ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1813/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.A. împotriva rezoluției nr. 1335/11/2/2009 din data de 07 septembrie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A fost obligată petenta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la datele de 23 ianuarie 2008 și 28 ianuarie 2008 s-au înregistrat la parchet plângerile formulate de petenta P.A. împotriva intimaților E.C., E.E. și G.V., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 293 C. pen., art. 292 C. pen.

și art. 323 C. pen., constând în faptul că au semnat fără drept împuterniciri avocațiale, în numele lui O.A. și le-au depuse în dosare civile aflate pe rolul Curții de Apel București. De asemenea, a fost reclamată săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 - 258 C. pen. de către avocat G.V., constând în influențarea instanțelor de judecată în scopul pronunțării unor hotărâri judecătorești favorabile lui E.C. și E.E. Prin ordonanța nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E.C., E.E. și G.V. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292, art. 293 C. pen.

și art. 323 C. pen., pentru primii doi, întrucât există autoritate de lucru judecat, iar pentru ultimul, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost cercetat și anume intenția ca element al laturii subiective. Plângerea formulată la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 1335/11/2/2009 din 07 septembrie 2009. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la instanță. Analizând plângerea petentei, instanța de fond a constatat că aceasta este nefondată. În considerentele sentinței, s-a reținut că în cuprinsul celor două plângeri penale numita P.A.

a susținut că numiții E.C., E.E. și G.V., fără a avea calitatea de reprezentanți ai numitei O.A., prin folosirea împuternicirii avocațiale nr. 21 din 01 februarie 2006, falsă, au formulat cereri în Dosarul civil nr. 31072/2/2005 (nr. vechi 3605/2005) privind recursul declarat de numita O.A., în contradictoriu cu pârâții P.A. și P.I. împotriva sentinței civile nr. 347 din 25 martie 2004 a Judecătoriei Urziceni (dosar civil având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 1395/2001, încheiat între soții P. și numita O.A.), iar în baza acestor înscrisuri Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat Decizia civilă nr. 235 din 01 februarie 2006. În motivarea plângerii penale, numita P.A.

a precizat că împotriva Deciziei civile nr. 235 din 01 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost admis recursul declarat de numita O.A., a formulat contestație în anulare, care a format obiectul Dosarului civil nr. 2072/2/2006 al instanței de judecată anterior menționată, cauză în care numiții E.C., E.E. și G.V. au depus împuternicirea avocațială nr. 74 din 27 aprilie 2006 semnată în fals la rubrica "client/reprezentant", numita O.A. fiind reprezentată nelegal de către susnumiți, prin folosirea acestui înscris nereal Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțând Decizia civilă nr. 1013 din 28 aprilie 2006 prin care s-a respins, ca nefondată, respectiva contestație în anulare.

Din actele premergătoare existente în Dosarul penal nr. 253/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat că în ceea ce privește solicitarea numitei P.A., de a se efectua cercetări penale față de numiții E.C. și E.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen., instanța de fond a constatat că aspectele sesizate de numita P.A. în prezentul dosar penal sunt identice cu cele care au format obiectul Dosarului penal nr. 159/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, în care a fost adoptată, în conformitate cu disp.

art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin rezoluția din 22 februarie 2008, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții E.C. și E.E. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior. Astfel, prin rezoluția nr. 159/P/2007 din data de 22 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care numita P.A. solicită cercetarea penală a numiților E.C. și E.E. întrucât, pe de o parte, prin procura nr. 2785 din 05 august 2004 numitul E.C. a fost împuternicit de numita O.A.

să o reprezinte în fața tuturor instanțelor care vor judeca cauza având ca obiect rezilierea contractului de întreținere referitor la imobilul în litigiu, atât în fond, cât și în căi de atac ordinare sau extraordinare, va putea face încasări și plăți, va putea solicita învestirea titlului cu formulă executorie și va putea substitui alți mandatari, va putea angaja avocați și să facă tot ceea ce ar face ea pentru realizarea acestui mandat, "fără ca cineva să poată opune vreo limitare, impreciziune ori imperfecțiune a mandatului", mandat în baza căruia numitul E.C. l-a angajat pe avocatul G.V. să le asigure asistența și reprezentarea în fața instanțelor de judecată, iar pe de altă parte, conform Statutului profesiei de avocat, semnătura de la rubrica client nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.

Această soluție de neîncepere a urmăririi penale, adoptată în Dosarul penal nr. 159/P/2007 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, a fost menținută, în mod succesiv, prin ordonanța nr. 109/11-2/2008 din 18 iulie 2008 emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița și sentința penală nr. 247 pronunțată la data de 31 octombrie 2008 de Judecătoria Urziceni, în Dosarul nr. 1802/330/2008 (nr. vechi 1803/2008), hotărâre judecătorească rămasă definitivă la data de 03 februarie 2009 prin respingerea de către Tribunalul Ialomița a recursului declarat de numita P.A. Instanța de fond a concluzionat că există autoritate de lucru judecat, întrucât în cauză instanța penală a pronunțat o hotărâre definitivă cu privire la acțiunea penală, astfel încât nu se mai poate exercita o nouă acțiune penală împotriva acelorași persoane și cu privire la aceleași fapte.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, întrucât este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale a petentei, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului, respectiv cu privire la plângerea împotriva soluției dispusă de procuror față de intimatul G.V., reținând greșit că există autoritate de lucru judecat și în privința acestui intimat.

Din actele dosarului rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 159/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, menținută prin ordonanța nr. 109/II-2/2008 din 18 iulie 2008 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița și prin sentința penală nr. 247 pronunțată la data de 31 octombrie 2008 de Judecătoria Urziceni, rămasă definitivă la data de 03 februarie 2009, nu îl vizează pe intimatul G.V., ci doar pe intimații E.C. și E.E., față de care, în mod corect, atât prin ordonanța nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât și prin sentința atacată, s-a constatat existența autorității de lucru judecat, aspectele semnalate prin plângerile formulate de petentă fiind identice.

Susținerile apărătorului intimatului G.V., în sensul că din considerentele sentinței rezultă că instanța de fond a analizat soluția de neîncepere a urmăririi penale privind pe acest intimat, sunt neîntemeiate, întrucât instanța de fond nu a făcut o analiză proprie a soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanța nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București față de intimatul G.V., în raport cu motivele invocate prin plângerea petentei și actele dosarului, ci s-a limitat doar la a prelua conținutul ordonanței procurorului cu privire la plângerea privind pe intimații E.C. și E.E., această omisiune echivalând cu nepronunțarea asupra plângerii petentei, conform procedurii instituite prin art. 278 1 C. proc.

pen. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petenta P.A. împotriva sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, va casa, în parte, sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecarea plângerii petentei numai în ceea ce-l privește pe intimatul G.V., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Conform art. art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petenta P.A. împotriva sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea plângerii petentei numai în ceea ce-l privește pe intimatul G.V. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2010.