ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6881/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 276 din 1 iunie 2010 Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții I.M. și I.G. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, Direcția Generală de Drumuri și Poduri Craiova, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Drobeta Turnu - Severin și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a modificat parțial hotărârile Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 118/2004 numerele 194, 195, 196 și 197/2009 stabilind cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul de 2512 mp ce a făcut obiectul exproprierii la suma de 301.440 RON și a obligat Statul Român prin CNADNR și DRDP Craiova la plata acestor despăgubiri.

A respins cererea față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin hotărârile modificate s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 35.168 euro. În cauză a fost efectuată o expertiză de către trei experți, dar întrucât aceștia nu au întocmit raportul împreună și au stabilit valori diferite ale terenului, s-a dispus o nouă expertiză, prin care alți trei experți au stabilit o valoarea de 29 euro/ mp pentru terenul ce face obiectul exproprierii, adică o sumă totală de 301.440 RON. A apreciat că experții care au stabilit acest cuantum au avut în vedere atât prețul de circulație din zonă, cât și prejudiciul pe care l-au suferit reclamanții, ca urmare a faptului că prin expropriere terenul lor a fost împărțit în două parcele, cu consecința diminuării valorii economice.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova. Prin Decizia nr. 355 din 03 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamanților, obligând pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON către aceștia și a respins ca nefondat apelul pârâtei. Curtea de apel a reținut că reclamanții au făcut dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și onorarii de expert, iar în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. sunt îndreptățiți la plata acestor cheltuieli.

Cât privește apelul pârâtei, a apreciat că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, acordând reclamanților despăgubirile în strictă conformitate cu aceste prevederi legale, suma de 301.440 RON reprezentând prețul real al terenului ce a făcut obiectul exproprierii. În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea deciziei atacate. În motivarea recursului a susținut că expertul propriu a stabilit un preț corect, că experții desemnați de instanța de fond nu au ținut cont de valoarea terenului la nivelul anului 2009, respectiv de faptul că era vorba despre un teren fără utilități, al cărui preț a crescut artificial, odată cu începerea procedurilor de expropriere.

De asemenea, a criticat decizia atacată și din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată către reclamanți, susținând că nu-i este imputabil faptul că expertiza întocmită de prima comisie de experți nu a fost utilă soluționării cauzei, motiv pentru care s-a și opus efectuării unui nou raport de expertiză. Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul de ne legalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed: Legea nr. 33/1994 stabilește în Capitolul IV "Exproprierea și stabilirea despăgubirilor" procedura de soluționare a cererilor de expropriere. Astfel, art. 25 dispune în sensul că pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor supuse exproprierii.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, critica formulată de pârâtă referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de expertiză, precum și la valoarea probatorie a expertizei efectuate de expertul propriu anterior emiterii hotărârilor de expropriere, nu poate fi primită. Instanța de apel a reținut în mod corect respectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, atâta vreme cât textul de lege stabilește în mod neechivoc modul de stabilire a despăgubirilor din perspectiva compunerii comisiei de experți. Instanța nu este ținută de valoarea terenului stabilită în procedura anterioară emiterii hotărârii de expropriere, tocmai pentru că această modalitate de evaluare a fost contestată de reclamanți, situație în care devin incidente dispozițiile art. 25. Or, această procedură a fost respectată întocmai de tribunal.

Cât privește cuantumul despăgubirii, art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabilește că acesta se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, urmând ca experții și instanța să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din zonă, la data întocmirii raportului de expertiză. Raportul de expertiză avut în vedere de instanța de fond a luat în calcul, în stabilirea valorii terenului supus exproprierii, toate aceste elemente, stabilind o valoare medie în funcție de ofertele de vânzare din zonă, de localizare, de caracteristicile fizice și economice. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile, prețul terenului a fost stabilit la data efectuării expertizei, astfel încât critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că instanța trebuia să aibă în vedere valoarea aferentă anului 2009 se privește ca nefondată.

Critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiată. În mod corect instanța de apel a reținut că atâta vreme cât pârâta a căzut în pretenții, cererea reclamanților de acordarea a cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă. Dacă nu se poate constata o culpă a recurentei-pârâte față de împrejurarea că prima comisie de experți nu a stabilit un preț comun al terenului supus exproprierii, în mod categoric o asemenea culpă nu se poate reține nici în sarcina reclamanților. Cum instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata unei despăgubiri diferite de cea stabilită prin hotărârile de expropriere, reclamanții sunt îndreptățiți a obține de la partea care a căzut în pretenții toate cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea procesului în care au triumfat.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii hotărârii instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - DRDP Craiova împotriva Deciziei nr. 355 din 03 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011. Procesat de GGC - AA