ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1666/2010

Asupra recursurilor penale de față. În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57/F din 19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 390/2/2010 s-a dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de petiționarii P.G.A. și P.F. împotriva rezoluției nr. 1331/P/2009 din 28 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin plângerea formulată de petiționarii P.G.A.

și P.F. s-a solicitat desființarea rezoluției dată în dosarul nr. 1331/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în care au fost efectuate cercetări față de numita L.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 296 C. pen. și art. 248 C. pen. Verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 278 alin. (3) C. proc.

pen., sub aspectul termenului de introducere a plângerii la instanța de fond, se reține că rezoluția procurorului adoptată în dosarul nr. 1331/P/2009 a fost comunicată petiționarilor la data de 14 decembrie 2009 iar aceștia au formulat și depus plângere prin poștă la data de 8 ianuarie 2010. S-a reținut de asemenea că din lucrarea nr. 1819/4/2/2009 al aceluiași Parchet rezultă că petiționarii au solicitat o nouă comunicare întrucât prima comunicare a fost pierdută . La dosarul cauzei se află adresa de înaintare a rezoluției procurorului nr. 1819/4/2/2009 precum și confirmarea de primire cu data poștei 15 decembrie 2009 și mențiunea „destinatar lipsă domiciliu Avizat”. Având în vedere faptul că rezoluția procurorului a fost comunicată la data de 24 decembrie 2009 iar petiționarii au depus plângere la instanță la 8 ianuarie 2010, s-a constatat că termenul de 20 de zile a fost depășit și pe cale de consecință plângerea formulată este tardivă.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs petiționarii P.G.A. și P.F. fără a-l motiva. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile declarate în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. pen. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de dosar, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căruia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În cauza dedusă judecății se constată că rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1819/4/2/ 2009 din data de 4 decembrie 2009 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarii P.G.A. și P.F. împotriva rezoluției din 28 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 1331/P/2009 al aceleiași unități de parchet, a fost comunicată la data de 15 decembrie 2009, cu confirmare de primire. (fila 5 din dosarul de urmărire penală). Din înscrisul existent la fila 135 dosar fond rezultă că plângerea la instanță a fost formulată la data de 8 ianuarie 2010 (data poștei), fiind depășit, astfel, termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 1 alin. (2) C. pen.

Termenul de 20 de zile este un termen peremptoriu ceea ce înseamnă că neîndeplinirea actului înainte de expirarea termenului prevăzut de lege conduce la decăderea din exercițiul dreptului respectiv. Potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului. Împrejurarea că petiționarii au solicitat o recomunicare a rezoluției întrucât au pierdut prima comunicare nu-i repune pe aceștia în dreptul de a formula plângere în termenul imperativ stipulat prin dispozițiile legale anterior enunțate. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarii P.G.A. și P.F. împotriva sentinței penale nr. 57/P/din 19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 292 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.G.A. și P.F. împotriva sentinței penale nr. 57/F din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.