ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2107/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 noiembrie 2009, reclamanta SC G.B.C. SRL a chemat în judecată C.N.V.M. solicitând revocarea ordonanței nr. 587 din 22 octombrie 2009 prin care s-a dispus suspendarea atestatului nr. 603/2006 privind înscrierea societății comerciale în registrul public al pârâtei, în calitate de evaluator. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004, care nu prevede instituția suspendării atestatului, fără a se stabili durata măsurii dispuse ale cărei efecte sunt produse retroactiv. Prin sentința civilă nr. 4415 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că temeiul de drept al măsurii contestate în constituie dispozițiile art. 17 din Statutul C.N.V.M., potrivit cărora autoritatea pârâtă este abilitată să dispună restricționarea exercitării unor drepturi de către entitățile ce desfășoară activități în domeniul valorilor mobiliare. De asemenea, instanța de fond a constatat că în lipsa unei mențiuni referitoare la durata măsurii, sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Statutul C.N.V.M., care precizează că termenul de aplicare este de maximum două săptămâni. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC G.B.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond nu a motivat legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat, în raport de criticile aduse.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat că legislația în vigoare nu reglementează instituția suspendării atestatului evaluatorului, întrucât atribuirea și retragerea acestei calități exced competențelor C.N.V.M., organismul abilitat să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor profesionale fiind A.N.E. din România - A.N.E.V.A.R. S-a apreciat că măsura dispusă nu poate avea caracter asigurător, prin restrângerea activității dispusă căpătând caracterul unei sancțiuni administrative. Reclamanta a mai arătat că ordonanța contestată este abuzivă, întrucât raportul de evaluare a acțiunilor emise de SC I.B. SA a fost întocmit cu respectarea standardelor profesionale, justificându-se aplicarea discount-urilor de 37% și respectiv de 20%, pentru lipsa controlului și lipsa de lichiditate, aspect confirmat de A.N.E.V.A.R.

O altă critică formulată privește neanalizarea susținerii că metodele utilizate de reclamantă în întocmirea evaluării au fost conforme standardelor internaționale, nefiind dovedită pretinsa încălcare a obligației de imparțialitate și obiectivitate în aplicarea celor două discount-uri, astfel cum a reținut pârâta în mod neîntemeiat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Prin Ordonanța nr. 587 din 22 octombrie 2009, pârâta a dispus suspendarea atestatului nr. 603/11 octombrie 2006, în ceea ce privește înscrierea reclamantei în Registrul public al C.N.V.M.

secțiunea 16/2 evaluatori/ experți independenți persoane juridice. Prin același act administrativ s-a dispus ca, pe perioada suspendării, să nu fie luat în considerare de către C.N.V.M. niciun raport de evaluare a acțiunilor admise la tranzacționare pe piața de capital, întocmit de reclamantă. Măsura a fost dispusă de pârâtă în baza prevederilor art. 2 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și art. 17 alin. (1) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în scopul exercitării activității de supraveghere a pieței de capital, C.N.V.M. are dreptul de a verifica modul de îndeplinire a atribuțiilor și obligațiilor legale și statutare desfășurate în legătură cu activitatea entităților reglementate sau supravegheate, putând impune în cazuri bine justificate măsuri asigurătorii sau restricționarea exercitării unor drepturi.

Pentru a dispune măsura suspendării atestatului s-a reținut de către pârâtă, și ulterior, de instanța de fond, că reclamanta nu a respectat standardele internaționale de evaluare și nu și-a îndeplinit obligația de a acționa echidistant și obiectiv în întocmirea raportului de evaluare a acțiunilor SC I. SA Brăila, aplicarea discount-urilor pentru lipsă de control și pentru nelichiditate neavând cadru legal și încălcând prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006. De menționat că prin Ordonanța nr. 86 din 18 februarie 2010, menținută prin decizia nr. 509/15 aprilie 2010, pârâta a dispus retragerea atestatului C.N.V.M. nr. 603/2006, măsură contestată pe calea contenciosului administrativ și soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 5236 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins acțiunea, recursul promovat fiind în curs de soluționare.

În cauza de față, instanța de fond a reținut în mod justificat că măsura dispusă de pârâtă nu are caracter de sancțiune contravențională, fiind de natură asigurătorie, justificată de necesitatea protejării intereselor investitorilor de pe piața de capital și confirmată de împrejurarea că, ulterior emiterii ordonanței, hotărârea A.G.E.A. din 31 martie 2009 privind retragerea SC I. SA Brăila de la tranzacționare, la adoptarea căreia s-a avut în vedere evaluarea efectuată de reclamantă, a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Actul administrativ contestat a fost emis de pârâtă, conform competențelor stabilite prin reglementările legale în vigoare, în calitate de autoritate care reglementează și supraveghează piața de capital.

Referitor la temeinicia măsurii dispuse s-a stabilit în mod corect faptul că s-a justificat suspendarea atestatului, având în vedere că aplicarea celor două discount-uri era de natură a afecta negativ prețul acțiunilor obiect al hotărârii de retragere de la tranzacționare. În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.B.C. SRL împotriva sentinței nr. 4415 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.