ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2680/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 4 februarie 2010 Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a)- c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata A.G.F., pe o perioada de 4 ani închisoare. Aplică disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II a, și lit. b) C. pen. In baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale. In baza art. 88 C. pen. deduce perioada de la 4 noiembrie 2009 la zi.

In baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatei. In baza art. 17 si art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 0,63 gr. heroina, rămasa in urma analizelor de laborator si depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR - DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0001955 din 12 noiembrie 2009. Obliga inculpata la 2000 lei cheltuieli judiciare statului în cont IBAN RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 4 noiembrie 2009, inculpata A.G.F. a fost depistată cu ocazia controlului specific efectuat de către lucrătorii din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță București Rahova deținând o doză cu heroină, ascunsă în interiorul cavității bucale, în scopul introducerii în penitenciar și livrării sale către deținutul G.A.N.

La data de 04 noiembrie 2009, în jurul orei 12 30 , lucrătorii din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Rahova, cu ocazia unui control de specialitate efectuat asupra inculpatei A.G.F., venită în vizită la deținutul G.A.N., au descoperit o doză cu heroină, ascunsă în interiorul cavității bucale, pe care inculpata intenționa să o introducă în penitenciar și să o livreze acestuia din urmă. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 524625 din 04 noiembrie 2009 proba litigiu conținea 0,73 gr. heroină, drog de mare risc prev. în Tabelul Anexă nr. I din Legea 143/2000. Cantitatea de 0,63 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H, nr. 0001955 din data de 12 noiembrie 2009. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procese-verbale de percheziție corporală a inculpatei A.G.F. declarația martorului G.A.N., raport de constatare tehnico-științific toate coroborate cu declarațiile inculpatei. Fiind audiată, inculpata a avut o poziție sinceră recunoscând fapta ce i se reține în sarcină. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata A.G.F. criticând-o pentru netemeinicie solicitând reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Prin decizia penală nr. 80/A din 31 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpata A.G.F. împotriva sentinței penale nr. 91 din 4 februarie 2010 a Tribunalul București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 45565/3/2009. A desființat, în parte, sentința penală nr. 91 din 04 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, rejudecând: În baza art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a)-c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata A.G.F. la 3 ani închisoare și 5 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții. A menținut starea de arest preventiv și deduce prevenția de la 4 noiembrie 2009 la zi. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic este în măsură să asigure scopul sancțiunii penale prev. de art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpata A.G.F. invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. arătând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de atitudinea sinceră de care a dat dovadă cât și de faptul că are în întreținere un copil minor.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia decizia recurate prin prisma cazului de casare invocat conform disp. art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpată este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte reține că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judiciară, încadrarea juridică data faptei este justă corespunzând situației de fapt stabilite, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei aceasta încercând să introducă droguri în penitenciar împrejurare ce denotă o periculozitate a inculpatei ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. Faptul că inculpata a recunoscut comiterea faptei și nu este cunoscută cu antecedente penale a fost avută în vedere atât de instanța de fond care a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante reducând pedeapsa sub limita minimă prev. de lege, cât și de instanța de apel care a acordat o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute și a redus pedeapsa aplicată de instanța de fond.

Faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale nu reprezintă o virtute ci o stare normală pentru orice individ și nu poate determina o pedeapsă și mai redusă decât cea stabilită de instanțele inferioare, în caz contrar ajungându-se la ineficiența sancțiunii penale. Pedeapsa aplicată trebuie să aibă și un caracter de exemplaritate pentru a descuraja comiterea unor fapte similare și de asemenea să corespundă scopului educativ și coercitive al pedepsei consacrat de disp. art. 52 C. pen. Ca atare Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod fiind posibilă reeducarea inculpatei și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de considerentele aplicate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpată. În baza art. 385 17 alin. (2) cu inf. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsă durata reținerii și reținerii preventive de la 4 noiembrie 2009 la 8 iulie 2010. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.G.F. împotriva deciziei penale nr. 80/A din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 4 noiembrie 2009 la 8 iulie 2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 8 iulie 2010