ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7366/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 244 din 03 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 6522/101/2009*, s-a admis acțiunea privind pe reclamanta SC F.S. SA și pe pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Șimian, așa cum a fost precizată. Au fost modificate parțial hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 42, 43, 44 și 45/2009 cu privire la cuantumul despăgubirilor, în sensul că s-a stabilit cuantumul acestora la suma de 27.071 euro și a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, la plata acestei sume.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Șimian. A fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta a fost proprietara suprafeței de teren de 866 m.p. ce a făcut obiectul exproprierii pentru construirea variantei de ocolire a municipiului Drobeta Turnu Severin, conform H.G.

nr. 1009 din 02 august 2006. Prin hotărârile nr. 42, 43, 44, 45 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Șimian, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat consemnarea despăgubirii aferentă terenului arabil în suprafață de 866 m.p., situat în comuna Șimian, județ Mehedinți, cuantumul despăgubirii fiind de 6.062 euro - respectiv 7 euro/m.p. Cuantumul acestor despăgubiri a fost stabilit de către expertul evaluator desemnat de către pârâtă prin aplicarea metodei comparației de piață, metodă ce este de bază pentru estimarea terenurilor agricole, cum este și terenul ce a fost propus pentru expropriere. Prin expertiza dispusă de instanță, expertiză efectuată de cei trei experți desemnați de instanță și de fiecare parte, valoarea despăgubirilor pentru parcela de 866 m.p.

situată în comuna Șimian a fost stabilită între 30 și 50 euro/m.p. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la cuantumul despăgubirilor ce se vor acorda pentru terenurile ce fac obiectul exproprierii, trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând imobilele de același fel, de data întocmirii expertizei, precum și de daunele aduse proprietarului. Se apreciat că experții desemnați au ținut seama, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, pornind de la prețurile tranzacționate sau ofertele de preț din zona respectivă. Aceeași experți au constatat că nu se impune și acordarea de despăgubiri pentru daunele aduse proprietarului în urma exproprierii întrucât, în acest caz, exproprierea s-a făcut parțial, iar partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare prin executarea centurii ocolitoare.

Procedând la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Șimian, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța a constatat că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce succed. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004 hotărârile privind exproprierile și stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate sunt emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 de pe lângă consiliile locale. Prin cererea dedusă judecății se solicită modificarea hotărârilor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Șimian cu privire la cuantumul despăgubirilor, situație în care, întrucât litigiul vizează un act emis de această entitate, ea dobândește calitatea procesuală pasivă.

În ceea ce privește petitul având ca obiect plata prejudiciului cauzat societății ca urmare a eliberării terenului de butași de trandafiri, acesta urmează a fi respins întrucât nu au fost furnizate probe în sensul dovedirii acestora. În raport de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea, motiv pentru care a fost admisă, au fost modificate parțial hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 42, 43, 44, 45/2009 cu privire la cuantumul despăgubirilor, în sensul că s-a stabilit cuantumul acestora la suma de 27.071 euro și a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, la plata acestei sume.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Șimian. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin decizia civilă nr. 16 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, în contradictoriu cu reclamanta SC F.S.

SA și cu pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Șimian. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Conformându-se dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize de către trei experți, unul desemnat de instanță (P.O.), iar ceilalți doi fiind propuși de părți (B.Ș. propus de către reclamantă și I.M. propus de pârâtă). Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, experții au stabilit că valoarea unui metru pătrat de teren este cuprinsă între 30 și 50 de euro.

La stabilirea acestui cuantum, experții au avut în vedere următoarele împrejurări: - terenul se află în imediata apropiere a municipiului, într-o zonă în plină dezvoltare, realizarea centurii de ocolire a Municipiului Drobeta Turnu Severin având drept consecință dezvoltarea zonei; - pentru terenul din imediata vecinătate s-a emis certificatul de urbanism din 22 martie 2011, în scopul construirii unui Parc Industrial aferent municipiului; - din analiza pieței imobiliare din zonă s-a constatat că valoarea terenurilor din zonă a crescut și ca urmare introducerii în intravilanul municipiului a fâșiilor de teren amplasate de o parte și de alta a drumului Calea T.J. În prezent, porțiunea de teren extravilan cuprinsă între viitoarea centură și oraș este propusă pentru a fi introdusă în intravilan, astfel că prețurile și ofertele de vânzare ale acestor terenuri au crescut foarte mult.

De asemenea, experții, folosind martori credibili și informații precise din anunțurile imobiliare privind vânzările și cumpărările de teren din zonă au determinat, prin metoda comparației, acest cuantum. Față de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că suma stabilită prin expertiza dispusă de către instanța de fond și însușită de către instanță reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire pentru suprafețele de teren expropriate, în sensul art. 481 C. civ. și art. 1 din Legea nr. 33/1994 și răspunde exigenței impusă de dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege, potrivit căreia despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, la calculul despăgubirilor, experții și instanța ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, instanța de apel a respins apelul pârâtului, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, ca legală și temeinică. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor de recurs formulate, pârâtul arată că prin hotărârea nr. 42-45 din 02 iunie 2009, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a expropriat pentru o cauză de utilitate publică mai multe terenuri necesare realizării obiectivului „Centura de ocolire a municipiului Drobeta Turnu Severin”.

Terenul în litigiu, la data începerii negocierilor privind exproprierea, avea un preț de piață foarte scăzut întrucât nu exista cerere pe piața imobiliară pentru terenurile din această zonă. În baza expertizei întocmită de expert evaluator desemnat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova s-a stabilit un preț mediu, cât și un preț distinct pentru cei care aveau condiții de creștere a prețului.

Experții desemnați de instanța de fond nu au ținut cont de valoarea reală a terenului așa cum prevede art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 nici pentru anul 2011. Despăgubirile acordate de expropriator au fost evaluate de un expert evaluator ANEVAR, care a avut în vedere statutul juridic al pământului, teren aflat în comuna Șimian, teren arabil fără utilități, de care experții numiți în instanța de fond nu au ținut cont și nu au pus în discuție expertiza care a stat la baza acordării de despăgubiri celor care au fost expropriați. Desigur, odată cu începerea procedurilor de expropriere prețul terenurilor a crescut artificial, ajungând aproape de trei ori prețul oferit de expropriator. Terenurile au devenit atractive numai pentru cei care au dorit, odată cu construirea centurii, să desfășoare activități comerciale întrucât, așa cum s-a precizat, terenul în cauză nu are utilități care să justifice prețul enorm acordat de către comisia de experți.

Experții numiți de instanța de fond au stabilit un preț comun de 31,26 euro/m.p., fără a justifica concret din ce reiese acest preț. Instanța nu a dorit să ia în considerare nici expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, conform art. 77 alin. (5) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare. Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, în calitatea sa de expropriator, a considerat ca temeinică expertiza efectuată la data exproprierii și a solicitat instanței de fond menținerea expertizei de la data exproprierii. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este fondat, urmând să îl respingă, pentru considerentele ce succed: Principala critică de nelegalitate formulată prin motivele de recurs vizează nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, sens în care se susține că experții desemnați de instanța de fond nu au ținut cont de valoarea reală a terenului expropriat, stabilind un preț comun de 31,26 euro/m.p., fără a justifica concret din ce reiese acest preț. Art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Prin urmare, criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care în art. 26 stipulează că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului acestor despăgubiri, atât experții, cât și instanța vor ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile depuse de acestea. În speță, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în primă instanță experții, având în vedere o serie de împrejurări expres menționate, au stabilit că valoarea unui metru pătrat de teren este cuprinsă între 30 și 50 euro, folosind metoda comparației în determinarea acestui cuantum.

Recurentul pârât nu arată, în concret, de ce experții desemnați de instanța de fond nu au ținut cont de valoarea reală a terenului, respectiv de ce expertiza judiciară nu răspunde exigenței impusă de dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din lege, în condițiile în care experții au detaliat împrejurările în raport de care au găsit că despăgubirea propusă reflectă valoarea reală a imobilului. Prin urmare, constatându-se că nu sunt incidente în recurs motive de modificare a hotărârii atacate, nefiind aplicabil art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârât în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei civile nr. 16 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.