ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3286/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 207/CA din 23 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta C.A., prin procurator B.V., în contradictoriu

cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

instanța dispunând obligarea pârâtului să transmită dosarul evaluatorului sau

societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare,

privind imobilul din Iași, județul Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că deși Legea nr. 247/2005 nu stabilește un termen pentru finalizarea

procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de

emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, această împrejurarea nu

poate constitui un motiv de tergiversare a soluționării dosarului, în

condițiile în care dreptul la soluționare într-un termen rezonabil reprezintă o

garanție atât în procedura prealabilă cât și în contencios statuat ca atare în

Convenția Drepturilor Omului.

A mai apreciat instanța fondului că în cauză nu se

poate reține susținerea pârâtului relativă la incidența Legii nr. 554/2004,

reclamanta solicitând a fi înaintată întreaga documentație unui evaluator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând soluția

pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că prin

adresa nr. 118073 din 06 ianuarie 2010 Primăria Municipiului Iași a adus la

cunoștință faptul că potrivit actelor de vânzare cumpărare aflate la dosar,

întinderea suprafeței de teren rămase în proprietate este de 473 mp, suprafață

diferită de cea menționată în anexa Decretului de expropriere nr. 235/1977,

respectiv în cuprinsul art. 1 al Dispoziției nr. 1933/2006, aspect comunicat și

reclamantei în vederea clarificării acestuia.

A mai susținut recurenta că etapa evaluării este

condiționată de completarea dosarului cu documente privind descrierea

construcției demolate, precum și de clarificarea aspectelor legate de suprafața

terenului notificat, urmând ca ulterior dosarul să fie să fie transmis spre

evaluare.

S-a mai opinat că în speță nu sunt incidente

prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin

cererea adresată instituției s-a solicitat eliberarea unui act administrativ în

baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede

mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând

titlul de despăgubire.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta C.A. a solicitat,

în contradictoriu cu Starul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, obligarea pârâtului să transmită dosarul în vederea întocmirii

raportului de evaluare privind imobilul situat în Iași, județul Iași.

În raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din

Capitolul

V

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea

specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de

fond a obligat în mod corect recurentul-pârât să transmită dosarul către

evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, aceasta fiind o etapă

premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Susținerile recurentului-pârât în sensul că evaluarea

nu se poate realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la individualizarea

imobilului notificat nu pot fi reținute, datele necesare pentru inițierea

procedurii de evaluare fiind în realitate informații pe care le poate obține și

evaluatorul în teren.

De altfel, prin întâmpinarea depusă în recurs,

intimata-reclamantă C.A. a precizat că, ulterior promovării căii de atac,

pârâta a înaintata dosarul evaluatorului, la data de 19 martie 2010 fiind

predat cu proces - verbal Raportul de evaluare solicitat în aplicarea art. 16

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Recurentul - pârât a depus

concluzii scrise, prin care a învederat de asemenea că, în urma clarificării

aspectelor legate de descrierea construcțiilor, dosarul nr. 24159/CC a fost

trimis spre evaluare, fiind efectuată și lucrarea de specialitate, urmând ca

acesta să fie supus spre aprobare în vederea emiterii deciziei conținând titlul

de despăgubire în favoarea intimatei - reclamante.

La dosarul cauzei au fost

depuse Raportul de evaluare privind imobilul situat în municipiul Iași, precum

și procesul verbal de predare - primire a raportului solicitat de pârât în

aplicarea art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Având în vedere situația

relevată, precum și documentele ce atestă soluționarea de către pârât a

pretenției deduse judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat de

Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 207/CA din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 iunie 2010.