ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2959/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC U. SA Onești

a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei C.N.V.M. la

eliberarea certificatului de înregistrare în baza art. 103 alin. (3) din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006, privind înregistrarea noii structuri a acționariatului SC

U. SA Onești conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor

U. SA din data de 26 mai 2008.

Ulterior, reclamanta și-a

completat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea deciziei din 28 aprilie 2009,

emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea sa de emitere a certificatului

de înregistrare a valorilor imobiliare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. din

26 mai 2008 s-a aprobat majorarea capitalului social, cu aport în numerar, prin

transformarea unor creanțe deținute de acționari, conform art. 210 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, că la finalul perioadei de subscriere, acordată pentru exercitarea

dreptului de preferință, s-a constatat că singurul acționar care a subscris pentru

un număr de 1.083.935 acțiuni aferente sumei de 2.818.231 RON, sumă reprezentând

aport în numerar, prin transformarea creanței în sumă de 2.818.231 RON, a fost SC

B.T.I. SRL București, precum și faptul că la data de 22 iulie 2008 C.A. a hotărât

majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni, iar ca urmare a finalizării

acestei operațiuni a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de înregistrare

a valorilor mobiliare, însă pârâta a refuzat emiterea actului, deși documentația

aferentă solicitării este completă.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta a arătat că refuzul său de emitere a certificatului se întemeiază

pe faptul că majorarea de capital social s-a făcut cu încălcarea prevederilor

art. 203 din Legea nr. 297/2004, deoarece C.A. al reclamantei nu a dispus suspendarea

drepturilor de vot al acționarului SC B.T.I. SRL, în condițiile în care acesta deținea

52,35% din capitalul social, iar hotărârea de majorare a capitalului social s-a

luat exclusiv cu votul său, fără participarea celuilalt acționar semnificativ, respectiv

SC C. SA Onesti.

Prin sentința civilă

nr. 1910 din 27 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC U. SA Onești, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat pârâtei emiterea certificatului

de înregistrare a valorilor mobiliare, pentru acțiunile emise ca urmare a majorării

capitalului social prin transformarea creanței deținute de acționarul majoritar

SC B.T.I. SRL și că pârâta a refuzat emiterea certificatului deoarece majorarea

capitalului și emisiunea de acțiuni s-au făcut cu nesocotirea prevederilor Legii

nr. 297/2004 și ale Regulamentului nr. 1/2006, referitoare la protecția acționarilor

minoritari, în condițiile în care acționarul SC B.T.I. SRL deținea mai mult de 33%

din capitalul social, iar drepturile de vot corespunzătoare diferenței trebuiau

suspendate de către C.A..

Instanța de fond a constatat,

astfel, că refuzul pârâtei este întemeiat, întrucât nu pot fi legal înregistrate

acțiuni emise în cadrul unei proceduri derulate cu încălcarea normelor legale imperative.

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate că, în speță, pârâta a constatat o neregularitate în derularea

procedurii de majorare a capitalului, iar prin ordonanța din 28 aprilie 2009 a dispus

remedierea acestei neregularități, precum și faptul că ordonanța își produce efectele,

nefiind desființată, iar până la data când reclamanta va da curs obligațiilor instituite

de pârâtă nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de emitere a certificatului

solicitat.

Pentru considerentele

expuse, instanța a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâtei un refuz nejustificat

în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a respins acțiunea

ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta C.N.V.M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și admiterea contestației, anularea deciziei din 28 aprilie 2009 emisă de

C.N.V.M. și obligarea acesteia să elibereze certificatul de înregistrare a valorilor

mobiliare privind înregistrarea noii structuri a acționariatului SC U. SA Onești

conform hotărârii A.G.E.A. din data de 26 mai 2008, în conformitate cu dispozițiile

art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

În motivarea recursului

se arată că după parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 31/1990 pentru majorarea

de capital social și operarea în Registrul Comerțului a mențiunii de majorare, prin

adresa înregistrată la C.N.V.M. din 15 iulie 2008, societatea recurentă a formulat

către C.N.V.M. cererea de eliberare a certificatului de înregistrare a valorilor

mobiliare întemeiată pe dispozițiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006, iar după epuizarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru

eliberarea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, prin Decizia

nr. 671 din 28 aprilie 2009, autoritatea pârâtă C.N.V.M. a respins solicitarea societății,

fără a indica în niciun fel motivele care au stat la baza respingerii plângerii

sale prealabile.

Se mai arată în motivele

de recurs că autoritatea pârâtă nu contestă faptul că societatea recurentă și-a

îndeplinit obligația de depunere, la dosarul cuprinzând cererea de eliberare a certificatului,

a actelor prevăzute de art. 103 alin. (3) din Regulament și că motivele pentru care

refuză eliberarea certificatului exced cerințelor strict prevăzute de Regulamentul

nr. 1/2006 al C.N.V.M., iar, în aceste condiții, refuzul autorității pârâte de eliberare

a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare se bazează pe abuzul acestei

autorități în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de statutul de funcționare, Legea

nr. 297/2004 și de Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimata-pârâtă C.N.V.M. a solicitat anularea recursului ca nemotivat

și, în subsidiar, ca nefondat.

Analizând cu prioritate

excepția invocată prin întâmpinare, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil și

în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că pricina este supusă prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., potrivit

cărora „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate

fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304,

instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.

Prin urmare, deși recurenta-reclamantă

nu și-a structurat criticile potrivit art. 304 C. proc. civ., reluând, în mare parte,

argumentele expuse în fața primei instanțe, Înalta Curte va respinge excepția invocată

de intimata-pârâtă, urmând să examineze cauza prin prisma prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, Înalta Curte constată

faptul că instanța de fond a apreciat în mod corect că refuzul C.N.V.M. de a elibera

Certificatul de Înregistrare a Valorilor Mobiliare este unul întemeiat, întrucât

nu pot fi legal înregistrate acțiuni emise în cadrul unei proceduri de majorare

a capitalului social derulată cu încălcarea normelor legale imperative, respectiv

ale Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, precum și faptul

că respingerea motivată de către C.N.V.M. a cererii recurentei-reclamante pentru

emiterea Certificatului de Înregistrare a Valorilor Mobiliare nu poate fi asimilată

unui refuz în sensul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, din actele și

lucrările dosarului se observă faptul că prin adresa înregistrată la C.N.V.M.

din 15 iulie 2008 societatea reclamantă a formulat cerere de eliberare a certificatului

de înregistrare a valorilor mobiliare, solicitare întemeiată pe prevederile Hotărârii

A.G.E.A. din data de 26 mai 2008 a societății, în care s-a decis majorarea capitalului

social cu aport în numerar, precum și pe dispozițiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, în conformitate

cu care „certificatul de înregistrare a valorilor mobiliare este emis de C.N.V.M.

în baza certificatului O.R.C. menționat la alin. (2) și a declarației C.A. în care

să se precizeze dacă la hotărârea A.G.A. corespunzătoare s-a făcut opoziție sau

dacă aceasta a fost atacată în justiție, cu respectarea prevederilor legale.

Ca urmare a acestei solicitări,

C.N.V.M., prin direcțiile de specialitate, a procedat la verificarea informațiilor

aflate la dosarul emitentului în ceea ce privește Hotărârea A.G.E.A. din 26 mai

2008 și, întrucât a apreciat că documentele prevăzute de lege în cazul majorării

de capital social prin aport în numerar sunt incomplete, a solicitat în mod repetat

suplimentarea acestora.

Din materialul probator

administrat în cauză rezultă cu evidență faptul că pârâta C.N.V.M. a reținut în

mod corect că în fapt C.A. al SC U. SA ONEȘTI nu a dispus suspendarea drepturilor

de vot ale acționarului SC B.T.I. SRL, în conformitate cu prevederile art. 203

alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și ale art. 70 din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006 în considerarea Hotărârii A.G.E.A. din 26 mai 2008 și că această

hotărâre nu a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (2) din Legea

nr. 31/1990 R, modificată și completată prin Legea nr. 441/2006, ale art. 203

alin. (2) din Legea nr. 297/2004, ale art. 70 din Regulamentul nr. 1/2006 și ale

art. 238 din Legea nr. 297/2004 cu modificările ulterioare.

În considerarea prevederilor

art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și ale art. 70 din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006, SC B.T.I. SRL avea suspendate drepturile aferente valorilor

mobiliare ce depășeau pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului, astfel

că pentru a putea adopta o hotărâre de majorare a capitalului social legală, SC

B.T.I. SRL ar fi avut nevoie de 66,66% acțiuni cu drept de vot și nu doar 33%, cât

reprezentau acțiunile a căror drepturi de vot nu erau suspendate.

Prin solicitarea documentelor

impuse de legiuitor în scopul emiterii certificatului de înregistrare a valorilor

mobiliare, pârâta a considerat că numai după clarificarea aspectelor privind hotărârea

A.G.E.A. din 26 mai 2008 se va emite o hotărâre de admitere sau de respingere a

solicitării reclamantei și, drept urmare, prin Ordonanța din 28 aprilie 2009 a dispus

remedierea neregularităților constatate.

În acest context, în mod

corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține în sarcina pârâtei un refuz

nejustificat de emitere a certificatului solicitat, în sensul art. 2 lit. i) din

Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile

și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței

de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC U. SA Onești împotriva sentinței civile nr. 1910 din 27 aprilie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.