ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8662/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1369 din 5 decembrie

2007 Tribunalul Sibiu, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului C.I. în

contradictoriu cu pârâtul Ș.A., obligând reclamantul la plata către pârât a

sumei de 7.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 38 A din 12 martie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis

apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, a schimbat în tot

sentința și a admis acțiunea. A constatat nulitatea absolută a înscrisului

intitulat „chitanță" din data de 12 iulie 2006. Împotriva acestei decizii

pârâtul Ș.A. a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 1786

din 16 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nulitatea

recursului, reținând că:

Pârâtul Ș.A. s-a

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., criticile vizând următoarele aspecte:

Instanța a reținut

greșit și nelegal faptul că martora C. ar fi arătat amănunțit contextul în care

a fost întocmit înscrisul contestat. Martora C. este un martor indirect, care

nu a furnizat informații dintr-o sursă originară, ci dintr-o sursă mediată de

apelant. Martora se află în raport de subordonare cu apelantul. Declarația

martorei se află în contradicție cu celelalte probe existente în dosar.

Judecătorii apelului

nu au examinat efectiv probele supuse aprecierii și au motivat sumar decizia.

Probele administrate, declarația martorei, interogatoriul au făcut dovada

nesincerității apelantului.

Înalta Curte a mai

reținut că în condițiile art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor

hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Dezvoltarea

criticilor formulate de recurent nu a făcut posibilă încadrarea în niciunul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în realitate recurentul punând în

discuție netemeinicia hotărârii date în apel, din cauza interpretării eronate a

probelor administrate.

Împotriva acestei

decizii pârâtul Ș.A. a formulat contestație în anulare, invocând generic

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea

contestației se arată că instanța de recurs nu a analizat motivele de casare

invocate.

Motivele de recurs au

cuprins și alte critici decât cele avute în vedere cu ocazia soluționării

recursului și anume: ignorarea de către instanța de apel a autorității de lucru

judecat a hotărârilor penale pronunțate între părți; că motivarea hotărârii recurate

în sensul că instanța penală nu a analizat faptele în raport de art. 956 C.

civ. este greșit; că s-a invocat nelegala admitere a acțiunii în constatarea

nulității absolute pe motivul vicierii consimțământului, deși vicierea

consimțământului atrage nulitatea relativă, iar acțiunea nu a avut un petit

prin care să se solicite constatarea nulității relative.

S-a mai invocat

nelegala înlăturare a prezumțiilor conținute în art. 967 C. civ. și nelegala

aplicare a prevederilor art. 956 C. civ. de către instanța de apel. Acest motiv

de recurs se raporta la situația de fapt dovedită în dosar, reținută eronat de

instanța de apel și la acest aspect se referea motivarea recursului cu privire

la interpretarea greșită a probelor existente în dosar.

Soluționarea recursului

nu a ținut seama de faptul că recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct.

7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., acesta fiind rezultatul unei evidente

greșeli materiale, constând în confundarea unor elemente și date materiale

importante din dosar, greșeală cu caracter procedural, în legătură cu aspectele

de ordin formal a judecării cauzei, de asemenea gravitate încât a avut

consecință omiterea cercetării unor motive de nelegalitate și pronunțarea unei

soluții greșite.

S-a mai arătat că

hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept

procesual civil, că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate

apărările pârâtului, potrivit art. 261 alin. (1), pct. 5 teza a II-a C. proc.

civ. și s-a conchis că prin constatarea nulității recursului fără a fi

analizate criticile formulate s-au încălcat prevederile art. 6 parag. 1, art.

13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare și

concluziile scrise intimatul-reclamant a invocat excepțiile tardivității și

inadmisibilității contestației în anulare.

Înalta Curte va

respinge excepția tardivității pentru cele ce succed:

Potrivit art. 319

alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. contestația în anulare se introduce la

instanța a cărei hotărâre se atacă „în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Cum hotărârea atacată

cu contestație în anulare a fost pronunțată la data de 16 martie 2010, iar

contestatorul a formulat calea de atac la data de 22 februarie 2011, rezultă că

excepția tardivității nu poate fi primită și va fi respinsă ca atare.

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Astfel, decizia

pronunțată în recurs este criticată din perspectiva art. 318 C. proc. civ.

Pe calea contestației

în anulare se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată să-și

desființeze propria hotărâre în cazurile și în condițiile expres și limitativ

prevăzute de lege.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată

pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2

- contestația în anulare propriu-zisă și de art. 318 C. proc. civ., respectiv

contestația în anulare specială.

Dispozițiile art. 318

C. proc. civ., pe care contestatorul le-a invocat, reglementează contestația în

anulare specială (greșeală materială și omisiunea cercetării unui motiv de

modificare sau casare).

În ce privește

motivul contestației în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., invocat în speță, se constată următoarele:

Potrivit art. 318

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare".

Prin urmare acest

text de lege reglementează situația când instanța de recurs prin hotărârea

contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greșeală, să

analizeze unul sau mai multe motive de recurs.

Or, în speță, prin

decizia contestată recursul a fost constatat nul, astfel că cererea de

contestație în anulare specială întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., formulată împotriva unei astfel de hotărâri apare ca

inadmisibilă.

De aceea contestația

în anulare formulată de contestatorul Ș.A. împotriva Deciziei nr. 1786 din 16

martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. prin care s-a constatat nul recursul, este inadmisibilă, urmând a fi

respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității invocată de pârât.

Admite excepția

inadmisibilității invocată de același pârât.

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.A. împotriva

Deciziei nr. 1786 din 16 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2011.