ÎCCJ, Decizia nr. 34/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 34/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1810
din 3 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a
fost respinsă, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul R.A., împotriva
rezoluției nr. 161/P/2009 din 27 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, cu
obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 161/P/2009
din 27 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C.
proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.
Prin rezoluția nr. 6353/2991/II-2/2009
din 25 iunie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și
Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate
împotriva rezoluției nr. 161/P/2009.
În temeiul art. 278
1
C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a
urmăririi penale, la instanța de judecată, plângere care a fost respinsă, ca tardivă,
prin sentința nr. 1810 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, cu motivarea că rezoluția nr. 161/P/2009
i-a fost comunicată petentului la 7 mai 2009 la două adrese, iar plângerea la
instanță a fost formulată la 10 iunie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de
lege.
Împotriva acestei sentințe, petentul R.A. a
declarat recurs.
La termenul de azi, 24
ianuarie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității
recursului declarat de petent.
Examinând recursul
declarat de petent, în conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.
În conformitate cu
dispozițiile art. 278
1
alin. (10) și ale art. 385
3
alin.
(1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau
rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul
de recurs este de 10 zile.
Potrivit art. 385
3
alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru partea
care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la
pronunțare.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost
pronunțată la data de 3 noiembrie 2009, petentul fiind prezent la dezbateri,
(conform practicalei sentinței atacate – fila 155). Așa fiind, termenul de
recurs curge pentru acesta de la pronunțarea sentinței. Aceasta înseamnă că
petentul putea declara recurs în 10 zile de la pronunțare, conform
dispozițiilor art. 385
3
C. proc. pen., respectiv până la data de 16 noiembrie
2009, în speță declarația de recurs a petentului fiind făcută la data de 24
noiembrie 2009, conform ștampilei aplicată pe plic, (fila 8).
Așa fiind, excepția
tardivității recursului invocată din oficiu, de instanță, se constată a fi
întemeiată.
În consecință, în
temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul R.A.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv,
recursul declarat de petentul R.A. împotriva sentinței nr. 1810 din 3 noiembrie
2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în
dosarul nr. 6260/1/2009.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.