ÎCCJ, Decizia nr. 360/2011

Ședința publică de la 20 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1820 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.M. împotriva rezoluției nr. 624/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. A fost menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin rezoluția nr. 624/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de intimații C.E., L.E. și C.F. Împotriva acestei soluții, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petentul a formulat plângere adresată instanței, cu privire la care aceasta a apreciat că este nefondată, soluția dispusă de către procuror fiind apreciată ca legală și temeinică, intimații necomițând în exercițiul atribuțiilor de serviciu infracțiunile reclamate de către petent, acesta neproducând, de altfel, dovezi în susținerea afirmațiilor sale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul. Examinând recursul petiționarului, în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este tardiv.

Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 363-365 C. proc. pen., privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac a apelului, aplicându-se corespunzător. Conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen., la care face trimitere art. 385 3 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Din examinarea părții introductive a sentinței atacate rezultă că recurentul petiționar a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei. Așa fiind, pentru recurentul petiționar termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la data de 4 noiembrie 2009, când au avut loc dezbaterile.

Or, petiționarul a declarat recurs la data de 18 noiembrie 2009 (fila 2 dosar recurs), depășind termenul legal de 10 zile, prevăzut de lege, termen care, în speță se împlinea la 16 noiembrie 2009 [ultima zi a termenului fiind o zi nelucrătoare, iar termenul prorogându-se potrivit art. 186 alin. (3) C. proc. pen. la data de 16 noiembrie 2009, dată la care acesta se împlinea]. Pentru considerentele ce preced, constatându-se întemeiată excepția invocată, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1), pct. 1, lit. a), teza I C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca tardiv. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul V.M.I împotriva sentinței nr. 1820 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6428/1/2009. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.