ÎCCJ, Decizia nr. 360/2011

Ședința publică de la 20 iunie 2011

Asupra recursului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1820

din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.M. împotriva

rezoluției nr. 624/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. A fost

menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin rezoluția nr.

624/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a

fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de intimații C.E., L.E. și C.F. Împotriva

acestei soluții, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

petentul a formulat plângere adresată instanței, cu privire la care aceasta a

apreciat că este nefondată, soluția dispusă de către procuror fiind apreciată

ca legală și temeinică, intimații necomițând în exercițiul atribuțiilor de

serviciu infracțiunile reclamate de către petent, acesta neproducând, de

altfel, dovezi în susținerea afirmațiilor sale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul.

Examinând recursul

petiționarului, în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile

exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este tardiv.

Potrivit

art.

385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel,

dispozițiile art. 363-365 C. proc. pen., privind data de la care curge

termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac a

apelului, aplicându-se corespunzător.

Conform art. 363

alin. (3) C. proc. pen., la care face trimitere art. 385

3

C. proc.

pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare,

termenul curge de la pronunțare.

Din examinarea părții

introductive a sentinței atacate rezultă că recurentul petiționar a fost

prezent la dezbaterea în fond a cauzei.

Așa fiind, pentru

recurentul petiționar termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la

data de 4 noiembrie 2009, când au avut loc dezbaterile.

Or,

petiționarul a declarat recurs la data de 18 noiembrie 2009 (fila 2 dosar

recurs), depășind termenul legal de 10 zile, prevăzut de lege, termen care, în

speță se împlinea la 16 noiembrie 2009 [ultima zi a termenului fiind o zi

nelucrătoare, iar termenul prorogându-se potrivit art. 186 alin. (3) C. proc.

pen. la data de 16 noiembrie 2009, dată la care acesta se împlinea].

Pentru

considerentele ce preced, constatându-se întemeiată excepția invocată, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1), pct. 1, lit. a), teza I C.

proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca tardiv.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petentul V.M.I împotriva sentinței nr. 1820 din 4

noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 6428/1/2009.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.