ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6881/2011

Deliberând,

în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă

nr. 276 din 1 iunie 2010 Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții I.M. și I.G. în contradictoriu cu pârâții

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mehedinți, Direcția Generală de Drumuri și Poduri Craiova,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Drobeta

Turnu - Severin și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA, a modificat parțial hotărârile Comisiei pentru aplicarea Legii nr.

118/2004 numerele 194, 195, 196 și 197/2009 stabilind cuantumul despăgubirilor

datorate reclamanților pentru terenul de 2512 mp ce a făcut obiectul

exproprierii la suma de 301.440 RON și a obligat Statul Român prin CNADNR și

DRDP Craiova la plata acestor despăgubiri. A respins cererea față de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin hotărârile modificate s-a stabilit

cuantumul despăgubirilor la suma de 35.168 euro. În cauză a fost efectuată o

expertiză de către trei experți, dar întrucât aceștia nu au întocmit raportul

împreună și au stabilit valori diferite ale terenului, s-a dispus o nouă

expertiză, prin care alți trei experți au stabilit o valoarea de 29 euro/ mp

pentru terenul ce face obiectul exproprierii, adică o sumă totală de 301.440

RON.

A

apreciat că experții care au stabilit acest cuantum au avut în vedere atât

prețul de circulație din zonă, cât și prejudiciul pe care l-au suferit

reclamanții, ca urmare a faptului că prin expropriere terenul lor a fost

împărțit în două parcele, cu consecința diminuării valorii economice.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Craiova.

Prin

Decizia nr. 355 din 03 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamanților, obligând

pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON către

aceștia și a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Curtea de

apel a reținut că reclamanții au făcut dovada cheltuielilor de judecată

constând în onorariu de avocat și onorarii de expert, iar în raport de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. sunt îndreptățiți la plata acestor

cheltuieli. Cât privește apelul pârâtei, a apreciat că instanța de fond a

aplicat în mod corect dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994,

acordând reclamanților despăgubirile în strictă conformitate cu aceste

prevederi legale, suma de 301.440 RON reprezentând prețul real al terenului ce

a făcut obiectul exproprierii.

În termen

legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând

modificarea deciziei atacate. În motivarea recursului a susținut că expertul

propriu a stabilit un preț corect, că experții desemnați de instanța de fond nu

au ținut cont de valoarea terenului la nivelul anului 2009, respectiv de faptul

că era vorba despre un teren fără utilități, al cărui preț a crescut

artificial, odată cu începerea procedurilor de expropriere. De asemenea, a

criticat decizia atacată și din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată

către reclamanți, susținând că nu-i este imputabil faptul că expertiza

întocmită de prima comisie de experți nu a fost utilă soluționării cauzei,

motiv pentru care s-a și opus efectuării unui nou raport de expertiză.

Analizând

recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul de ne

legalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Legea nr.

33/1994 stabilește în Capitolul IV "Exproprierea și stabilirea

despăgubirilor" procedura de soluționare a cererilor de expropriere.

Astfel, art. 25 dispune în sensul că pentru stabilirea despăgubirilor instanța

va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță,

unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor supuse

exproprierii.

Din perspectiva

acestor dispoziții legale, critica formulată de pârâtă referitoare la

modalitatea de întocmire a raportului de expertiză, precum și la valoarea

probatorie a expertizei efectuate de expertul propriu anterior emiterii

hotărârilor de expropriere, nu poate fi primită.

Instanța

de apel a reținut în mod corect respectarea prevederilor art. 25 din Legea nr.

33/1994, atâta vreme cât textul de lege stabilește în mod neechivoc modul de

stabilire a despăgubirilor din perspectiva compunerii comisiei de experți.

Instanța

nu este ținută de valoarea terenului stabilită în procedura anterioară emiterii

hotărârii de expropriere, tocmai pentru că această modalitate de evaluare a

fost contestată de reclamanți, situație în care devin incidente dispozițiile

art. 25.

Or,

această procedură a fost respectată întocmai de tribunal.

Cât

privește cuantumul despăgubirii, art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabilește că

acesta se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite, urmând ca experții și instanța

să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel din zonă, la data întocmirii raportului de expertiză.

Raportul

de expertiză avut în vedere de instanța de fond a luat în calcul, în stabilirea

valorii terenului supus exproprierii, toate aceste elemente, stabilind o

valoare medie în funcție de ofertele de vânzare din zonă, de localizare, de

caracteristicile fizice și economice.

Potrivit

dispozițiilor legale aplicabile, prețul terenului a fost stabilit la data

efectuării expertizei, astfel încât critica recurentei-pârâte referitoare la

faptul că instanța trebuia să aibă în vedere valoarea aferentă anului 2009 se

privește ca nefondată.

Critica

referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. este, de

asemenea, neîntemeiată.

În mod

corect instanța de apel a reținut că atâta vreme cât pârâta a căzut în

pretenții, cererea reclamanților de acordarea a cheltuielilor de judecată

urmează a fi admisă. Dacă nu se poate constata o culpă a recurentei-pârâte față

de împrejurarea că prima comisie de experți nu a stabilit un preț comun al

terenului supus exproprierii, în mod categoric o asemenea culpă nu se poate

reține nici în sarcina reclamanților. Cum instanța de fond a admis acțiunea și

a obligat pârâta la plata unei despăgubiri diferite de cea stabilită prin

hotărârile de expropriere, reclamanții sunt îndreptățiți a obține de la partea

care a căzut în pretenții toate cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea

procesului în care au triumfat.

Pentru

toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii

hotărârii instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA - DRDP Craiova împotriva Deciziei nr. 355 din

03 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.

Procesat

de GGC - AA