ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1905/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 53 din 25 februarie

2010 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată

plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva Rezoluției din data de 6

noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 1054/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București și a Rezoluției din 7 decembrie 2009 dată în lucrarea

nr. 1815/11-2/2009 a aceluiași Parchet.

A fost obligat

petentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin

plângerea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, petentul M.C.V. în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București în Dosarul nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 și a Rezoluției din

data de 7 decembrie 2009, din Dosarul nr. 1815/11-2/2009, emisă de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând

desființarea acestor acte și continuarea cercetărilor față de magistratul N.T.

- prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu - sub aspectul

infracțiunilor prev.de art. 246 și art. 264 C. pen., constând în aceea că l-a

intimidat pe petent, în scopul de a nu mai solicita relații cu privire la

Dosarele penale nr. 1613/P/2006 și nr. 936/P/2006, aflate în curs de

soluționare pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, astfel că

și-a încălcat atribuțiile funcționale și a exercitat o conduită abuzivă,

vătămând astfel interesele legale ale petentului.

Prin Rezoluția nr.

1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul N.T.,

prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.,

constatându-se că faptele nu există.

Pentru a dispune

astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a

constatat că, prin plângerea penală formulată petentul M.C.V. a solicitat ca

față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.T., să

se efectueze cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate,

pentru aceea că a procedat la intimidarea petentului, în scopul de a-l

determina să nu mai solicite relații cu privire la Dosarele penale nr.

1613/P/2006 și 936/P/2006 ale unității de parchet mai sus menționate.

Din cuprinsul

plângerii formulate a rezultat că, în ziua de 11 iunie 2008, între orele 11,00

- 13,00, aflându-se în incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu,

petentul a fost reținut în mod abuziv din dispoziția primului-procuror al

acestei unități de parchet sub pretextul că urma să fie sancționat

contravențional în baza Legii nr. 61/1991.

Petentul a susținut

că prin acțiunea respectivă s-a urmărit, în realitate, intimidarea sa pentru

a-l determina să nu mai solicite relații cu privire la Dosarele penale nr.

1613/P/2006 și 936/P/2006 aflate în curs de soluționare pe rolul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Cornetu.

Din cercetările

efectuate în speță, s-a reținut că, într-adevăr, pe rolul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Cornetu se află înregistrate Dosarele penale nr. 1613/P/2006

și 936/P/2006 în care petentul are calitatea de parte vătămată.

În ziua de 11 iunie

2008, petentul s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Cornetu pentru a solicita relații cu privire la cele două cauze, însă a fost

evacuat din clădire din cauza comportamentului său recalcitrant.

Din declarațiile

jandarmilor care au intervenit pentru aplanarea acestui incident, a rezultat

că, în data de 11 iunie 2008, petentul M.C.V. a solicitat permisiunea

jandarmului ce asigura serviciul de pază la Parchetului de pe lângă Judecătoria

Cornetu de a intra la secretariatul unității pentru a obține informații despre

niște dosare.

După scurt de timp,

jandarmul a auzit că petentul se certa cu grefiera din secretariat, împrejurare

în care a intervenit și i-a solicitat acestuia să adopte un comportament

civilizat. Deși, inițial, petentul a respectat recomandarea făcută, după câteva

minute, și-a pierdut cumpătul și a devenit recalcitrant, situație în care

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a solicitat

evacuarea petentului din clădire.

În aceste

împrejurări, jandarmul respectiv și-a anunțat telefonic șeful direct

raportându-i situația creată și solicitând sprijin pentru rezolvarea acesteia,

deoarece petentul refuza să părăsească sediul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Cornetu.

La fața locului, au

sosit alți trei lucrători din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Ilfov

care au procedat la legitimarea petentului și i-au cerut să părăsească incinta

unității de parchet, deoarece acesta avea o atitudine agresivă; în final,

petentul a fost de acord să părăsească sediul parchetului, însă amenințând că

va chema televiziunea.

În cauză, au fost

audiați atât petentul, cât și jandarmii prezenți la incident, aceștia din urmă

declarând că, petentul nu a fost bruscat, încătușat sau imobilizat în vreun

fel.

Față de aceste

aspecte, s-a constatat din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, că nu au

rezultat indicii cu privire la existența faptelor, intimatul doar a solicitat

evacuarea petentului din incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria

Cornetu, din cauza comportamentului recalcitrant al acestuia.

În plângerea adresată

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

petentul M.C.V. a contestat Rezoluția nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, pe

care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dorește să

formuleze plângere și împotriva procurorului care a dat această rezoluție.

Rezoluția nr.

1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a fost confirmată de Procurorul General al acestei unități de

parchet, prin respingerea - ca neîntemeiată a plângerii petentului.

Verificând

rezoluțiile atacate, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe

baza tuturor lucrărilor și înscrisurilor cauzei, Curtea de Apel a constatat că

plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se

vor arăta în cele ce urmează:

În cauză s-a dispus în mod legal și temeinic

neînceperea urmăririi penale față de intimatul prim-procuror N.T., întrucât,

contrar celor susținute de către petent, în sarcina acestuia nu poate fi

reținută săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.

În cauză, din

declarațiile martorilor C.l.M., P.C., E.A.I. și L.G.D., jandarmi care asigurau

paza în cadrul unității de parchet respective, se reține că petentul a avut un

comportament recalcitrant, iar aceștia au intervenit în aplanarea incidentului,

la solicitarea intimatului.

În consecință, Curtea

a constatat că nu există nici măcar un simplu indiciu care să conducă la

concluzia că măsurile și soluțiile dispuse de către intimat, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu specifice funcției sale, ar fi contrare vreunei

dispoziții legale cu incidență în cauza respectivă și, astfel, ar fi fost

vătămate drepturi sau interese legitime ale petentului sau că ar fi favorizat

pe cineva anume, situație în care dispoziția contestată - de neîncepere a

urmăririi penale, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art.

264, art. 246 C. pen., se dovedește a fi legală și temeinică.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul M.C.V.l, susținând că deși la data soluționării

plângerii în fond a formulat o cerere de amânare pentru imposibilitate de

prezentare, judecătorul a procedat la judecarea plângerii.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat

Verificând dosarul de

fond cu referire la motivul de recurs invocat de petent, Curtea constată că

anterior termenului din 25 februarie 2010 petentul a depus prin registratură o

cerere de amânare, invocând ca la aceeași dată ar avea o altă cauză pe rolul

Curții de Apel Ploiești.

Curtea reține că

instanța de judecată este suverană în a aprecia asupra incidenței vreunui motiv

de amânare a cauzei,prin prisma dovezilor existente în acest sens la dosar.

Or, în speță cererea

petentului nu a fost însoțită și de vreo dovadă în sprijinul celor susținute în

cererea de amânare.mai mult, deși a invocat această împrejurare ca și motiv de

recurs, petentul nu a produs nici în fața instanței de control judiciar o

asemenea dovadă.

În ce privește fondul

cauzei,din oficiu Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond a

reținut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența

vreunei fapte penale săvârșite de către intimat,astfel încât soluția de neîncepere

a urmăririi penale dispusă de procuror și menținută de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică.

În

consecință,recursul petentului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.C.V. împotriva Sentinței

penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2010.