ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7813/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 428 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a admis apelul declarat de reclamanta V.R. și continuat de L.M. împotriva Sentinței civile nr. 158/2010 pronunțată de Tribunalul Arad. A schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță. A respins apelul declarat de pârât împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Se impune numai compensarea cheltuielilor constând în contravaloarea expertizelor. Cât privește apelul pârâtului, s-a arătat că experții care au întocmit raportul de expertiză în primă instanță și-au menținut punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză inițial. Primăria Arad a comunicat că nu deține evidența valorilor de tranzacționare a imobilelor, iar pârâtul a depus la dosar 4 contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri din zona afectată de expropriere. Nu s-a putut ține cont de prețurile indicate în aceste contracte pentru că este vorba despre prețuri stabilite la nivelul anilor 1993, 2007 și 2008. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticile vizând următoarele aspecte: Hotărârea a fost dată cu încălcarea normei legale incidentă în speță. Instanța de apel, confirmând valoarea de despăgubire stabilită de prima instanță la suma de 45 euro/mp a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Stabilirea despăgubirilor trebuia să se efectueze prin raportare la prețurile de tranzacționare obișnuite de la momentul întocmirii raportului de expertiză. Trebuia să se aibă în vedere prețul efectiv plătit și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare. În lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte că la data întocmirii raportului de expertiză judiciară imobile similare imobilului expropriat au fost tranzacționate la 45 euro/mp, instanța de apel în mod nelegal a confirmat valoarea de 45 euro/mp stabilită de instanța de fond.

Hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru că a respins apelul pârâtului și datorită faptului că varianta propusă de expert de 16,07 euro/mp a fost considerată inferioară sumei acordate de stat. În mod greșit instanța de apel a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 RON, față de faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte. 2.2. Întâmpinarea Intimata L.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și în raport de dovezile administrate. 2.3.

Analiza recursului Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Instanța de apel a invocat acest text numai pentru a susține motivele pentru care a înlăturat dovada cu înscrisuri administrată de pârât, respectiv contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare cu cel expropriat încheiate la alte momente decât data întocmirii raportului de expertiză.

Pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă, să solicite să se depună contracte de vânzare-cumpărare care să îndeplinească cerința textului și nu să valideze opinia experților care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de oferte de vânzare a unor terenuri din cartierul Aradul Nou. Faptul că instanța ar fi putut asigura administrarea acestei dovezi o arată înscrisurile depuse în etapa recursului. Pe cale de consecință, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de oferta de vânzare a unor terenuri similare, și validând raportul de expertiză în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând din interpretarea greșită a acestui temei de drept.

Ca atare, critica recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat. Nu este, însă, întemeiată critica privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată a căror compensare a făcut-o instanța de apel. Astfel, instanța a făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ. tocmai întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă în parte.

Ca atare, casarea deciziei din apel este parțială, numai cât privește reanalizarea apelului declarat de Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.. De vreme ce în apelul reclamantei au fost formulate critici doar sub aspectul modului în care prima instanță a soluționat capătul de cerere privitor la contravaloarea lipsei de folosință, nu și al cuantumului despăgubirilor, iar acest aspect nu a fost dedus judecății și în recurs, în fond după casare judecata se va limita numai la determinarea despăgubirilor cuvenite pentru expropriere în sensul arătat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva Deciziei nr. 428 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează în parte decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului pârâtului. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.