ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3719/2012

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Reclamanta SC "C.G." SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea - A.F.P. Râmnicu Vâlcea să se dispună suspendarea Deciziei de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 și anularea Deciziei nr. 211 din 31 mai 2011, cu obligarea pârâtei de a-i soluționa contestația. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, pârâta a stabilit în mod nelegal, în sarcina sa, obligații suplimentare în cuantum de 3.288.853 RON, prin raportul de inspecție fiscală nr. F-VL nr. 120 din 22 martie 2011 și Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011, iar în urma contestării acestora, a fost emisă Decizia nr. 211 din 31 mai 2011, prin care s-a suspendat contestația, până la soluționarea acțiunii penale.

Cererea de suspendare a fost soluționată motivat prin Încheierea din data de 29 iunie 2011. În motivarea capătului de cerere privind anularea actului fiscal, reclamanta a susținut că, pârâta a lăsat în sarcina organelor de cercetare penală, stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite, fără a enumera indiciile săvârșirii infracțiunii și fără a lămuri în ce măsură hotărârea dată în penal ar modifica cele constatate prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere. Prin Încheierea din 6 iulie 2011 instanța de fond a respins cererea de suspendare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare, susținând că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitenta actelor fiscale (raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere), având calitate procesuală pârâta D.G.F.P.

Râmnicu Vâlcea. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 387/F-CONT din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL, a dispus anularea Deciziei nr. 2.111 din 31 mai 2011 și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația formulată de către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele: Instanța a constatat că, organele de inspecție fiscală au efectuat un control la sediul reclamantei și, în urma verificării perioadei 06 martie 2009 - 30 septembrie 2010, au stabilit prin raportul de inspecție fiscală F-Vl nr. 120 din 22 martie 2011 și, ulterior, prin Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 că datorează suma de 2.604.968 RON, cu titlu de impozit pe profit suplimentar și 632.672 RON, majorări de întârziere aferente acestui impozit. S-a reținut că, nu s-au respectat dispozițiile art. 207 (2) și subsecțiunea 7.10 din Ordinul nr. 1.752/2005, în sensul că, sumele plătite cu titlu de câștiguri nu au fost corect evidențiate în contabilitate, încălcându-se prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

A mai reținut instanța că în motivarea Deciziei nr. 211 din 31 mai 2011 se reiau faptele reținute în raportul de control fiscal, fără a se face legătura cu textele penale care incriminează faptele, fără a motiva acest aspect și fără a constata că soluția penală poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care s-ar pronunța în procedura administrativă, fiind încălcate dispozițiile art. 108 (1) C. proc. fisc. A apreciat Curtea că pârâta nu a probat nici respectarea dispozițiilor art. 108 (2), în sensul întocmirii procesului-verbal, semnat de ambele părți, încălcând astfel dreptul de apărare al părții. Pârâta a sesizat organul de cercetare penală după formularea contestației și nu în timpul efectuării inspecției fiscale, în raport de dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003. Totodată, a reținut Curtea că măsura dispusă de către pârâtă, nu se coroborează cu raportul de expertiză judiciară, efectuat în dosarul nr. 408/P/2011. În această lucrare, nu se evidențiază vinovăția reclamantei și nu se confirmă cele reținute în actele fiscale. De aceea, s-a apreciat că se impune ca pârâta să soluționeze contestația formulată de reclamantă și să verifice legalitatea actelor fiscale în privința fondului, întrucât până la soluționarea laturii penale, fără a exista interdependență între cele două, soluționarea s-ar prelungi în timp, în mod nejustificat și s-ar prejudicia desfășurarea activității reclamantei, prin aplicarea procedurii de executare silită. Recursul Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Împotriva Încheierii din 6 iulie 2011 a declarat recurs

SC C.G. SRL

În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta SC C.G. SRL a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond în mod eronat a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel arată recurenta că a sesizat în condițiile art. 7 din lege, autoritatea publică, procedura suspendării soluționării contestației este facultativă iar pentru a se dispune o asemenea măsură prezintă relevanță în primul rând existența indiciilor privind săvârșirea unor infracțiuni, având legătură indisolubilă, asupra soluției pe latura administrativă a cauzei.

- Consideră recurenta că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, prin aceea că inspecția fiscală s-a realizat cu omisiunea vădită a inspectorilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice - Vâlcea de a cerceta întregul cadru legal aplicabil societăților care desfășoară activitate în domeniul jocurilor de noroc, baza de impozitare fiind majorată nejustificat. - Condiția pagubei iminente - este deasemenea îndeplinită întrucât rezultă din împrejurarea că Ministerul Finanțelor poate porni oricând executarea silită împotriva societății. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat în esență următoarele: - Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Se arată astfel că instanța de fond a fost în eroare atunci când a apreciat că pârâta a sesizat organul de urmărire penală după formularea contestației și nu în timpul efectuării inspecției fiscal, contestația a fost înregistrată la Direcția de soluționare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală la data de 2 mai 2011 iar sesizarea penală a fost înaintată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești la data de 5 aprilie 2011. Arată recurentul că plângerea penală încă nu a fost soluționată.

- A arătat recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală că, recurenta-reclamantă prin procedeul de lucru, respectiv, încasările înregistrate în aparatele de joc tip slot machine au fost diminuate cu sumele retrase iar rezultatul (diferența) a fost contabilizată lunar ca și cifră de afaceri, iar prin aceasta contravine prevederilor legale pct. 207 alin. (2) subsecțiunea 7.10 "venituri și cheltuieli" în Ordinul nr. 1.752/2005 și pct. 250 alin. (2) din Ordinul nr. 3.055/2009. - Consideră recurenta-pârâtă că organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, având în vedere principiul de drept "penalul ține în loc civilul" precum și faptul că în speță operațiunile efectuate au implicații fiscale pentru care se ridică problema realității.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs La termenul din data de 25 septembrie 2012, magistratul asistent a prezentat referatul cauzei arătând că recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL este netimbrat. Curtea a pus în discuție părților prezente această excepție în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs În ceea ce privește recursul reclamantei SC C.G. SRL având în vedere că cererea de recurs nu a fost timbrată, deși reclamanta a fost citată cu această mențiune, în conformitate cu art. 20 raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997 se va anula recursul ca netimbrat.

În ceea ce privește recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în materie precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., constată că acesta este fondat pentru considerentele următoare: - Potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003 prevăd următoarele: "Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;". Instanța a constatat că, organele de inspecție fiscală au efectuat un control la sediul reclamantei și, în urma verificării perioadei 06 martie 2009 - 30 septembrie 2010, au stabilit prin raportul de inspecție fiscală F-Vl nr. 120 din 22 martie 2011 și, ulterior, prin Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 că datorează suma de 2.604.968 RON, cu titlu de impozit pe profit suplimentar și 632.672 RON, majorări de întârziere aferente acestui impozit.

S-a reținut că, nu s-au respectat dispozițiile art. 207 (2) și subsecțiunea 7.10 din Ordinul nr. 1.752/2005, în sensul că, sumele plătite cu titlu de câștiguri nu au fost corect evidențiate în contabilitate, încălcându-se prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Împotriva acestor acte administrative reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 211 din 31 mai 2011 organul de soluționare a suspendat soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. F - VL - 177 din 22 martie 2011, până la soluționarea laturii penale.

- Instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâta recurentă a formulat plângere penală după formularea contestației deoarece această sesizare penală a fost înaintată la data de 5 aprilie 2011 iar contestația a fost înregistrată la data de 2 mai 2011. Înalta Curte apreciază că organul fiscal nu se putea învesti cu soluționarea pe fond a contestației câtă vreme obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală fac obiectul cercetării penale. De asemenea consideră Înalta Curte că între caracterul infracțional al faptelor săvârșite și obligațiile fiscale stabilite suplimentar există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe latură administrativă.

Spre exemplu, problema neînregistrării tuturor veniturilor din încasările lunare obținute din jocurile de noroc, fără existența documentelor justificative s-a diminuat astfel baza impozabilă, nu există documente justificative privind plățile efectuate premiile acordate, nu există evidență primară privind fluxul de numerar, toate aceste operațiuni au implicații fiscale, pentru care se pune problema realității astfel că organele administrative nu se pot pronunța înaintea organelor penale - care vor stabili existența sau nu a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Constatând că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a situației de fapt prin prisma normelor legale aplicabile, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, va modifica sentința civilă în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC C.G. SRL împotriva Încheierii din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 387/F-CONT din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC C.G. SRL ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AM