ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1905/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1905/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față;
Prin Sentința penală nr. 53 din 25 februarie
2010 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată
plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva Rezoluției din data de 6
noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 1054/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București și a Rezoluției din 7 decembrie 2009 dată în lucrarea
nr. 1815/11-2/2009 a aceluiași Parchet.
A fost obligat
petentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că prin
plângerea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, petentul M.C.V. în temeiul
art. 278
1
C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București în Dosarul nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 și a Rezoluției din
data de 7 decembrie 2009, din Dosarul nr. 1815/11-2/2009, emisă de Procurorul
General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând
desființarea acestor acte și continuarea cercetărilor față de magistratul N.T.
- prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu - sub aspectul
infracțiunilor prev.de art. 246 și art. 264 C. pen., constând în aceea că l-a
intimidat pe petent, în scopul de a nu mai solicita relații cu privire la
Dosarele penale nr. 1613/P/2006 și nr. 936/P/2006, aflate în curs de
soluționare pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, astfel că
și-a încălcat atribuțiile funcționale și a exercitat o conduită abuzivă,
vătămând astfel interesele legale ale petentului.
Prin Rezoluția nr.
1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a)
C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul N.T.,
prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.,
constatându-se că faptele nu există.
Pentru a dispune
astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a
constatat că, prin plângerea penală formulată petentul M.C.V. a solicitat ca
față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.T., să
se efectueze cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate,
pentru aceea că a procedat la intimidarea petentului, în scopul de a-l
determina să nu mai solicite relații cu privire la Dosarele penale nr.
1613/P/2006 și 936/P/2006 ale unității de parchet mai sus menționate.
Din cuprinsul
plângerii formulate a rezultat că, în ziua de 11 iunie 2008, între orele 11,00
- 13,00, aflându-se în incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu,
petentul a fost reținut în mod abuziv din dispoziția primului-procuror al
acestei unități de parchet sub pretextul că urma să fie sancționat
contravențional în baza Legii nr. 61/1991.
Petentul a susținut
că prin acțiunea respectivă s-a urmărit, în realitate, intimidarea sa pentru
a-l determina să nu mai solicite relații cu privire la Dosarele penale nr.
1613/P/2006 și 936/P/2006 aflate în curs de soluționare pe rolul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Cornetu.
Din cercetările
efectuate în speță, s-a reținut că, într-adevăr, pe rolul Parchetului de pe
lângă Judecătoria Cornetu se află înregistrate Dosarele penale nr. 1613/P/2006
și 936/P/2006 în care petentul are calitatea de parte vătămată.
În ziua de 11 iunie
2008, petentul s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cornetu pentru a solicita relații cu privire la cele două cauze, însă a fost
evacuat din clădire din cauza comportamentului său recalcitrant.
Din declarațiile
jandarmilor care au intervenit pentru aplanarea acestui incident, a rezultat
că, în data de 11 iunie 2008, petentul M.C.V. a solicitat permisiunea
jandarmului ce asigura serviciul de pază la Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cornetu de a intra la secretariatul unității pentru a obține informații despre
niște dosare.
După scurt de timp,
jandarmul a auzit că petentul se certa cu grefiera din secretariat, împrejurare
în care a intervenit și i-a solicitat acestuia să adopte un comportament
civilizat. Deși, inițial, petentul a respectat recomandarea făcută, după câteva
minute, și-a pierdut cumpătul și a devenit recalcitrant, situație în care
prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a solicitat
evacuarea petentului din clădire.
În aceste
împrejurări, jandarmul respectiv și-a anunțat telefonic șeful direct
raportându-i situația creată și solicitând sprijin pentru rezolvarea acesteia,
deoarece petentul refuza să părăsească sediul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Cornetu.
La fața locului, au
sosit alți trei lucrători din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Ilfov
care au procedat la legitimarea petentului și i-au cerut să părăsească incinta
unității de parchet, deoarece acesta avea o atitudine agresivă; în final,
petentul a fost de acord să părăsească sediul parchetului, însă amenințând că
va chema televiziunea.
În cauză, au fost
audiați atât petentul, cât și jandarmii prezenți la incident, aceștia din urmă
declarând că, petentul nu a fost bruscat, încătușat sau imobilizat în vreun
fel.
Față de aceste
aspecte, s-a constatat din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, că nu au
rezultat indicii cu privire la existența faptelor, intimatul doar a solicitat
evacuarea petentului din incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cornetu, din cauza comportamentului recalcitrant al acestuia.
În plângerea adresată
Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,
petentul M.C.V. a contestat Rezoluția nr. 1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009, pe
care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dorește să
formuleze plângere și împotriva procurorului care a dat această rezoluție.
Rezoluția nr.
1054/P/2008 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București a fost confirmată de Procurorul General al acestei unități de
parchet, prin respingerea - ca neîntemeiată a plângerii petentului.
Verificând
rezoluțiile atacate, conform art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., pe
baza tuturor lucrărilor și înscrisurilor cauzei, Curtea de Apel a constatat că
plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se
vor arăta în cele ce urmează:
În cauză s-a dispus în mod legal și temeinic
neînceperea urmăririi penale față de intimatul prim-procuror N.T., întrucât,
contrar celor susținute de către petent, în sarcina acestuia nu poate fi
reținută săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.
În cauză, din
declarațiile martorilor C.l.M., P.C., E.A.I. și L.G.D., jandarmi care asigurau
paza în cadrul unității de parchet respective, se reține că petentul a avut un
comportament recalcitrant, iar aceștia au intervenit în aplanarea incidentului,
la solicitarea intimatului.
În consecință, Curtea
a constatat că nu există nici măcar un simplu indiciu care să conducă la
concluzia că măsurile și soluțiile dispuse de către intimat, în exercitarea
atribuțiilor de serviciu specifice funcției sale, ar fi contrare vreunei
dispoziții legale cu incidență în cauza respectivă și, astfel, ar fi fost
vătămate drepturi sau interese legitime ale petentului sau că ar fi favorizat
pe cineva anume, situație în care dispoziția contestată - de neîncepere a
urmăririi penale, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art.
264, art. 246 C. pen., se dovedește a fi legală și temeinică.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs petentul M.C.V.l, susținând că deși la data soluționării
plângerii în fond a formulat o cerere de amânare pentru imposibilitate de
prezentare, judecătorul a procedat la judecarea plângerii.
Examinând sentința
atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat
Verificând dosarul de
fond cu referire la motivul de recurs invocat de petent, Curtea constată că
anterior termenului din 25 februarie 2010 petentul a depus prin registratură o
cerere de amânare, invocând ca la aceeași dată ar avea o altă cauză pe rolul
Curții de Apel Ploiești.
Curtea reține că
instanța de judecată este suverană în a aprecia asupra incidenței vreunui motiv
de amânare a cauzei,prin prisma dovezilor existente în acest sens la dosar.
Or, în speță cererea
petentului nu a fost însoțită și de vreo dovadă în sprijinul celor susținute în
cererea de amânare.mai mult, deși a invocat această împrejurare ca și motiv de
recurs, petentul nu a produs nici în fața instanței de control judiciar o
asemenea dovadă.
În ce privește fondul
cauzei,din oficiu Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond a
reținut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența
vreunei fapte penale săvârșite de către intimat,astfel încât soluția de neîncepere
a urmăririi penale dispusă de procuror și menținută de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică.
În
consecință,recursul petentului este nefondat și va fi respins conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor
judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.C.V. împotriva Sentinței
penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I
penală.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 13 mai 2010.