aplicării victimei mai multe lovituri pe o durată mare de timp și cu intensitate deosebită pe aproape întreaga suprafață a corpului, după care victima a fost lăsată inconștientă toată noaptea, fapta sa se încadrează în prevederile art. 174 C. pen. în referire la art. 176 lit. a) C. pen. Fapta inculpatului a fost dovedită cu declarațiile minorilor, precum și cu raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Focșani jud. Vrancea, din care rezultă că moartea victimei C.l. a fost violentă, precum și multitudinea leziunilor traumatice constatate la autopsie, constatându-se că între acestea și decesul victimei există o legătură directă de cauzalitate.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.Ș., s-au avut în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modalitatea comiterii, pericolul grav al acesteia, precum și persoana inculpatului care este recidivist postexecutoriu, conform dispozițiilor impuse de art. 72 C. pen. Fapta săvârșită de inculpatul V.Ș. este de o mare gravitate și sancționarea ei cu o pedeapsă de 20 de ani închisoare, răspunde exigențelor art. 53 C. pen., precum și prevederilor legale aplicabile în cauză, a situației personale a inculpatului, care a mai fost condamnat pentru fapte de violență, astfel că nu se impune majorarea acestui cuantum și nici micșorarea lui, din motivele mai sus menționate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.Ș., pentru motivele prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: În ce privește critica referitoare la greșita încadrare juridică,în sensul omisiunii reținerii și a agravantei prev.de art. 176 lit. c) C. pen. prin raportare la condamnarea anterioară a inculpatului pentru două tentative la omor calificat, respectiv deosebit de grav, Curtea constată că o asemenea critică nu s-a regăsit și în motivele de apel ale Parchetului și, prin urmare, nu a fost analizată de către instanța de apel. În principiu, recursul vizează soluția adoptată de instanța de apel și doar prin excepție și hotărârea instanței de fond, atunci când aceleași critici au constituit deopotrivă motive de apel și de recurs(a se vedea art. 385 15 alin. (3) C. proc.

pen., cu referire la soluțiile pronunțate de instanța de recurs). Acest fapt este susținut și de dispozițiile art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen. care, enumerând hotărârile care pot fi atacate cu recurs, nu cuprind referiri și la sentințele pronunțate de către instanțele de fond (cu excepțiile prevăzute de lege și care se referă în realitate la sentințele care sunt supuse unei singure căi de atac, aceea a recursului). Pe de altă parte, instanța de recurs este chemată să cenzureze hotărârea instanței de apel, atât prin prisma soluției date căii de atac cu care a fost investită, cât și a modului în care a răspuns criticilor care au format obiectul analizei. Or, prin invocarea pentru prima dată în recurs a unei chestiuni care nu a fost susținută în apel(și, de altfel, nici cu ocazia judecății în fond), instanța de control judiciar este în imposibilitate de a cenzura, în aceste limite, decizia instanței de apel.

Mai mult, în speță, Parchetul critică pentru prima dată în recurs acuratețea încadrării juridice(prin adăugarea și a altei agravante,la cea existentă deja), deși aceasta a fost stabilită chiar prin rechizitoriul întocmit de procuror, iar ulterior susținută explicit sau implicit de către Parchet, cu ocazia dezbaterilor în fața primei instanțe și a celei de apel. În ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată critica Parchetului ca fiind întemeiată. Modalitatea în care inculpatul a ucis victima(prin lovituri repetate, aplicate cu pumnii, picioarele și obiecte contondente timp de mai multe ore), circumstanțele în care fapta a fost comisă (pe fondul consumului de alcool, în prezența celor doi copii minori), motivația conduitei violente (constând în aceea că victima făcuse prea multă mâncare) justifică aprecierea că fapta comisă de către inculpat prezintă în concret un grad de pericol social extrem de ridicat.

La aceste circumstanțe reale se adaugă datele ce caracterizează persoana inculpatului. Acesta nu doar că a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, însă condamnarea anterioară a fost tot pentru infracțiuni de violență, respectiv două tentative de omor calificat și deosebit de grav, ale căror victime au fost tot membrii familiei sale (doi din cei 11 copii ai părților,cu vârste de 2 luni, respectiv 10 ani), ceea ce demonstrează disprețul inculpatului față de valorile apărate de legea penală în general și de viața semenilor, chiar membrii ai familiei sale, în special. De altfel, din datele existente la dosar rezultă că dincolo de infracțiunile comise inculpatul obișnuia să aibă o conduită violentă față de concubina sa și de copii lor.

În fine, este de observat și atitudinea inculpatului după comiterea faptei (nu a încercat nici o remușcare fața de fapta comisă, nu a dat vreun ajutor victimei, ci s-a culcat) și pe parcursul procesului penal (când a recunoscut că a lovit victima, fără intenția de a o ucide). Toate aceste circumstanțe reale și personale demonstrează fără putință de tăgadă că se impune eliminarea inculpatului din societate pentru o perioadă de timp mai lungă decât cea avută în vedere de către instanțele de fond și apel, prin majorarea pedepsei principale aplicate la limita maximă a pedepsei cu închisoarea prevăzută de ari. 176 C. pen.

În același timp, față de valoarea socială încălcată prin fapta comisă, de împrejurarea că inculpatul a curmat viața concubinei sale (care era în același timp și mama celor 11 copii ai săi) și a atentat în trecut și la viața a doi dintre aceștia, cu vârste foarte fragede, Curtea constată că acesta este nedemn să exercite în viitor drepturile părintești, respectiv dreptul de a fi tutore sau curator, sens în care se impune și interzicerea acestor drepturi, ca pedeapsă accesorie, respectiv complementară. În aceste limite și pentru considerentele expuse, recursul Parchetului va fi admis hotărârile anterioare casate ar cauza rejudecată conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. În mod evident, față de soluția dată recursului Parchetului, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să fie respins ca nefondat recursul inculpatului, cu deducerea prevenției la zi și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 58/ A din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr. 334 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, secția penală și, rejudecând, majorează pedeapsa aplicată inculpatului V.Ș. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 20 de ani închisoare la 25 ani închisoare. Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen. Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Ș. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2009, la 21 iulie 2010. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică,azi 21 iulie 2010.