ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3286/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 207/CA din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C.A., prin procurator B.V., în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța dispunând obligarea pârâtului să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare, privind imobilul din Iași, județul Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că deși Legea nr. 247/2005 nu stabilește un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, această împrejurarea nu poate constitui un motiv de tergiversare a soluționării dosarului, în condițiile în care dreptul la soluționare într-un termen rezonabil reprezintă o garanție atât în procedura prealabilă cât și în contencios statuat ca atare în Convenția Drepturilor Omului. A mai apreciat instanța fondului că în cauză nu se poate reține susținerea pârâtului relativă la incidența Legii nr. 554/2004, reclamanta solicitând a fi înaintată întreaga documentație unui evaluator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că prin adresa nr. 118073 din 06 ianuarie 2010 Primăria Municipiului Iași a adus la cunoștință faptul că potrivit actelor de vânzare cumpărare aflate la dosar, întinderea suprafeței de teren rămase în proprietate este de 473 mp, suprafață diferită de cea menționată în anexa Decretului de expropriere nr. 235/1977, respectiv în cuprinsul art. 1 al Dispoziției nr. 1933/2006, aspect comunicat și reclamantei în vederea clarificării acestuia. A mai susținut recurenta că etapa evaluării este condiționată de completarea dosarului cu documente privind descrierea construcției demolate, precum și de clarificarea aspectelor legate de suprafața terenului notificat, urmând ca ulterior dosarul să fie să fie transmis spre evaluare.

S-a mai opinat că în speță nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererea adresată instituției s-a solicitat eliberarea unui act administrativ în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Starul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului să transmită dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare privind imobilul situat în Iași, județul Iași.

În raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat în mod corect recurentul-pârât să transmită dosarul către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, aceasta fiind o etapă premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Susținerile recurentului-pârât în sensul că evaluarea nu se poate realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la individualizarea imobilului notificat nu pot fi reținute, datele necesare pentru inițierea procedurii de evaluare fiind în realitate informații pe care le poate obține și evaluatorul în teren.

De altfel, prin întâmpinarea depusă în recurs, intimata-reclamantă C.A. a precizat că, ulterior promovării căii de atac, pârâta a înaintata dosarul evaluatorului, la data de 19 martie 2010 fiind predat cu proces - verbal Raportul de evaluare solicitat în aplicarea art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Recurentul - pârât a depus concluzii scrise, prin care a învederat de asemenea că, în urma clarificării aspectelor legate de descrierea construcțiilor, dosarul nr. 24159/CC a fost trimis spre evaluare, fiind efectuată și lucrarea de specialitate, urmând ca acesta să fie supus spre aprobare în vederea emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea intimatei - reclamante. La dosarul cauzei au fost depuse Raportul de evaluare privind imobilul situat în municipiul Iași, precum și procesul verbal de predare - primire a raportului solicitat de pârât în aplicarea art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Având în vedere situația relevată, precum și documentele ce atestă soluționarea de către pârât a pretenției deduse judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 207/CA din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2010.