ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1666/2010

Asupra recursurilor penale de față.

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57/F din 19

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 390/2/2010 s-a dispus

respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de petiționarii P.G.A. și P.F.

împotriva rezoluției nr. 1331/P/2009 din 28 octombrie 2009 dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarii au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea formulată de

petiționarii P.G.A. și P.F. s-a solicitat desființarea rezoluției dată în

dosarul nr. 1331/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în

care au fost efectuate cercetări față de numita L.F. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 296 C. pen. și art. 248 C. pen.

Verificându-se îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., sub aspectul

termenului de introducere a plângerii la instanța de fond, se reține că

rezoluția procurorului adoptată în dosarul nr. 1331/P/2009 a fost comunicată

petiționarilor la data de 14 decembrie 2009 iar aceștia au formulat și depus

plângere prin poștă la data de 8 ianuarie 2010.

S-a reținut de asemenea că din

lucrarea nr. 1819/4/2/2009 al aceluiași Parchet rezultă că petiționarii au

solicitat o nouă comunicare întrucât prima comunicare a fost pierdută .

La dosarul cauzei se află adresa de

înaintare a rezoluției procurorului nr. 1819/4/2/2009 precum și confirmarea de

primire cu data poștei 15 decembrie 2009 și mențiunea „destinatar lipsă

domiciliu Avizat”.

Având în vedere faptul că rezoluția

procurorului a fost comunicată la data de 24 decembrie 2009 iar petiționarii au

depus plângere la instanță la 8 ianuarie 2010, s-a constatat că termenul de 20

de zile a fost depășit și pe cale de consecință plângerea formulată este

tardivă.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond au declarat recurs petiționarii P.G.A. și P.F. fără a-l

motiva.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând recursurile declarate în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. pen. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de dosar, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la

instanța căruia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

În cauza dedusă judecății se

constată că rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București nr. 1819/4/2/ 2009 din data de 4 decembrie 2009 prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarii P.G.A. și P.F.

împotriva rezoluției din 28 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 1331/P/2009 al

aceleiași unități de parchet, a fost comunicată la data de 15 decembrie 2009,

cu confirmare de primire. (fila 5 din dosarul de urmărire penală).

Din înscrisul existent la fila 135 dosar

fond rezultă că plângerea la instanță a fost formulată la data de 8 ianuarie 2010

(data poștei), fiind depășit, astfel, termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

alin. (2) C. pen.

Termenul de 20 de zile este un

termen peremptoriu ceea ce înseamnă că neîndeplinirea actului înainte de

expirarea termenului prevăzut de lege conduce la decăderea din exercițiul

dreptului respectiv.

Potrivit dispozițiilor art. 185 C.

proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un

anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului

și nulitatea actului.

Împrejurarea că petiționarii au

solicitat o recomunicare a rezoluției întrucât au pierdut prima comunicare nu-i

repune pe aceștia în dreptul de a formula plângere în termenul imperativ

stipulat prin dispozițiile legale anterior enunțate.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile

declarate de petiționarii P.G.A. și P.F. împotriva sentinței penale nr. 57/P/din

19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 292 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii P.G.A. și P.F. împotriva sentinței penale nr. 57/F

din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2010.