ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1905/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva Rezoluției din data de 6 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 1054/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din 7 decembrie 2009 dată în lucrarea nr. 1815/11-2/2009 a aceluiași Parchet. A fost obligat petentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, petentul M.C.V. în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 și a Rezoluției din data de 7 decembrie 2009, din Dosarul nr. 1815/11-2/2009, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând desființarea acestor acte și continuarea cercetărilor față de magistratul N.T. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu - sub aspectul infracțiunilor prev.de art. 246 și art. 264 C. pen., constând în aceea că l-a intimidat pe petent, în scopul de a nu mai solicita relații cu privire la Dosarele penale nr. 1613/P/2006 și nr. 936/P/2006, aflate în curs de soluționare pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, astfel că și-a încălcat atribuțiile funcționale și a exercitat o conduită abuzivă, vătămând astfel interesele legale ale petentului.

Prin Rezoluția nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul N.T., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., constatându-se că faptele nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a constatat că, prin plângerea penală formulată petentul M.C.V. a solicitat ca față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.T., să se efectueze cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, pentru aceea că a procedat la intimidarea petentului, în scopul de a-l determina să nu mai solicite relații cu privire la Dosarele penale nr. 1613/P/2006 și 936/P/2006 ale unității de parchet mai sus menționate.

Din cuprinsul plângerii formulate a rezultat că, în ziua de 11 iunie 2008, între orele 11,00 - 13,00, aflându-se în incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, petentul a fost reținut în mod abuziv din dispoziția primului-procuror al acestei unități de parchet sub pretextul că urma să fie sancționat contravențional în baza Legii nr. 61/1991. Petentul a susținut că prin acțiunea respectivă s-a urmărit, în realitate, intimidarea sa pentru a-l determina să nu mai solicite relații cu privire la Dosarele penale nr. 1613/P/2006 și 936/P/2006 aflate în curs de soluționare pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu. Din cercetările efectuate în speță, s-a reținut că, într-adevăr, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu se află înregistrate Dosarele penale nr. 1613/P/2006 și 936/P/2006 în care petentul are calitatea de parte vătămată.

În ziua de 11 iunie 2008, petentul s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru a solicita relații cu privire la cele două cauze, însă a fost evacuat din clădire din cauza comportamentului său recalcitrant. Din declarațiile jandarmilor care au intervenit pentru aplanarea acestui incident, a rezultat că, în data de 11 iunie 2008, petentul M.C.V. a solicitat permisiunea jandarmului ce asigura serviciul de pază la Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu de a intra la secretariatul unității pentru a obține informații despre niște dosare. După scurt de timp, jandarmul a auzit că petentul se certa cu grefiera din secretariat, împrejurare în care a intervenit și i-a solicitat acestuia să adopte un comportament civilizat.

Deși, inițial, petentul a respectat recomandarea făcută, după câteva minute, și-a pierdut cumpătul și a devenit recalcitrant, situație în care prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a solicitat evacuarea petentului din clădire. În aceste împrejurări, jandarmul respectiv și-a anunțat telefonic șeful direct raportându-i situația creată și solicitând sprijin pentru rezolvarea acesteia, deoarece petentul refuza să părăsească sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu. La fața locului, au sosit alți trei lucrători din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Ilfov care au procedat la legitimarea petentului și i-au cerut să părăsească incinta unității de parchet, deoarece acesta avea o atitudine agresivă; în final, petentul a fost de acord să părăsească sediul parchetului, însă amenințând că va chema televiziunea.

În cauză, au fost audiați atât petentul, cât și jandarmii prezenți la incident, aceștia din urmă declarând că, petentul nu a fost bruscat, încătușat sau imobilizat în vreun fel. Față de aceste aspecte, s-a constatat din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, că nu au rezultat indicii cu privire la existența faptelor, intimatul doar a solicitat evacuarea petentului din incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, din cauza comportamentului recalcitrant al acestuia. În plângerea adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul M.C.V. a contestat Rezoluția nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dorește să formuleze plângere și împotriva procurorului care a dat această rezoluție.

Rezoluția nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost confirmată de Procurorul General al acestei unități de parchet, prin respingerea - ca neîntemeiată a plângerii petentului. Verificând rezoluțiile atacate, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza tuturor lucrărilor și înscrisurilor cauzei, Curtea de Apel a constatat că plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează: În cauză s-a dispus în mod legal și temeinic neînceperea urmăririi penale față de intimatul prim-procuror N.T., întrucât, contrar celor susținute de către petent, în sarcina acestuia nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.

În cauză, din declarațiile martorilor C.l.M., P.C., E.A.I. și L.G.D., jandarmi care asigurau paza în cadrul unității de parchet respective, se reține că petentul a avut un comportament recalcitrant, iar aceștia au intervenit în aplanarea incidentului, la solicitarea intimatului. În consecință, Curtea a constatat că nu există nici măcar un simplu indiciu care să conducă la concluzia că măsurile și soluțiile dispuse de către intimat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției sale, ar fi contrare vreunei dispoziții legale cu incidență în cauza respectivă și, astfel, ar fi fost vătămate drepturi sau interese legitime ale petentului sau că ar fi favorizat pe cineva anume, situație în care dispoziția contestată - de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264, art. 246 C. pen., se dovedește a fi legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M.C.V.l, susținând că deși la data soluționării plângerii în fond a formulat o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, judecătorul a procedat la judecarea plângerii. Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat Verificând dosarul de fond cu referire la motivul de recurs invocat de petent, Curtea constată că anterior termenului din 25 februarie 2010 petentul a depus prin registratură o cerere de amânare, invocând ca la aceeași dată ar avea o altă cauză pe rolul Curții de Apel Ploiești. Curtea reține că instanța de judecată este suverană în a aprecia asupra incidenței vreunui motiv de amânare a cauzei,prin prisma dovezilor existente în acest sens la dosar.

Or, în speță cererea petentului nu a fost însoțită și de vreo dovadă în sprijinul celor susținute în cererea de amânare.mai mult, deși a invocat această împrejurare ca și motiv de recurs, petentul nu a produs nici în fața instanței de control judiciar o asemenea dovadă. În ce privește fondul cauzei,din oficiu Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența vreunei fapte penale săvârșite de către intimat,astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror și menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică. În consecință,recursul petentului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2010.