ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2680/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 91 din 4 februarie 2010 Tribunalul București, secția a II-a

penală, în baza art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 lit. a)- c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat

pe inculpata A.G.F., pe o perioada de 4 ani închisoare.

Aplică

disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II a, și lit. b) C. pen.

In baza

art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o

perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

In baza

art. 88 C. pen. deduce perioada de la 4 noiembrie 2009 la zi.

In baza

art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatei.

In baza

art. 17 si art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de

0,63 gr. heroina, rămasa in urma analizelor de laborator si depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR - DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0001955 din 12

noiembrie 2009.

Obliga

inculpata la 2000 lei cheltuieli judiciare statului în cont IBAN

RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Pentru a

pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 4 noiembrie 2009,

inculpata A.G.F.

a

fost

depistată cu ocazia controlului specific efectuat de către lucrătorii din

cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță București Rahova deținând o doză cu

heroină, ascunsă în interiorul cavității bucale, în scopul

introducerii în penitenciar și livrării sale către

deținutul G.A.N.

La data

de 04 noiembrie 2009, în jurul orei 12

30

, lucrătorii din cadrul

Penitenciarului de Maximă Siguranță Rahova, cu ocazia unui control de

specialitate efectuat asupra inculpatei A.G.F., venită în vizită la deținutul G.A.N.,

au descoperit o doză cu heroină, ascunsă în interiorul cavității

bucale, pe care inculpata intenționa să o

introducă în penitenciar și să o livreze

acestuia din urmă.

Conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 524625 din 04 noiembrie 2009

proba litigiu conținea 0,73 gr. heroină, drog de mare risc prev. în Tabelul

Anexă nr. I din Legea 143/2000.

Cantitatea de 0,63 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a

fost

depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu

dovada seria H, nr. 0001955 din data de 12 noiembrie 2009.

Situația

de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu

procese-verbale de percheziție corporală a inculpatei A.G.F. declarația martorului

G.A.N., raport de constatare tehnico-științific toate coroborate cu

declarațiile inculpatei.

Fiind

audiată, inculpata a avut o poziție sinceră recunoscând fapta ce i se reține în

sarcină.

La

individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de

art.72 C. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpata A.G.F. criticând-o pentru

netemeinicie solicitând reindividualizarea pedepsei prin reținerea

circumstanțelor atenuante.

Prin

decizia penală nr. 80/A din 31 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a admis apelul declarat de inculpata A.G.F. împotriva sentinței

penale nr. 91 din 4 februarie 2010 a Tribunalul București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 45565/3/2009.

A

desființat, în parte, sentința penală nr. 91 din 04 februarie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală și, rejudecând:

În baza

art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 lit. a)-c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe

inculpata A.G.F. la 3 ani închisoare și 5 ani și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face

aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții.

A menținut starea de arest preventiv și deduce prevenția

de la 4 noiembrie 2009 la zi.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului

din oficiu de 200 lei se avansează din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Pentru a

decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că aplicarea unei

pedepse într-un cuantum mai mic este în măsură să asigure scopul sancțiunii

penale prev. de art. 52 C. pen.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpata A.G.F. invocând

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. arătând că

pedeapsa aplicată este prea mare în raport de atitudinea sinceră de care a dat

dovadă cât și de faptul că are în întreținere un copil minor.

Critica

adusă nu este fondată.

Analizând

legalitatea și temeinicia decizia recurate prin prisma cazului de casare

invocat conform disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte

apreciază că recursul declarat de inculpată este nefondat urmând a fi respins

ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta

Curte reține că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în

baza tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în

faza de cercetare judiciară, încadrarea juridică data faptei este justă

corespunzând situației de fapt stabilite, în mod corect apreciind instanța de

fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) cu

aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Pedeapsa

aplicată inculpatei a fost corect individualizată în raport de criteriile generale

de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen.

și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise limitele speciale

ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei aceasta încercând

să introducă droguri în penitenciar împrejurare ce denotă o periculozitate a

inculpatei ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Faptul

că inculpata a recunoscut comiterea faptei și nu este cunoscută cu antecedente

penale a fost avută în vedere atât de instanța de fond care a reținut în

favoarea inculpatei circumstanțe atenuante reducând pedeapsa sub limita minimă

prev. de lege, cât și de instanța de apel care a acordat o mai largă eficiență

circumstanțelor atenuante reținute și a redus pedeapsa aplicată de instanța de

fond.

Faptul

că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale nu reprezintă o virtute ci

o stare normală pentru orice individ și nu poate determina o pedeapsă și mai

redusă decât cea stabilită de instanțele inferioare, în caz contrar

ajungându-se la ineficiența sancțiunii penale.

Pedeapsa

aplicată trebuie să aibă și un caracter de exemplaritate pentru a descuraja comiterea

unor fapte similare și de asemenea să corespundă scopului educativ și coercitive

al pedepsei consacrat de disp. art. 52 C. pen.

Ca atare

Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care să facă posibilă

reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod fiind posibilă reeducarea

inculpatei și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și

regulile de conviețuire socială.

Față de

considerentele aplicate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpată.

În baza

art. 385

17

alin. (2) cu inf. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va

deduce din pedeapsă durata reținerii și reținerii preventive de la 4 noiembrie 2009

la 8 iulie 2010.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.G.F. împotriva deciziei penale

nr. 80/A din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de

la 4 noiembrie 2009 la 8 iulie 2010.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședința publică, azi 8 iulie 2010