ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3423/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3

decembrie 2008, reclamanții B.N., P.E., B.C. și B.P. au chemat în judecată pe

pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local

Drobeta Turnu Severin, Prefectura județului Mehedinți și Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (pe viitor, C.N.A.D.N.R.), prin

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova solicitând să fie obligați la

plata unei despăgubiri juste pentru terenul în suprafață de 544 m.p.,

expropriat de stat pentru construirea variantei ocolitoare a Municipiului

Drobeta Turnu Severin.

Prin sentința civilă

nr. 202 din 15 iulie 2009, Tribunalul Mehedinți a admis cererea și a stabilit

în sarcina pârâtului Statul Român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA, obligația

de a plăti reclamanților, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii, o despăgubire în cuantum de 6.528 euro, la cursul Băncii

Naționale a României, reprezentând contravaloarea terenului expropriat, în

suprafață de 544 m.p., situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, ce se

identifică în Tarlaua XX, sub număr cadastral AA.

Prin aceeași sentință

s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva Statului Român,

reprezentat prin Ministerul Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale

pasive, precum și cererea de plată a cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.

Referitor la

cuantumul despăgubirii cuvenite reclamanților, instanța a reținut că valoarea

stabilită de expropriator este derizorie și că valoarea reală a bunului

expropriat este cea stabilită, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1)

și (2) și art. 27 din Legea nr. 33/1994, prin raportul de expertiză efectuat în

cauză.

Prin decizia civilă

nr. 311 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de

reclamanți și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, ca nefondate, pentru aceleași

considerente reținute și de prima instanță.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. SA, invocând ca temei de drept

dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ.

În motivarea

recursului pârâta prezintă împrejurările de fapt în care s-a emis hotărârea de

despăgubire a reclamanților pentru terenul expropriat, din 19 februarie 2008,

inclusiv criteriile avute în vedere de experți la stabilirea, la acel moment a

despăgubirii, cu mențiunea că astfel de terenuri, de natura celui expropriat

din patrimoniul reclamanților, au devenit atractive pentru cumpărători, abia

după declanșarea procedurilor de expropriere.

Pârâta susține, fără

a argumenta, că instanțele de fond nu au ținut cont și de expertiza întocmită

de expertul evaluator desemnat de expropriator și solicită a se dispune

schimbarea hotărârilor și stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților în

raport de concluziile acestui expert.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept, recursul

este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de

modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în

scris și numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Obligația părții de a

arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În speța supusă

analizei, se constată că pârâta nu formulează nicio critică de nelegalitate la

adresa hotărârilor instanțelor de fond ci se rezumă să prezinte anumite aspecte

de fapt ale cauzei și să își exprime nemulțumirea cu privire la cuantumul

despăgubirii stabilite în sarcina sa de instanțele de fond.

Or, s

impla nemulțumire a

unei părți față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea sau

modificarea acesteia, legiuitorul impunând părții nemulțumite obligația de a-și

fundamenta nemulțumirea și de a-și întemeia recursul pe cel puțin unul din

motivele prevăzute limitativ de lege.

În acest context al

analizei este de menționat și că dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.,

potrivit cu care părțile puteau solicita casarea „când hotărârea se întemeiază

pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor

administrate”, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138 din 14 septembrie 2000, caz

în care criticile aduse modalității de apreciere a probatoriilor, inclusiv a concluziilor

rapoartelor de expertiză, scapă controlului instanței de recurs.

Așa fiind, cum pârâta

nu s-a conformat exigențelor impuse de legiuitor pentru exercițiul acestei căi

extraordinare de atac, în sensul că nu a indicat în cererea sa vreunul din motivele

de casare și modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat

nici critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor din oficiu

într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal

sus-menționat, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului.

Cum pârâta a căzut în

pretenții, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi obligată la

plata sumei de 500 RON, diminuate în raport de sancțiunea incidentă căii de

atac și calitatea apărărilor invocate prin întâmpinare de reclamanții

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova

împotriva deciziei nr. 311 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta să

plătească intimaților reclamanți B.C., B.N., B.P. și P.E. suma de 500 RON,

cheltuieli de judecată din recurs, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.