ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2107/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 18 noiembrie 2009, reclamanta SC G.B.C. SRL a chemat în judecată

C.N.V.M. solicitând revocarea ordonanței nr. 587 din 22 octombrie 2009 prin

care s-a dispus suspendarea atestatului nr. 603/2006 privind înscrierea societății

comerciale în registrul public al pârâtei, în calitate de evaluator.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că sancțiunea a fost aplicată cu

încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004, care nu prevede instituția suspendării

atestatului, fără a se stabili durata măsurii dispuse ale cărei efecte sunt produse

retroactiv.

Prin

sentința civilă nr. 4415 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de

interes invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că temeiul de drept al măsurii contestate

în constituie dispozițiile art. 17 din Statutul C.N.V.M., potrivit cărora autoritatea

pârâtă este abilitată să dispună restricționarea exercitării unor drepturi de

către entitățile ce desfășoară activități în domeniul valorilor mobiliare.

De

asemenea, instanța de fond a constatat că în lipsa unei mențiuni referitoare la

durata măsurii, sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Statutul C.N.V.M.,

care precizează că termenul de aplicare este de maximum două săptămâni.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta SC G.B.C. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a învederat că instanța de fond nu a motivat legalitatea și

temeinicia actului administrativ atacat, în raport de criticile aduse.

Sub

acest aspect, reclamanta a arătat că legislația în vigoare nu reglementează instituția

suspendării atestatului evaluatorului, întrucât atribuirea și retragerea

acestei calități exced competențelor C.N.V.M., organismul abilitat să aprecieze

asupra îndeplinirii condițiilor profesionale fiind A.N.E. din România - A.N.E.V.A.R.

S-a

apreciat că măsura dispusă nu poate avea caracter asigurător, prin restrângerea

activității dispusă căpătând caracterul unei sancțiuni administrative.

Reclamanta

a mai arătat că ordonanța contestată este abuzivă, întrucât raportul de

evaluare a acțiunilor emise de SC I.B. SA a fost întocmit cu respectarea standardelor

profesionale, justificându-se aplicarea discount-urilor de 37% și respectiv de 20%,

pentru lipsa controlului și lipsa de lichiditate, aspect confirmat de A.N.E.V.A.R.

O

altă critică formulată privește neanalizarea susținerii că metodele utilizate de

reclamantă în întocmirea evaluării au fost conforme standardelor internaționale,

nefiind dovedită pretinsa încălcare a obligației de imparțialitate și obiectivitate

în aplicarea celor două discount-uri, astfel cum a reținut pârâta în mod neîntemeiat.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art.

304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Prin

Ordonanța nr. 587 din 22 octombrie 2009, pârâta a dispus suspendarea

atestatului nr. 603/11 octombrie 2006, în ceea ce privește înscrierea

reclamantei în Registrul public al C.N.V.M. secțiunea 16/2 evaluatori/ experți

independenți persoane juridice.

Prin

același act administrativ s-a dispus ca, pe perioada suspendării, să nu fie

luat în considerare de către C.N.V.M. niciun raport de evaluare a acțiunilor admise

la tranzacționare pe piața de capital, întocmit de reclamantă.

Măsura

a fost dispusă de pârâtă în baza prevederilor art. 2 alin. (5) lit. a) din Legea

nr. 297/2004 privind piața de capital și art. 17 alin. (1) din Statutul C.N.V.M.

adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel,

în scopul exercitării activității de supraveghere a pieței de capital, C.N.V.M.

are dreptul de a verifica modul de îndeplinire a atribuțiilor și obligațiilor

legale și statutare desfășurate în legătură cu activitatea entităților reglementate

sau supravegheate, putând impune în cazuri bine justificate măsuri asigurătorii

sau restricționarea exercitării unor drepturi.

Pentru

a dispune măsura suspendării atestatului s-a reținut de către pârâtă, și

ulterior, de instanța de fond, că reclamanta nu a respectat standardele

internaționale de evaluare și nu și-a îndeplinit obligația de a acționa echidistant

și obiectiv în întocmirea raportului de evaluare a acțiunilor SC I. SA Brăila,

aplicarea discount-urilor pentru lipsă de control și pentru nelichiditate

neavând cadru legal și încălcând prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006.

De

menționat că prin Ordonanța nr. 86 din 18 februarie 2010, menținută prin decizia

nr. 509/15 aprilie 2010, pârâta a dispus retragerea atestatului C.N.V.M. nr. 603/2006,

măsură contestată pe calea contenciosului administrativ și soluționată în primă

instanță prin sentința civilă nr. 5236 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins

acțiunea, recursul promovat fiind în curs de soluționare.

În

cauza de față, instanța de fond a reținut în mod justificat că măsura dispusă de

pârâtă nu are caracter de sancțiune contravențională, fiind de natură

asigurătorie, justificată de necesitatea protejării intereselor investitorilor de

pe piața de capital și confirmată de împrejurarea că, ulterior emiterii ordonanței,

hotărârea A.G.E.A. din 31 martie 2009 privind retragerea SC I. SA Brăila de la tranzacționare,

la adoptarea căreia s-a avut în vedere evaluarea efectuată de reclamantă, a

fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Actul

administrativ contestat a fost emis de pârâtă, conform competențelor stabilite

prin reglementările legale în vigoare, în calitate de autoritate care

reglementează și supraveghează piața de capital. Referitor la temeinicia măsurii

dispuse s-a stabilit în mod corect faptul că s-a justificat suspendarea atestatului,

având în vedere că aplicarea celor două discount-uri era de natură a afecta negativ

prețul acțiunilor obiect al hotărârii de retragere de la tranzacționare.

În

raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate,

Curtea va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC G.B.C. SRL împotriva sentinței nr. 4415 din 9

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2012.