ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2969/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 octombrie 2009, reclamanta SC V. SA Rm.Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Rm.Vâlcea și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea pentru a se dispune anularea Deciziei de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 71650 din aceeași dată, precum și a deciziei pronunțate asupra contestației, respectiv Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma controlului fiscal efectuat de către organele de control, acestea au stabilit în sarcina reclamantei mai multe obligații fiscale, obligații ce au fost contestate, iar prin decizia pronunțată de cea de-a două pârâtă s-a luat măsura suspendării soluționării pentru anumite obligații fiscale, a respingerii pentru altele și a desființării și admiterii pentru sume de 100 lei impozit pe profit și 841 lei TVA.

Reclamanta a susținut nelegalitatea măsurilor adoptate la pct. 1 și 2, de respingere a contestației pentru suma de 35.327 lei impozit pe profit și TVA și de suspendare a soluționării acesteia pentru mai multe categorii bugetare, inclusiv impozitul pe profit și TVA, suspendare ce urma să dăinuie până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală. În ceea ce privește suspendarea, s-a arătat că măsura a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 108 C. proc. fisc., în sensul că nu s-a întocmit un proces-verbal care să fie comunicat contribuabilului și s-a agravat situația reclamantei în propria cale de atac, întrucât sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut numai în urma formulării contestației.

Cu privire la soluția de respingere a contestației pentru suma de 35.327 lei, reclamanta a susținut că aceasta nu este datorată, întrucât cheltuielile despre care organul de inspecție a reținut că nu sunt deductibile fiscal întrunesc toate condițiile legale pentru acest beneficiu, facturile având valoare de document justificativ, având înscrise toate mențiunile impuse de lege. Prin sentința nr. 408/2010 Tribunalul Vâlcea și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că valoarea obligațiilor fiscale contestate este de peste 500.000 lei.

Prin sentința nr. 103/F-CONT din 19 mai 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de petenta SC V. SA, împotriva Deciziei de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 71650 din aceeași dată, emise de intimata Administrația Finanțelor Publice Rm.Vâlcea; a anulat în parte Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009, emisă de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, în ceea ce privește soluțiile pronunțate la art. 1 și art. 2 și a menținut în rest această decizie; a dispus continuarea soluționării pentru art. 2 și rejudecarea pentru art. 1. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Acțiunea de față privește două din dispozițiile Deciziei nr. 106/2009, respectiv art. 1 și art. 2, prin care a fost respinsă contestația în ceea ce privește suma de 22.358 lei impozit pe profit și 12.969 lei TVA (art. 1) și s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive asupra laturii penale, suspendare care privește verificarea sumei de 503.869 lei, din care 34.618 lei impozit pe profit, 60.763 lei TVA, accesorii ale acestor obligații și alte datorii bugetare.

Instanța a reținut că în cauză măsura suspendării s-a dispus în baza art. 214 alin. (1) lit. a), situație în care organul de inspecție fiscală era dator să respecte dispozițiile art. 108 C. proc. fisc. Textul are în vedere descoperirea de către organele de inspecție, cu ocazia efectuării acesteia, a unor elemente care pot reprezenta indicii ale unor infracțiuni și care se impun a fi verificate de către organele de cercetare penală, situație în care stabilește garanții pentru respectarea dreptului la apărare al contribuabilului, o astfel de garanție fiind aceea a întocmirii și comunicării unui proces verbal cu privire la situațiile reținute.

Instanța de fond a constatat că aceste cerințe legale nu au fost respectate în cauză, iar pârâtele nu au fost în măsură să dovedească întocmirea unui proces-verbal, comunicarea unui astfel de înscris, susținându-se numai că el nu era necesar, întrucât se făceau deja verificări de către organele de poliție asupra activității desfășurate de reclamantă. În concluzie, reținându-se nerespectarea de către organele administrativ fiscale a garanțiilor procesuale ale contribuabilului, respectare care să permită măsura suspendării prevăzută de art. 214 lit. a) C. proc. fisc., s-a apreciat că această măsură este nelegală și se impune a fi desființată și dispusă continuarea soluționării contestației.

În ceea ce privește soluția pronunțată în art. 1, respectiv reținerea ca fiind nedeductibile anumite categorii de cheltuieli, în consecință calcularea unui impozit suplimentar și a unui TVA de plată, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi cenzurată, atâta timp cât nu se identifică în mod expres din care raporturi fiscale rezultă impozitul pe profit pentru care s-a pronunțat o soluție sau alta și, din care TVA a primit soluții diferite. Astfel, s-a apreciat de către instanță că din modul de redactare al deciziei administrativ fiscale nu rezultă elementele care să permită o cenzură a acesteia de către instanță, așa încât a admis acțiunea și a dispus trimiterea contestației spre soluționare și sub acest aspect organului competent.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, următoarele: Urmare a verificărilor efectuate la SC M. SRL și SC V. SA Râmnicu Vâlcea, organele de inspecție fiscală au stabilit prin decizia de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 obligații de plată suplimentare în sumă de 503.869 lei, reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată, impozit pe veniturile din salarii, contribuții la asigurările sociale și fondurile speciale datorate de angajați și angajator, precum și accesorii aferente acestora, având în vedere faptul că societățile verificate, care ulterior au fuzionat, au înregistrat în evidența contabilă cheltuieli, TVA și salarii care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

Referitor la impozitul pe profit în sumă de 15.941 lei și TVA în sumă de 26.652 lei datorate de SC M. SRL înainte de fuziunea cu SC V. SA Râmnicu Vâlcea, a efectuat aprovizionări de bunuri de la SC L.I. SRL, iar din analiza dosarului fiscal al acestei din urmă societăți, organele fiscale au constatat că aceasta de la înființare și până în prezent nu a depus la organul fiscal teritorial deconturi de TVA, declarații la bugetul general consolidat al statului, bilanțurile contabile, fiind propusă pe lista societăților inactive. Față de cele de mai sus, organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 15.941 lei și TVA în sumă de 26.652 lei. Referitor la impozitul pe profit în sumă de 18.677 lei și TVA în sumă de 34.111 lei stabilite în sarcina SC V. SA Râmnicu Vâlcea, înainte de fuziune, aceasta a efectuat aprovizionări de bunuri de la SC L.I.

SRL, în sumă de 10.432 lei, aceasta din urmă fiind propusă pentru includerea pe lista societăților inactive, iar organele fiscale nu au acordat drept de deducere a cheltuielilor cu mărfurile, cu materialele consumabile și a taxei pe valoarea adăugată, întrucât facturile emise de SC L.I. SRL nu îndeplinesc calitatea de documente justificative.

Referitor la impozitul pe veniturile din salarii, contribuții la asigurările sociale și fondurile speciale, în sumă totală de 127.376 lei, se rețin următoarele: În 2 martie 2009 Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea - Serviciul de Investigare a Fraudelor a întocmit cu organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Vâlcea – Administrația Finanțelor Publice Râmnicu Vâlcea un proces verbal de predare-primire de documente, cuprinzând liste privind salariile acordate personalului în august 2005 – decembrie 2008, foi colective de prezență și alte adnotări pe care organul de inspecție nu le-a putut interpreta ca fiind aferente salariilor. În 4 martie 2009 s-a solicitat I.P.J.

Vâlcea transmiterea în xerocopie a documentelor rezultate în urma investigării SC M. SRL și SC V. SA Râmnicu Vâlcea și eventualele declarații de la angajații celor două societăți, dar nu s-a primit răspuns până la finalizarea verificării fiscale. Organele de inspecție fiscală au constatat că persoanele înscrise în listele de salarii acordate în august 2005 - decembrie 2006 au fost salariați ai SC M. SRL, ai SC V. SA Râmnicu Vâlcea și SC A. SRL, cât și persoane care nu se regăsesc pe statele de plată vizate de I.T.M. Vâlcea ale celor trei societăți comerciale. S-a procedat la stabilirea obligațiilor de plată datorate bugetului general consolidat al statului, ținând cont de salariile efectiv ridicate, de persoanele înscrise în listele privind salariile, sumele înscrise în statele de plată au fost evidențiate în contabilitate și declarate la organul fiscal teritorial.

Organele de inspecție fiscală au constatat că administratorii SC M. SRL, SC V. SA Râmnicu Vâlcea și SC A. SRL au ținut evidențe contabile duble privind salariile deoarece pe lângă statele de salarii vizate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea aceste societăți dețin înscrisuri cu sumele plătite persoanelor care au desfășurat activitate în cadrul societăților. Având în vedere aceste aspecte, Activitatea de Inspecție Fiscală Vâlcea din cadrul D.G.F.P. Vâlcea a înaintat I.P.J. Vâlcea adresa nr. 75519 din 23 iulie 2009 prin care s-a apreciat că societatea prejudiciat bugetul statului cu suma de 503.869 lei. Având în vedere prevederile art. 216 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003, se reține că între stabilirea obligațiilor bugetare datorate de reclamantă prin decizia de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite și consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr. 72650 din 5 mai 2009,m există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei dedusă judecății. Așadar, s-a reținut că în funcție de soluția ce urmează a se pronunța de instanța penală care va stabili dacă reclamanta a efectuat sau nu în realitate aprovizionarea acestor bunuri sau a efectuat sau nu plata altor salarii decât cele înregistrate în evidența contabilă, cu toate consecințele fiscale ce decurg din aceasta, organul fiscal se află în imposibilitate de a se pronunța pe fondul cauzei înainte de finalizarea laturii penale.

Luând în considerare cele mai sus descrise, D.G.F.P. Vâlcea nu se poate învesti cu soluționarea pe fond a cauzei, motiv pentru care s-a suspendat soluționarea contestației pe cale administrativă pentru suma totală de 503.869 lei. Recursul este nefondat. Prima instanță, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și a anulat în parte Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea în ceea ce privește art. 1 și art. 2 din decizie, dispunând continuarea soluționării contestației formulate în procedură administrativă pentru art. 2 și rejudecarea contestației pentru art. 1. În esență, judecătorul fondului a reținut că în mod nelegal organul de soluționare a contestației a procedat la suspendarea cauzei în procedură administrativă, în baza art. 214 C. proc.

fisc., pentru suma de 503.869 lei, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele din textul legal precitat. În privința soluției de la art.1 din Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, prima instanță a apreciat că din cuprinsul deciziei administrative amintite nu rezultă cu claritate de unde provin sumele de 22.358 lei și respectiv 12.969 lei, astfel că instanța de judecată nu poate cenzura actul administrativ amintit. În privința suspendării soluționării contestației în procedură administrativă, în baza art. 214 alin. (1) C. proc.

fisc., instanța de recurs reține că textul legal precitat prevede următoarele : „ (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. În speță, organul fiscal a făcut aplicarea acestui text legal și a suspendat contestația formulată de reclamanta SC V. SA, pentru suma de 503.869 lei, împotriva deciziei de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 71650 din 5 mai 2009, ambele ale Administrației Finanțelor Publice Râmnicu Vâlcea.

Măsura suspendării a fost dispusă prin decizia nr. 106 din 27 iulie 2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Vâlcea, până la pronunțarea unei soluții definitive în dosarul nr. 5341/P/2008. Respectivul dosar penal a fost soluționat definitiv, iar D.G.F.P. Vâlcea a reluat procedura administrativă și a soluționat pe fond contestația reclamantei SC V. SA, pentru suma de 503.869 lei, prin d ecizia nr. 90 din 26 aprilie 2011 (filele 31-45 dosar recurs), astfel că față de această situație este de prisos discutarea motivului de recurs formulat de către pârâtă. În ceea ce privește soluția referitoare la art. 1 din Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009, instanța de recurs constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală.

Judecătorul fondului a constatat cu îndreptățire că decizia administrativă în discuție nu conține suficiente elemente privitoare la calificarea ca deductibile/ nedeductibile fiscal a anumitor categorii de cheltuieli, că, de asemenea, nu s-a lămurit care sunt raporturile fiscale din care rezultă impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată, pentru a asigura efectivitate controlului exercitat de instanța de judecată în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că se impune să fie soluționată corespunzător, sub aceste aspecte, contestația reclamantei. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea împotriva sentinței nr. 103/F-CONT din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC V. SA Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.