ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința

penală nr. 334 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat

inculpatul V.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de

art. 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

la o pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza disp.

art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului

drepturile civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art.

350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în

conformitate cu disp.art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive începând cu data de 18 aprilie 2009, la zi.

În baza disp.

art. 189 și următoarele C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de

250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei

onorariu avocat din oficiu.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 716/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a

fost trimis în judecată inculpatul V.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut

că în noaptea de 17/18 aprilie 2009 inculpatul V.Ș., prin cruzime și-a ucis

concubina, C.l., în vârstă de 43 de ani.

Analizând

materialul probator administrat pe parcursul întregului proces penal, instanța

a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul V.Ș. s-a aflat în relații de

concubinaj cu victima C.l. de peste 22 de ani.

Cei doi

locuiau împreună într-un imobil aparținând de ferma P. și aveau în întreținere

3 minori din cei 11 copii.

În ziua de 17

aprilie 2009 inculpatul a fost la lucru în comuna Tănăsoaia, unde a lucrat cu

alți muncitori la construcția unei biserici.

Victima C.l. a

rămas acasă pentru a face mâncare și curățenie pentru Sărbătorile de Paști.

În ziua

respectivă inculpatul a ajuns acasă în jurul orelor 17,00 găsind-o pe victimă

care pregătea mâncarea pentru sărbători cât și pe cei doi dintre minori (V.M. și

V.A.), cel de-al treilea minor aflat în întreținere era la o vecină, întrucât

văzându-l pe tatăl său în stare de ebrietate și cunoscându-I violent în astfel

de situație, de teamă a mers la vecină să doarmă.

Inculpatul,

după ce a intrat în locuință, alături de concubină a tranșat carnea apoi a

tocat-o la mașină.

În acest

moment întrei cei doi au apărut discuții contradictorii, inculpatul imputând

victimei că s-a aprovizionat cu prea multă carne și că, membrii familiei nu pot

consuma toată mâncarea pregătită pentru sărbători.

Fiind în

stare de ebrietate, inculpatul a luat-o la bătaie pe concubină, i-a rupt

hainele de pe ea, a lovit-o cu vătraiul, cu pumnii, a trântit-o la pământ și

apoi a sărit cu picioarele pe ea.

După ce

leșina o ducea de păr afară, o udă cu apă și o aducea din nou în casă și o lua

la bătaie.

Situația de

fapt așa cum a fost reținută, rezultă din procesul verbal de cercetare la fața

locului, planșe foto cu imagini de la fața locului și de la autopsierea

cadavrului, raport de constatare medico-legală (autopsie), raport de expertiză

medico-legală psihiatrică.

Modalitatea

comiterii faptei de către inculpat în sensul aplicării victimei mai multe

lovituri pe o durată mare de timp și cu intensitate deosebită pe aproape

întreaga suprafață a corpului folosindu-se de un vătrai (clește folosit la

întreținerea focului din sobe), apoi aplicarea de lovituri cu pumnul și

picioarele, după care victima a fost lăsată inconștientă toată noaptea, duce la

aplicarea agravantei speciale prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.

Faptul că,

inculpatul V.Ș. a comis omorul prin cruzime, rezultă nu numai din declarațiile

minori lor dar și din constatările medico-legale.

Astfel, cu

ocazia autopsierii, pe lângă numeroase leziuni identificate pe tot corpul,

medicii legiști au constatat numeroase fracturi la nivelul coastelor ca urmare

a călcării victimei în picioare de către inculpat.

De asemenea,

din raportul de constatare medico-legală întocmit S.M.L. Focșani, jud. Vrancea,

rezultă că moartea numitei C.l. a fost violentă.

Cauza

medicală a morții a fost insuficiență respiratorie acută consecutivă unui

traumatism toracic cu fracturi costale multiple bilateral și pneumotorax total

drept.

Multitudinea

leziunilor traumatice constatate la autopsie și descrise în raport, pledează

pentru mecanisme de producere diferite: comprimare între planuri dure, loviri

active, repetate cu mijloace contondente, lovire cu corp contondent cu muchii

(laturi) rectangulare, frecare-târare, de suprafețe neregulate sau sol.

S-a

concluzionat că, între leziunile traumatice și deces există legătură de

cauzalitate directă, recondiționat.

În drept,

fapta inculpatului V.Ș., așa cum a fost reținută, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de graf, prev.de art. 174 C.

pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia

inculpatul a fost condamnat.

La

individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere împrejurările în care fapta a

fost săvârșită, modalitatea comiterii, pericolul deosebit de grav al acesteia,

dar nu în ultimul rând persoana inculpatului care anterior a mai suferit

condamnări pentru fapte cu violență, situație ce a impus reținerea

dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Față de

aceste considerente, s-a apreciat că, aplicarea unei pedepse orientată spre

maximul prevăzut de legea penală, este de natură a-l reeduca pe inculpat.

În ceea ce

privește pedeapsa accesorie instanța a reținut că natura faptei săvârșită și

circumstanțele personale ale inculpatului, conduc la concluzia unei nedemnităti

în exercitarea drepturilor de natură electorală prev.de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

inculpatul V.Ș., criticând-o ca fiind netemeinică, primul apelant solicitând

majorarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, iar inculpatul

solicitând reducerea acestui cuantum.

Prin Decizia

penală nr. 58/ A din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală au

fost respinse ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.

Analizând

apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor apelanților,

precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 378 alin.

(1) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică.

S-a reținut

în fapt că inculpatul V.Ș. s-a aflat în relații de concubinaj cu victima C.l. de

peste 22 ani și au avut împreună 11 copii.

În ziua de 17

aprilie 2009, s-a întors acasă din comuna Tănăsoaia, unde lucra la construcția

unei biserici, și găsind-o pe victimă pregătind mâncarea pentru sărbători, s-a

luat la ceartă cu aceasta afirmând că a pregătit prea multă mâncare.

Fiind în

stare de ebrietate, inculpatul a luat-o la bătaie pe concubină în prezența a

doi dintre cei trei fii minori aflați în întreținerea lor, i-a rupt hainele de

pe ea, a lovit-o cu vătraiul, cu pumnii, a trântit-o la pământ și apoi a sărit

cu picioarele pe ea.

După ce

leșina o ducea de păr afară, o uda cu apă și o aducea din nou în casă și o lua

la bătaie.

Având în

vedere modalitatea comiterii faptei de către inculpat, în sensul aplicării

victimei mai multe lovituri pe o durată mare de timp și cu intensitate

deosebită pe aproape întreaga suprafață a corpului, după care victima a fost

lăsată inconștientă toată noaptea, fapta sa se încadrează în prevederile art. 174

C. pen. în referire la art. 176 lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatului a fost dovedită cu declarațiile minorilor, precum și cu raportul

de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Focșani jud. Vrancea, din care

rezultă că moartea victimei C.l. a fost violentă, precum și multitudinea

leziunilor traumatice constatate la autopsie, constatându-se că între acestea

și decesul victimei există o legătură directă de cauzalitate.

La

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.Ș., s-au avut în vedere

împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modalitatea comiterii, pericolul

grav al acesteia, precum și persoana inculpatului care este recidivist

postexecutoriu, conform dispozițiilor impuse de art. 72 C. pen.

Fapta

săvârșită de inculpatul V.Ș. este de o mare gravitate și sancționarea ei cu o pedeapsă

de 20 de ani închisoare, răspunde exigențelor art. 53 C. pen., precum și

prevederilor legale aplicabile în cauză, a situației personale a inculpatului,

care a mai fost condamnat pentru fapte de violență, astfel că nu se impune

majorarea acestui cuantum și nici micșorarea lui, din motivele mai sus

menționate.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

și inculpatul V.Ș., pentru motivele prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare

invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În ce

privește critica referitoare la greșita încadrare juridică,în sensul omisiunii

reținerii și a agravantei prev.de art. 176 lit. c) C. pen. prin raportare la

condamnarea anterioară a inculpatului pentru două tentative la omor calificat, respectiv

deosebit de grav, Curtea constată că o asemenea critică nu s-a regăsit și în

motivele de apel ale Parchetului și, prin urmare, nu a fost analizată de către

instanța de apel.

În principiu,

recursul vizează soluția adoptată de instanța de apel și doar prin excepție și

hotărârea instanței de fond, atunci când aceleași critici au constituit

deopotrivă motive de apel și de recurs(a se vedea art. 385

15

alin.

(3) C. proc. pen., cu referire la soluțiile pronunțate de instanța de recurs).

Acest fapt

este susținut și de dispozițiile art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen.

care, enumerând hotărârile care pot fi atacate cu recurs, nu cuprind referiri

și la sentințele pronunțate de către instanțele de fond (cu excepțiile

prevăzute de lege și care se referă în realitate la sentințele care sunt supuse

unei singure căi de atac, aceea a recursului).

Pe de altă

parte, instanța de recurs este chemată să cenzureze hotărârea instanței de

apel, atât prin prisma soluției date căii de atac cu care a fost investită, cât

și a modului în care a răspuns criticilor care au format obiectul analizei.

Or, prin

invocarea pentru prima dată în recurs a unei chestiuni care nu a fost susținută

în apel(și, de altfel, nici cu ocazia judecății în fond), instanța de control

judiciar este în imposibilitate de a cenzura, în aceste limite, decizia

instanței de apel.

Mai mult, în

speță, Parchetul critică pentru prima dată în recurs acuratețea încadrării

juridice(prin adăugarea și a altei agravante,la cea existentă deja), deși

aceasta a fost stabilită chiar prin rechizitoriul întocmit de procuror, iar

ulterior susținută explicit sau implicit de către Parchet, cu ocazia

dezbaterilor în fața primei instanțe și a celei de apel.

În ce

privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată critica Parchetului

ca fiind întemeiată.

Modalitatea

în care inculpatul a ucis victima(prin lovituri repetate, aplicate cu pumnii,

picioarele și obiecte contondente timp de mai multe ore), circumstanțele în

care fapta a fost comisă (pe fondul consumului de alcool, în prezența celor doi

copii minori), motivația conduitei violente (constând în aceea că victima

făcuse prea multă mâncare) justifică aprecierea că fapta comisă de către

inculpat prezintă în concret un grad de pericol social extrem de ridicat.

La aceste

circumstanțe reale se adaugă datele ce caracterizează persoana inculpatului. Acesta

nu doar că a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, însă condamnarea

anterioară a fost tot pentru infracțiuni de violență, respectiv două tentative

de omor calificat și deosebit de grav, ale căror victime au fost tot membrii

familiei sale (doi din cei 11 copii ai părților,cu vârste de 2 luni, respectiv

10 ani), ceea ce demonstrează disprețul inculpatului față de valorile apărate

de legea penală în general și de viața semenilor, chiar membrii ai familiei

sale, în special.

De altfel, din

datele existente la dosar rezultă că dincolo de infracțiunile comise inculpatul

obișnuia să aibă o conduită violentă față de concubina sa și de copii lor.

În fine, este

de observat și atitudinea inculpatului după comiterea faptei (nu a încercat

nici o remușcare fața de fapta comisă, nu a dat vreun ajutor victimei, ci s-a

culcat) și pe parcursul procesului penal (când a recunoscut că a lovit victima,

fără intenția de a o ucide).

Toate aceste

circumstanțe reale și personale demonstrează fără putință de tăgadă că se

impune eliminarea inculpatului din societate pentru o perioadă de timp mai

lungă decât cea avută în vedere de către instanțele de fond și apel, prin

majorarea pedepsei principale aplicate la limita maximă a pedepsei cu

închisoarea prevăzută de ari. 176 C. pen.

În același

timp, față de valoarea socială încălcată prin fapta comisă, de împrejurarea că

inculpatul a curmat viața concubinei sale (care era în același timp și mama

celor 11 copii ai săi) și a atentat în trecut și la viața a doi dintre aceștia,

cu vârste foarte fragede, Curtea constată că acesta este nedemn să exercite în

viitor drepturile părintești, respectiv dreptul de a fi tutore sau curator,

sens în care se impune și interzicerea acestor drepturi, ca pedeapsă accesorie,

respectiv complementară.

În aceste

limite și pentru considerentele expuse, recursul Parchetului va fi admis

hotărârile anterioare casate ar cauza rejudecată conform art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen.

În mod

evident, față de soluția dată recursului Parchetului, urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins ca nefondat

recursul inculpatului, cu deducerea prevenției la zi și obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

Deciziei penale nr. 58/ A din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează

decizia recurată și în parte sentința penală nr. 334 din 7 decembrie 2009 a

Tribunalului Vrancea, secția penală și, rejudecând, majorează pedeapsa aplicată

inculpatului V.Ș. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - art. 176 lit. a) cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 20 de ani închisoare la 25 ani

închisoare.

Face

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen.

Interzice

inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b),

d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Ș. împotriva aceleiași decizii

penale.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

18 aprilie 2009, la 21 iulie 2010.

Obligă

recurentul intimat inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică,azi 21 iulie 2010.