ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3423/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2008, reclamanții B.N., P.E., B.C. și B.P. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local Drobeta Turnu Severin, Prefectura județului Mehedinți și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (pe viitor, C.N.A.D.N.R.), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova solicitând să fie obligați la plata unei despăgubiri juste pentru terenul în suprafață de 544 m.p., expropriat de stat pentru construirea variantei ocolitoare a Municipiului Drobeta Turnu Severin. Prin sentința civilă nr. 202 din 15 iulie 2009, Tribunalul Mehedinți a admis cererea și a stabilit în sarcina pârâtului Statul Român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R.

SA, obligația de a plăti reclamanților, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, o despăgubire în cuantum de 6.528 euro, la cursul Băncii Naționale a României, reprezentând contravaloarea terenului expropriat, în suprafață de 544 m.p., situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, ce se identifică în Tarlaua XX, sub număr cadastral AA. Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și cererea de plată a cheltuielilor de judecată, ca nedovedite. Referitor la cuantumul despăgubirii cuvenite reclamanților, instanța a reținut că valoarea stabilită de expropriator este derizorie și că valoarea reală a bunului expropriat este cea stabilită, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) și (2) și art. 27 din Legea nr. 33/1994, prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

Prin decizia civilă nr. 311 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de reclamanți și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, ca nefondate, pentru aceleași considerente reținute și de prima instanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. SA, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ. În motivarea recursului pârâta prezintă împrejurările de fapt în care s-a emis hotărârea de despăgubire a reclamanților pentru terenul expropriat, din 19 februarie 2008, inclusiv criteriile avute în vedere de experți la stabilirea, la acel moment a despăgubirii, cu mențiunea că astfel de terenuri, de natura celui expropriat din patrimoniul reclamanților, au devenit atractive pentru cumpărători, abia după declanșarea procedurilor de expropriere.

Pârâta susține, fără a argumenta, că instanțele de fond nu au ținut cont și de expertiza întocmită de expertul evaluator desemnat de expropriator și solicită a se dispune schimbarea hotărârilor și stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților în raport de concluziile acestui expert. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. În speța supusă analizei, se constată că pârâta nu formulează nicio critică de nelegalitate la adresa hotărârilor instanțelor de fond ci se rezumă să prezinte anumite aspecte de fapt ale cauzei și să își exprime nemulțumirea cu privire la cuantumul despăgubirii stabilite în sarcina sa de instanțele de fond. Or, s impla nemulțumire a unei părți față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea sau modificarea acesteia, legiuitorul impunând părții nemulțumite obligația de a-și fundamenta nemulțumirea și de a-și întemeia recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege. În acest context al analizei este de menționat și că dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc.

civ., potrivit cu care părțile puteau solicita casarea „când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138 din 14 septembrie 2000, caz în care criticile aduse modalității de apreciere a probatoriilor, inclusiv a concluziilor rapoartelor de expertiză, scapă controlului instanței de recurs. Așa fiind, cum pârâta nu s-a conformat exigențelor impuse de legiuitor pentru exercițiul acestei căi extraordinare de atac, în sensul că nu a indicat în cererea sa vreunul din motivele de casare și modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat nici critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus-menționat, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului.

Cum pârâta a căzut în pretenții, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi obligată la plata sumei de 500 RON, diminuate în raport de sancțiunea incidentă căii de atac și calitatea apărărilor invocate prin întâmpinare de reclamanții .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 311 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta să plătească intimaților reclamanți B.C., B.N., B.P. și P.E. suma de 500 RON, cheltuieli de judecată din recurs, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.