ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3719/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3719/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Reclamanta SC
"C.G." SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat instanței, în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare
Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea - A.F.P. Râmnicu
Vâlcea să se dispună suspendarea Deciziei de impunere nr. F-VL-177 din 22
martie 2011 și anularea Deciziei nr. 211 din 31 mai 2011, cu obligarea pârâtei
de a-i soluționa contestația.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a susținut că, pârâta a stabilit în mod nelegal, în
sarcina sa, obligații suplimentare în cuantum de 3.288.853 RON, prin raportul
de inspecție fiscală nr. F-VL nr. 120 din 22 martie 2011 și Decizia de impunere
nr. F-VL-177 din 22 martie 2011, iar în urma contestării acestora, a fost emisă
Decizia nr. 211 din 31 mai 2011, prin care s-a suspendat contestația, până la
soluționarea acțiunii penale.
Cererea de suspendare
a fost soluționată motivat prin Încheierea din data de 29 iunie 2011.
În motivarea
capătului de cerere privind anularea actului fiscal, reclamanta a susținut că,
pârâta a lăsat în sarcina organelor de cercetare penală, stabilirea
caracterului infracțional al faptelor săvârșite, fără a enumera indiciile
săvârșirii infracțiunii și fără a lămuri în ce măsură hotărârea dată în penal
ar modifica cele constatate prin raportul de inspecție fiscală și decizia de
impunere.
Prin Încheierea din 6
iulie 2011 instanța de fond a respins cererea de suspendare, constatând că nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
Pârâta A.N.A.F. a
formulat întâmpinare, susținând că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât
nu este emitenta actelor fiscale (raportul de inspecție fiscală și decizia de
impunere), având calitate procesuală pârâta D.G.F.P. Râmnicu Vâlcea.
Hotărârea instanței
de fond
Prin Sentința nr.
387/F-CONT din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de
reclamanta SC C.G. SRL, a dispus anularea Deciziei nr. 2.111 din 31 mai 2011 și
a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să
soluționeze contestația formulată de către reclamantă.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:
Instanța a constatat
că, organele de inspecție fiscală au efectuat un control la sediul reclamantei
și, în urma verificării perioadei 06 martie 2009 - 30 septembrie 2010, au
stabilit prin raportul de inspecție fiscală F-Vl nr. 120 din 22 martie 2011 și,
ulterior, prin Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 că datorează
suma de 2.604.968 RON, cu titlu de impozit pe profit suplimentar și 632.672
RON, majorări de întârziere aferente acestui impozit.
S-a reținut că, nu
s-au respectat dispozițiile art. 207 (2) și subsecțiunea 7.10 din Ordinul nr.
1.752/2005, în sensul că, sumele plătite cu titlu de câștiguri nu au fost
corect evidențiate în contabilitate, încălcându-se prevederile art. 21 alin. (4)
lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A mai reținut
instanța că în motivarea Deciziei nr. 211 din 31 mai 2011 se reiau faptele
reținute în raportul de control fiscal, fără a se face legătura cu textele
penale care incriminează faptele, fără a motiva acest aspect și fără a constata
că soluția penală poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care s-ar
pronunța în procedura administrativă, fiind încălcate dispozițiile art. 108 (1)
C. proc. fisc.
A apreciat Curtea că
pârâta nu a probat nici respectarea dispozițiilor art. 108 (2), în sensul
întocmirii procesului-verbal, semnat de ambele părți, încălcând astfel dreptul
de apărare al părții.
Pârâta a sesizat
organul de cercetare penală după formularea contestației și nu în timpul
efectuării inspecției fiscale, în raport de dispozițiile art. 214 alin. (1)
lit. a) din O.G. nr. 92/2003.
Totodată, a reținut
Curtea că măsura dispusă de către pârâtă, nu se coroborează cu raportul de
expertiză judiciară, efectuat în dosarul nr. 408/P/2011. În această lucrare, nu
se evidențiază vinovăția reclamantei și nu se confirmă cele reținute în actele
fiscale.
De aceea, s-a
apreciat că se impune ca pârâta să soluționeze contestația formulată de
reclamantă și să verifice legalitatea actelor fiscale în privința fondului,
întrucât până la soluționarea laturii penale, fără a exista interdependență
între cele două, soluționarea s-ar prelungi în timp, în mod nejustificat și
s-ar prejudicia desfășurarea activității reclamantei, prin aplicarea procedurii
de executare silită.
Recursul
Împotriva sentinței
pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs Agenția Națională de
Administrare Fiscală. Împotriva Încheierii din 6 iulie 2011 a declarat recurs
SC C.G. SRL
În motivarea cererii
sale de recurs, reclamanta SC C.G. SRL a arătat în esență următoarele:
- Instanța de fond în
mod eronat a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate
impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel arată
recurenta că a sesizat în condițiile art. 7 din lege, autoritatea publică,
procedura suspendării soluționării contestației este facultativă iar pentru a
se dispune o asemenea măsură prezintă relevanță în primul rând existența
indiciilor privind săvârșirea unor infracțiuni, având legătură indisolubilă,
asupra soluției pe latura administrativă a cauzei.
- Consideră recurenta
că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, prin aceea că inspecția
fiscală s-a realizat cu omisiunea vădită a inspectorilor din cadrul Direcției
Generale a Finanțelor Publice - Vâlcea de a cerceta întregul cadru legal
aplicabil societăților care desfășoară activitate în domeniul jocurilor de
noroc, baza de impozitare fiind majorată nejustificat.
- Condiția pagubei
iminente - este deasemenea îndeplinită întrucât rezultă din împrejurarea că
Ministerul Finanțelor poate porni oricând executarea silită împotriva
societății.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304
1
C.
proc. civ.
În motivarea cererii
de recurs, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat în esență
următoarele:
- Hotărârea instanței
de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii.
Se arată astfel că
instanța de fond a fost în eroare atunci când a apreciat că pârâta a sesizat
organul de urmărire penală după formularea contestației și nu în timpul
efectuării inspecției fiscal, contestația a fost înregistrată la Direcția de
soluționare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală la data de 2
mai 2011 iar sesizarea penală a fost înaintată de către Direcția Generală a
Finanțelor Publice la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești la data de 5
aprilie 2011. Arată recurentul că plângerea penală încă nu a fost soluționată.
- A arătat
recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală că,
recurenta-reclamantă prin procedeul de lucru, respectiv, încasările
înregistrate în aparatele de joc tip slot machine au fost diminuate cu sumele
retrase iar rezultatul (diferența) a fost contabilizată lunar ca și cifră de
afaceri, iar prin aceasta contravine prevederilor legale pct. 207 alin. (2)
subsecțiunea 7.10 "venituri și cheltuieli" în Ordinul nr. 1.752/2005
și pct. 250 alin. (2) din Ordinul nr. 3.055/2009.
- Consideră
recurenta-pârâtă că organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei
înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, având în vedere
principiul de drept "penalul ține în loc civilul" precum și faptul că
în speță operațiunile efectuate au implicații fiscale pentru care se ridică problema
realității.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în fața
instanței de recurs
La termenul din data
de 25 septembrie 2012, magistratul asistent a prezentat referatul cauzei
arătând că recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL este netimbrat.
Curtea a pus în
discuție părților prezente această excepție în conformitate cu prevederile art.
137 C. proc. civ.
Considerentele și
soluția instanței de recurs
În ceea ce privește
recursul reclamantei SC C.G. SRL având în vedere că cererea de recurs nu a fost
timbrată, deși reclamanta a fost citată cu această mențiune, în conformitate cu
art. 20 raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997 se va anula recursul ca
netimbrat.
În ceea ce privește
recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte
analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în
materie precum și în conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc.
civ., constată că acesta este fondat pentru considerentele următoare:
- Potrivit art. 214
alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 prevăd următoarele:
"Suspendarea
procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă
(1) Organul de
soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei
atunci când:
a) organul care a
efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la
existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o
înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură
administrativă;".
Instanța a constatat
că, organele de inspecție fiscală au efectuat un control la sediul reclamantei
și, în urma verificării perioadei 06 martie 2009 - 30 septembrie 2010, au
stabilit prin raportul de inspecție fiscală F-Vl nr. 120 din 22 martie 2011 și,
ulterior, prin Decizia de impunere nr. F-VL-177 din 22 martie 2011 că datorează
suma de 2.604.968 RON, cu titlu de impozit pe profit suplimentar și 632.672
RON, majorări de întârziere aferente acestui impozit.
S-a reținut că, nu
s-au respectat dispozițiile art. 207 (2) și subsecțiunea 7.10 din Ordinul nr.
1.752/2005, în sensul că, sumele plătite cu titlu de câștiguri nu au fost
corect evidențiate în contabilitate, încălcându-se prevederile art. 21 alin.
(4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Împotriva acestor
acte administrative reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 211
din 31 mai 2011 organul de soluționare a suspendat soluționarea contestației
împotriva Deciziei de impunere nr. F - VL - 177 din 22 martie 2011, până la
soluționarea laturii penale.
- Instanța de fond a
reținut în mod eronat că pârâta recurentă a formulat plângere penală după
formularea contestației deoarece această sesizare penală a fost înaintată la
data de 5 aprilie 2011 iar contestația a fost înregistrată la data de 2 mai
2011.
Înalta Curte
apreciază că organul fiscal nu se putea învesti cu soluționarea pe fond a
contestației câtă vreme obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de
inspecția fiscală fac obiectul cercetării penale.
De asemenea consideră
Înalta Curte că între caracterul infracțional al faptelor săvârșite și
obligațiile fiscale stabilite suplimentar există o strânsă interdependență de
care depinde soluționarea cauzei pe latură administrativă.
Spre exemplu, problema
neînregistrării tuturor veniturilor din încasările lunare obținute din jocurile
de noroc, fără existența documentelor justificative s-a diminuat astfel baza
impozabilă, nu există documente justificative privind plățile efectuate
premiile acordate, nu există evidență primară privind fluxul de numerar, toate
aceste operațiuni au implicații fiscale, pentru care se pune problema
realității astfel că organele administrative nu se pot pronunța înaintea
organelor penale - care vor stabili existența sau nu a elementelor constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Constatând că
instanța de fond a făcut o apreciere greșită a situației de fapt prin prisma
normelor legale aplicabile, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.
312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul
pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, va modifica sentința civilă
în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de SC C.G. SRL împotriva Încheierii din 6 iulie 2011 a Curții de Apel
Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
netimbrat.
Admite recursul
declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr.
387/F-CONT din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC C.G. SRL ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AM