ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2007/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

37/ F-CONT pronunțată în data de 9 februarie 2011, a respins cererea formulată

de reclamanta A.B.A. Olt, privind impunerea din oficiu pentru impozitele,

taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la

sursa nr. 98332 din 02 noiembrie 2010 emisă de pârâta A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea,

ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel, prim instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

hotărârii, următoarele:

Reclamanta arătat că,

prin decizia sus-menționată, pârâta i-a stabilit obligații de plată

suplimentare în sumă de 752.569 lei, reprezentând vărsăminte din reducerea

drepturilor salariale, astfel că actul fiscal este nelegal, întrucât nu

îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 43 C. proc. fisc., deși a

depus în termen declarația fiscală.

A menționat

reclamanta că, prin executarea deciziei de impunere s-ar produce o perturbare

gravă a funcționării serviciilor publice pe care le prestează, existând

posibilitatea de a nu putea face față obligațiilor financiare exigibile pe care

le are, atât față de creditorii fiscali, cât și față de ceilalți creditori.

Punerea în executare a deciziei, ar conduce la blocarea conturilor sale,

generând o paralizare a activității și imposibilitatea onorării contractelor

asumate față de clienți și furnizori, fiind create consecințe și asupra

salariaților săi.

Pârâta, prin

întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca

neîntemeiată.

Instanța a mai

reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, întrucât pentru a se dispune suspendarea executării acestei

decizii, prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a impus

ca petentul să dovedească îndeplinirea cumulativă a celor două condiții:

existența cazului bine justificat și existența unei pagube iminente, însă

reclamanta, cu privire la cele două condiții, nu a administrat probe.

î

mpotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A.B.A. Olt, pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că în

mod greșit instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare

având ca obiect decizia privind impunerea din oficiu pentru impozitele, taxele

și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă nr.

98332 din 2 noiembrie 2010 emisă de A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea.

Apreciază că în cauză

erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 pentru a se admite, ca situație de excepție suspendarea executării

deciziei nr. 98332 din 2 noiembrie 2010, până la pronunțarea instanței de fond.

În ceea ce privește

condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta invocă trei aspecte de vădită

nelegalitate ale actului administrativ contestat.

Primul vizează

nerespectarea dispozițiilor art. 83 alin. (4) C. proc. fisc., deoarece nu erau îndeplinite

condițiile impunerii din oficiu, în condițiile în care s-a depus declarația

fiscală.

Al doilea vizează

nerespectarea dispozițiilor art. 43 C. proc. fisc., privind obligativitatea

motivării.

Al treilea motiv îl

reprezintă natura sumelor contestate ca nefiind datorate, susținându-se și în

raport de decizia Curții Constituționale nr. 874/2010 că în mod greșit au fost

calificate ca și creanțe fiscale.

Cu privire la a doua

condiție, respectiv existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că a probat cu acte

efectele grave care decurg din executarea silită a sumelor imputate atât față

de recurentă cât și față de terți.

La dosar intimata-pârâtă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca fondat,

pentru următoarele considerente:

În cauză, sentința

atacată prin care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea

greșită a legii, în cauză Curtea apreciind că sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi

admisă situația de excepție a suspendării executării deciziei nr. 98332 din 2 noiembrie

2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea apreciază că

sunt întemeiate aspectele invocate în recurs privind existența unor cazuri bine

justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

care să fie de natură a crea o „îndoială serioasă” în privința legalității actului

administrativ.

Dacă aspectele de

procedură vor fi analizate pe fondul cauzei, Curtea consideră că aspectul de

nelegalitate care se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004 îl reprezintă faptul că recurenta contestă ca nefiind

datorată suma reținută în sarcina sa de organele fiscale pe motiv că veniturile

obținute nu se încadrează în categoria de venituri asupra cărora se aplică

reducerea salarială în procent de 25% reglementată de dispozițiile Legii nr. 118/2010.

Având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 874/2010, care dă o anumită calificare

sumelor reprezentând diminuarea de 25 %, Curtea apreciază că există dubii cu

privire la natura juridică a sumelor reținute în sarcina recurentei, respectiv

în ce măsură acestea pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale.

În ceea ce privește a

doua condiție a cererii de suspendare, privind existența unei pagube iminente în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 se

constată că recurenta a depus la dosar acte din care rezultă efectele

prejudiciale grave pe care le-ar avea executarea silită a sumelor reținute în

sarcina sa pe care le contestă ca nefiind datorate.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite cererea de

suspendare formulată.

Va dispune

suspendarea executării deciziei privind impunerea din oficiu nr. 98332 din 2

noiembrie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A.B.A. Olt împotriva sentinței nr. 37/ F - CONT din 9

februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite cererea de suspendare formulată.

Dispune suspendarea

executării deciziei privind impunerea din oficiu nr. 98332 din 2 noiembrie 2010

emisă de pârâta A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea până la pronunțarea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2011.