ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2011/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții O.F., prin procurator O.C.G., C.V.M. și T.A.C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. – D.C.A. Legii nr. 10/2001 și S.R. prin C.C.S.D., obligarea acestora din urmă la emiterea și comunicarea Deciziei privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 249/N/2001 și 208/N/2002, dosare conexate, situat în Craiova, strada Onești, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii precum și obligarea la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere până la emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, emisă de P.M. Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către reclamanți pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 249/N/2001 și 208/N/2002, dosare conexate, situat în Craiova, strada Onești. Dispoziția nr. 3136 din 25 ianuarie 2006 a rămas definitivă, astfel încât potrivit punctelor 16.7 și 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. l095/2005, modificate și completate prin H.G.

nr. 128/2008, aceasta a fost predată la Secretariatul C.C.S.D., în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia. Dosarul a fost înregistrat la C.C.S.D. sub nr. l2914/CC și nu a fost soluționat până la această dată. Au mai arătat că nesoluționarea dosarului nr. 12914/CC, după trecerea unei perioade de peste 4 ani de la emiterea Dispoziției nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, privind acordarea despăgubirilor este nejustificată, astfel încât interesul promovării acțiunii este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII. Concluzionând, au susținut că, prin neîndeplinirea obligației de a emite Titlul de Despăgubire, autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la C.E.D.O.

Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamant. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că în cuprinsul art. 2 din H.G. nr. 361/2005,cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătore de imobile ce fac obiectul restituirii potrivit Legii 10/2001, republicată. Față de petitul cererii privind obligarea A.N.R.P. la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, pârâta a arătat că nu se poate reține un refuz din partea autorității pârâte de a emite decizia privind titlul de despăgubiri pentru a opera în cauză dispozițiile art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cererea privind acordarea daunelor cominatorii, pârâta a arătat că este inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 580 C. proc. civ. Pârâta C.C.S.D., prin întâmpinare a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, emisă de P.M. Craiova, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: î n ceea ce privește excepția de nelegalitate, s-a arătat că Dispoziția nr. 3136/2006 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Pe fond, a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. l2914/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură, constatându-se că există o situație de coproprietate la preluare.

în aceste condiții, prin adresa nr. l2914/CC dosarul a fost remis P. Craiova pentru lămurirea aspectelor semnalate. î n ceea ce privește cererea reclamanților referitoare la obligarea C.C.S.D. la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea C.C.S.D., în condițiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul 11 din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată. Curtea de a pel Craiova, s ecția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 307 pronunțată în data de 14 iunie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții O.F., prin procurator O.C.G., C.V.M.

și T.A.C., în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. – D.C.A. Legii nr. 10/2001 și S.R. prin C.C.S.D. și a obligat pârâta C.C.S.D. să comunice reclamanților Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 249/N/2001 și nr. 208/N/2002, conexate, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodată, a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: î n ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. instanța a admis-o, întrucât nu există identitate între debitorul obligației ce face obiectul pretenției reclamantei și A.N.R.P., așa cum rezultă din atribuțiile legale ale acestei instituții conform legii.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Dispoziției Primarului invocată de pârâtă in temeiul art. 4 din l egea nr. 554/2004, instanța a constat că este inadmisibilă, având în vedere că nu poate face obiectul excepției de nelegalitate un act administrativ individual supus cenzurii, controlului tutelar și analizei de către însăși C.C.S.D. în cadrul procedurii reglementate de lege. Cenzurarea Dispoziției, confirmarea sau infirmarea sa motivată reprezintă chiar esența, fondul pretenției reclamantei, iar nu un mijloc incidental de apărare conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții au început procedura de recuperare a bunului lor ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (249/N/2001 și 208/N/2002), autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunțându-se la 25 ianuarie 2006. Ca urmare a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil. În consecință, se va face aplicarea art. 6 din C.E.D.O. urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, emisă de P.M.

Craiova. Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea C.E.D.O. În acest context nu poate fi reținută ca întemeiată apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind-o pe reclamantă nu este complet, întrucât și dacă este reală această susținere trebuiau adoptate măsuri mult mai rapide și eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii. Concluzionând, instanța a reținut că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii, instanța a constat că executarea unei hotărâri pronunțate în contencios administrativ este supusă regimului sancționator prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel încât aplicarea unor daune cominatorii ar apărea ca o dublă sancțiune. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs C.C.S.D., pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 republicată sub două aspecte. Primul vizează soluționarea greșită a excepției de nelegalitate invocată în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 având ca obiect excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 3136/2006 emisă de P.M.

Craiova. Aceasta deoarece în mod greșit s-a apreciat, ca inadmisibil excepția de nelegalitate invocată, în condițiile în care dispoziția contestată, care formează obiectul excepției de nelegalitate reprezintă un act administrativ unilateral care poate fi contestat conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de care depinde soluționarea acțiunii de fond. Aceasta deoarece aprecierea existenței refuzului nejustificat al autorității de a emite decizia reprezentând titlu de plată pentru imobilul - teren expropriat depinde de existența unei dispoziții valabile prin care să se ateste în mod cert că terenul a fost preluat de stat în mod abuziv. Al doilea aspect de nelegalitate privește fondul soluției pronunțate de instanța de fond.

Se arată că în mod nelegal a fost admisă în parte acțiunea și obligată pârâta-recurentă să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri în condițiile în care nu au fost respectate etapele procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 republicată și în normele metodologice de aplicare. Recurenta arată că nu a fost respectată și parcursă etapa privind analizarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului expropriat. Pe acest motiv se susține că în cauză nu erau îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. Emiterea titlului de despăgubire presupune un proces complex care nu poate fi încadrat în dispozițiile Legii nr. 554/2004.

La dosar ambele părți au depus concluzii scrise. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Aspectele de nelegalitate invocate nu pot fi reținute. În mod corect a fost apreciată, ca inadmisibilă și respinsă ca atare, excepția de nelegalitate invocată, având ca obiect dispoziția nr. 3136/2006 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de P.M. Craiova. Această dispoziție reprezintă un act administrativ, dar care poate fi contestat potrivit Legii speciale nr. 10/2001, producând efecte civile și nu administrative.

Pe cale de consecință în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind exceptate de la controlul legalității de către instanța de contencios administrativ actele administrative pentru care se prevede o altă procedură de contestare, în cauză procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Ceea ce nu poate fi contestat prin acțiune directă nu poate fi contestat pe excepție, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Al doilea aspect de nelegalitate nu poate reținut. În mod corect s-a reținut existența unui refuz nejustificat de soluționare având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat, în condițiile în care de la data declanșării procedurii administrative 25 aprilie 2006 a fost depășit termenul rezonabil de soluționare.

În cauză, neefectuarea raportului de evaluare nu este în sarcina reclamantului - intimat, neputându-se reține nerespectarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 republicată pentru faptul că instanța de fond a făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O. la justificarea soluției de admitere în parte a acțiunii, astfel cum a fost formulată. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 307 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.