ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 752/2008

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 993

din 25 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC T.M. SRL

LUGOJ împotriva pârâtei SC P.C.R. SRL FĂGET.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut, în esență că, între SC P. SRL, antecesoarea

reclamantei, în calitate de proprietar al imobilului situat în Lugoj, și pârâta

SC P.C.R. SRL s-a încheiat un contract de închiriere nr. 797 din 23 noiembrie

2005, cu începere de la 15 noiembrie 2005 până la 15 noiembrie 2007, cu

posibilitatea prelungirii acestuia la cererea chiriașului depusă cu 30 de zile

înainte de expirarea contractului.

Ulterior, încheierii acestui

contract, respectiv la data de 6 octombrie 2006, imobilul închiriat a fost înstrăinat

de către SC P. SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5125,

reclamantei SC T.M. SRL.

S-a reținut că în contractul

de închiriere nu a fost inserată clauza desființării contractului în caz de

vânzare, situație în care actualul proprietar avea obligația legală de a

respecta contractul de închiriere încheiat cu pârâta, în temeiul art. 1441 C.

civ.

De asemenea, tribunalul a

respins susținerea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata chiriei

restante, întrucât a format obiectul unui alt dosar ce a fost soluționat prin

sentința civilă nr. 776 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel.

Prin decizia nr. 181/ A din

17 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

s-a admis apelul și, în consecință s-a schimbat, în tot, sentința apelată, în

sensul că, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtei din

spațiul situat în Lugoj, proprietatea reclamantei. A fost obligată pârâta la

plata sumei de 15,6 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Curtea de apel a apreciat că

prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art. 1441 C. civ., în sensul

că reclamanta nu era obligată să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare

deoarece contractul de închiriere a fost încheiat în forma înscrisului sub

semnătură privată fără dată certă; or, în această situație, reclamantei, în

calitate de proprietară a imobilului ce a format obiectul contractului de

închiriere, trebuia să i se asigure protecția atributelor dreptului de

proprietate, conform art. 480 C. civ.

În contra celei din urmă

hotărâri, pârâta a declarat recurs.

Recurenta critică soluția

pronunțată în apel pentru nelegalitate în sensul că dispozițiile art. 1441 C.

civ., nu sunt aplicabile societăților comerciale, ci numai pentru persoanele

fizice; astfel că instanța a extins eronat textul de lege invocat, în opinia

acesteia, pentru încheierea contractelor societăților comerciale nefiind nevoie

de intervenția notarului public, plata impozitelor și taxelor cuvenite, fiind

suficiente.

Recursul este nefondat,

potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 1441 C. civ.,

„dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte

locațiunea făcută înainte de vânzare, cu condiția să fi fost încheiată prin

înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă (art. 1182

C. civ.), afară de cazul când desfacerea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut

în însuși contractul de locațiune.

Din examinarea textului de

lege evocat rezultă că, în lipsă de stipulație contrară, contractul de

locațiune cu dată certă anterioară vânzării-cumpărării cu dată certă produc

efecte și este opozabil terțului dobânditor în condițiile în care a fost încheiat

și fără modificările care nu sunt constatate prin înscris cu dată certă.

Prin urmare, vânzarea este o

cauză de încetare a locațiunii numai dacă contractul s-a încheiat verbal ori

prin înscris sub semnătură privată fără dată certă.

În cauză, contractul de

închiriere a fost încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată,

semnătură privată fără dată certă, așa încât reclamanta, în calitate de

cumpărătoare a imobilului dat în locațiune pârâtei înainte de vânzare, nu era

obligată să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, cum corect au

reținut celelalte instanțe.

În ceea ce privește

susținerile recurentei că reglementările codului civil referitor la locațiune

se aplică numai pentru persoanele fizice, vor fi înlăturate, întrucât, atât

pentru persoanele fizice cât și pentru persoanele juridice sunt aplicabile

dispozițiile dreptului comun reglementat de codul civil, reprezentând regula.

În consecință, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul

declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC P.C.R. SRL FĂGET împotriva deciziei nr. 181/ A

din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.