ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1813/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.A. împotriva

rezoluției nr. 1335/11/2/2009 din data de 07 septembrie 2009 a Procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A fost obligată petenta la plata sumei de 150 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că la datele de 23 ianuarie 2008 și 28 ianuarie 2008 s-au înregistrat

la parchet plângerile formulate de petenta P.A. împotriva intimaților E.C., E.E.

și G.V., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art.

290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 293 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 323 C.

pen., constând în faptul că au semnat fără drept împuterniciri avocațiale, în

numele lui O.A. și le-au depuse în dosare civile aflate pe rolul Curții de Apel

București.

De asemenea, a fost reclamată săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 257 - 258 C. pen. de către avocat G.V., constând în

influențarea instanțelor de judecată în scopul pronunțării unor hotărâri

judecătorești favorabile lui E.C. și E.E.

Prin ordonanța nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de E.C., E.E. și G.V. cercetați pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art.

292, art. 293 C. pen. și art. 323 C. pen., pentru primii doi, întrucât există

autoritate de lucru judecat, iar pentru ultimul, întrucât faptelor le lipsește

unul din elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost cercetat

și anume intenția ca element al laturii subiective.

Plângerea formulată la Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă ca nefondată

prin rezoluția nr. 1335/11/2/2009 din 07 septembrie 2009.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta a

formulat plângere la instanță.

Analizând plângerea petentei, instanța de fond a

constatat că aceasta este nefondată.

În considerentele sentinței, s-a reținut că în

cuprinsul celor două plângeri penale numita P.A. a susținut că numiții E.C., E.E.

și G.V., fără a avea calitatea de reprezentanți ai numitei O.A., prin folosirea

împuternicirii avocațiale nr. 21 din 01 februarie 2006, falsă, au formulat

cereri în Dosarul civil nr. 31072/2/2005 (nr. vechi 3605/2005) privind recursul

declarat de numita O.A., în contradictoriu cu pârâții P.A. și P.I. împotriva

sentinței civile nr. 347 din 25 martie 2004 a Judecătoriei Urziceni (dosar

civil având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de

întreținere, autentificat sub nr. 1395/2001, încheiat între soții P. și numita

O.A.), iar în baza acestor înscrisuri Curtea de Apel București, secția a lll-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat Decizia civilă nr. 235

din 01 februarie 2006.

În motivarea plângerii penale, numita P.A. a precizat

că împotriva Deciziei civile nr. 235 din 01 februarie 2006 a Curții de Apel

București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

care a fost admis recursul declarat de numita O.A., a formulat contestație în

anulare, care a format obiectul Dosarului civil nr. 2072/2/2006 al instanței de

judecată anterior menționată, cauză în care numiții E.C., E.E. și G.V. au depus

împuternicirea avocațială nr. 74 din 27 aprilie 2006 semnată în fals la rubrica

"client/reprezentant", numita O.A. fiind reprezentată nelegal de

către susnumiți, prin folosirea acestui înscris nereal Curtea de Apel

București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțând

Decizia civilă nr. 1013 din 28 aprilie 2006 prin care s-a respins, ca

nefondată, respectiva contestație în anulare.

Din actele premergătoare existente în Dosarul penal nr.

253/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat că în

ceea ce privește solicitarea numitei P.A., de a se efectua cercetări penale

față de numiții E.C. și E.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material

în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C.

pen., fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., fals privind identitatea,

prev. de art. 293 C. pen. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev.

de art. 323 C. pen., instanța de fond a constatat că aspectele sesizate de

numita P.A. în prezentul dosar penal sunt identice cu cele care au format

obiectul Dosarului penal nr. 159/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Ialomița, în care a fost adoptată, în conformitate cu disp. art. 228 alin. (6) C.

proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin rezoluția din 22 februarie 2008,

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții E.C. și E.E. pentru

săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.

Astfel, prin rezoluția nr. 159/P/2007 din data de 22

februarie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a apreciat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care numita P.A. solicită

cercetarea penală a numiților E.C. și E.E. întrucât, pe de o parte, prin

procura nr. 2785 din 05 august 2004 numitul E.C. a fost împuternicit de numita

O.A. să o reprezinte în fața tuturor instanțelor care vor judeca cauza având ca

obiect rezilierea contractului de întreținere referitor la imobilul în litigiu,

atât în fond, cât și în căi de atac ordinare sau extraordinare, va putea face

încasări și plăți, va putea solicita învestirea titlului cu formulă executorie

și va putea substitui alți mandatari, va putea angaja avocați și să facă tot

ceea ce ar face ea pentru realizarea acestui mandat, "fără ca cineva să

poată opune vreo limitare, impreciziune ori imperfecțiune a mandatului",

mandat în baza căruia numitul E.C. l-a angajat pe avocatul G.V. să le asigure

asistența și reprezentarea în fața instanțelor de judecată, iar pe de altă

parte, conform Statutului profesiei de avocat, semnătura de la rubrica client

nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat

atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență

juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.

Această soluție de neîncepere a urmăririi penale,

adoptată în Dosarul penal nr. 159/P/2007 de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Ialomița, a fost menținută, în mod succesiv, prin ordonanța nr. 109/11-2/2008

din 18 iulie 2008 emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Ialomița și sentința penală nr. 247 pronunțată la data de 31 octombrie 2008 de

Judecătoria Urziceni, în Dosarul nr. 1802/330/2008 (nr. vechi 1803/2008),

hotărâre judecătorească rămasă definitivă la data de 03 februarie 2009 prin

respingerea de către Tribunalul Ialomița a recursului declarat de numita P.A.

Instanța de fond a concluzionat că există autoritate

de lucru judecat, întrucât în cauză instanța penală a pronunțat o hotărâre

definitivă cu privire la acțiunea penală, astfel încât nu se mai poate exercita

o nouă acțiune penală împotriva acelorași persoane și cu privire la aceleași

fapte.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul

este fondat, urmând a fi admis, întrucât este incident cazul de casare prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri

esențiale a petentei, de natură să garanteze drepturile acesteia și să

influențeze soluția procesului, respectiv cu privire la plângerea împotriva

soluției dispusă de procuror față de intimatul G.V., reținând greșit că există

autoritate de lucru judecat și în privința acestui intimat.

Din actele dosarului rezultă că soluția de neîncepere

a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 159/P/2007 din 22 februarie 2008

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, menținută prin ordonanța nr. 109/II-2/2008

din 18 iulie 2008 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Ialomița și prin sentința penală nr. 247 pronunțată la data de 31 octombrie 2008

de Judecătoria Urziceni, rămasă definitivă la data de 03 februarie 2009, nu îl

vizează pe intimatul G.V., ci doar pe intimații E.C. și E.E., față de care, în

mod corect, atât prin ordonanța nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, cât și prin sentința atacată, s-a

constatat existența autorității de lucru judecat, aspectele semnalate prin

plângerile formulate de petentă fiind identice.

Susținerile apărătorului intimatului G.V., în sensul

că din considerentele sentinței rezultă că instanța de fond a analizat soluția

de neîncepere a urmăririi penale privind pe acest intimat, sunt neîntemeiate,

întrucât instanța de fond nu a făcut o analiză proprie a soluției de neîncepere

a urmăririi penale dispusă prin ordonanța nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București față de intimatul G.V., în

raport cu motivele invocate prin plângerea petentei și actele dosarului, ci s-a

limitat doar la a prelua conținutul ordonanței procurorului cu privire la

plângerea privind pe intimații E.C. și E.E., această omisiune echivalând cu

nepronunțarea asupra plângerii petentei, conform procedurii instituite prin art.

278

1

C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de

petenta P.A. împotriva sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția I penală, va casa, în parte, sentința penală atacată și va

trimite cauza spre rejudecarea plângerii petentei numai în ceea ce-l privește

pe intimatul G.V., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Conform art. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petenta P.A. împotriva

sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Casează, în parte, sentința penală atacată și trimite

cauza spre rejudecarea plângerii petentei numai în ceea ce-l privește pe

intimatul G.V.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2010.