ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2007/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37/ F-CONT pronunțată în data de 9 februarie 2011, a respins cererea formulată de reclamanta A.B.A. Olt, privind impunerea din oficiu pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursa nr. 98332 din 02 noiembrie 2010 emisă de pârâta A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea, ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, prim instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: Reclamanta arătat că, prin decizia sus-menționată, pârâta i-a stabilit obligații de plată suplimentare în sumă de 752.569 lei, reprezentând vărsăminte din reducerea drepturilor salariale, astfel că actul fiscal este nelegal, întrucât nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 43 C. proc.

fisc., deși a depus în termen declarația fiscală. A menționat reclamanta că, prin executarea deciziei de impunere s-ar produce o perturbare gravă a funcționării serviciilor publice pe care le prestează, existând posibilitatea de a nu putea face față obligațiilor financiare exigibile pe care le are, atât față de creditorii fiscali, cât și față de ceilalți creditori. Punerea în executare a deciziei, ar conduce la blocarea conturilor sale, generând o paralizare a activității și imposibilitatea onorării contractelor asumate față de clienți și furnizori, fiind create consecințe și asupra salariaților săi. Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Instanța a mai reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât pentru a se dispune suspendarea executării acestei decizii, prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a impus ca petentul să dovedească îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența cazului bine justificat și existența unei pagube iminente, însă reclamanta, cu privire la cele două condiții, nu a administrat probe. î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A.B.A. Olt, pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare având ca obiect decizia privind impunerea din oficiu pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 emisă de A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea. Apreciază că în cauză erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se admite, ca situație de excepție suspendarea executării deciziei nr. 98332 din 2 noiembrie 2010, până la pronunțarea instanței de fond. În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta invocă trei aspecte de vădită nelegalitate ale actului administrativ contestat.

Primul vizează nerespectarea dispozițiilor art. 83 alin. (4) C. proc. fisc., deoarece nu erau îndeplinite condițiile impunerii din oficiu, în condițiile în care s-a depus declarația fiscală. Al doilea vizează nerespectarea dispozițiilor art. 43 C. proc. fisc., privind obligativitatea motivării. Al treilea motiv îl reprezintă natura sumelor contestate ca nefiind datorate, susținându-se și în raport de decizia Curții Constituționale nr. 874/2010 că în mod greșit au fost calificate ca și creanțe fiscale. Cu privire la a doua condiție, respectiv existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că a probat cu acte efectele grave care decurg din executarea silită a sumelor imputate atât față de recurentă cât și față de terți.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca fondat, pentru următoarele considerente: În cauză, sentința atacată prin care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză Curtea apreciind că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisă situația de excepție a suspendării executării deciziei nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 până la pronunțarea instanței de fond. Curtea apreciază că sunt întemeiate aspectele invocate în recurs privind existența unor cazuri bine justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care să fie de natură a crea o „îndoială serioasă” în privința legalității actului administrativ.

Dacă aspectele de procedură vor fi analizate pe fondul cauzei, Curtea consideră că aspectul de nelegalitate care se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 îl reprezintă faptul că recurenta contestă ca nefiind datorată suma reținută în sarcina sa de organele fiscale pe motiv că veniturile obținute nu se încadrează în categoria de venituri asupra cărora se aplică reducerea salarială în procent de 25% reglementată de dispozițiile Legii nr. 118/2010. Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 874/2010, care dă o anumită calificare sumelor reprezentând diminuarea de 25 %, Curtea apreciază că există dubii cu privire la natura juridică a sumelor reținute în sarcina recurentei, respectiv în ce măsură acestea pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale.

În ceea ce privește a doua condiție a cererii de suspendare, privind existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 se constată că recurenta a depus la dosar acte din care rezultă efectele prejudiciale grave pe care le-ar avea executarea silită a sumelor reținute în sarcina sa pe care le contestă ca nefiind datorate. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite cererea de suspendare formulată. Va dispune suspendarea executării deciziei privind impunerea din oficiu nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.B.A. Olt împotriva sentinței nr. 37/ F - CONT din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea de suspendare formulată. Dispune suspendarea executării deciziei privind impunerea din oficiu nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 emisă de pârâta A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea până la pronunțarea instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.