ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2162/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 816 din 09 octombrie 2008, Tribunalul Ialomița a respins ca tardiv formulată contestația reclamantului P.D. împotriva Dispoziției nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Slobozia potrivit Legii nr. 10/2001. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pe baza actelor eliberate de Administrația Financiară Slobozia sub nr. 278 din 31 iulie 1992 și nr. 403 din 07 august 1995 de R.A. de G.C. și L. Slobozia, reclamantul a notificat Primarul Municipiului Slobozia pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri) pentru diferența de teren intravilan în suprafață de 625 mp, conform Legii nr. 247/2005.

Notificarea reclamantului s-a înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Slobozia sub nr. 29089 la data de 15 august 2005 și respectiv, sub nr. 40202 din 07 noiembrie 2005, în mod direct, fără a fi adresată pe calea executorului judecătoresc, astfel cum legea specială dispune. Prin adresa nr. 40371 din 15 noiembrie 2005, Primarul Municipiului Slobozia a comunicat reclamantului respingerea notificării ca tardiv formulate. Instituția Prefectului Județului Ialomița, prin adresa nr. 1649 din 12 decembrie 2005 ca și Direcția pentru Coordonarea și Controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietăților funciare, prin adresa nr. 16139 din 10 noiembrie 1996, urmare memoriilor adresate de reclamant, îi comunică acestuia același punct de vedere.

Pentru constatarea tardivității contestației formulate de reclamant, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 247/2005, dispoziția primarului de respingere a notificării poate fi atacată la tribunal în 30 de zile de la comunicare. În cauză, reclamantul a depășit cu mult termenul limită prevăzut de legiuitor de a ataca în justiție dispoziția primarului de respingere a notificării sale, motiv pentru care contestația acestuia a fost respinsă ca tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, la data de 12 noiembrie 2008, în termen legal. Prin Decizia civilă nr. 132A din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prin motivele de apel formulate reclamantul nu a criticat soluția primei instanțe sub aspectul excepției de tardivitate ce a fost reținută, ci acesta a formulat motive vizând fondul cauzei, susținând argumente pentru care se consideră îndreptățit să i se restituie diferența de teren de 625 mp pe care a solicitat-o prin notificarea nr. 29089 din 15 august 2005 adresată Consiliului Local al Municipiului Slobozia. S-a reținut de către instanța de control judiciar, cenzurarea soluției primei instanțe poate opera numai cu privire la chestiunile de drept dezlegate de instanța de fond. Ca atare, se poate verifica numai legalitatea admiterii excepției tardivității contestației formulate de reclamant, nu și temeinicia fondului pretențiilor acestuia cu privire la restituirea terenului în suprafață de 625 mp.

Apelantul a recunoscut că la data de 15 noiembrie 2005 i s-a comunicat hotărârea Primarului Municipiului Slobozia de respingere ca tardivă a notificării sale înregistrate sub nr. 40371 din 08 noiembrie 2005, comunicare anexată motivelor de apel. Ca atare, s-a apreciat în mod corect instanța de fond a reținut că termenul pentru formularea contestației de 30 de zile prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost depășit cu mult (contestația fiind înregistrată la 07 iulie 2008) și în mod legal, s-a respins contestația ca tardiv formulată. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că a adresat Primăriei Municipiului Slobozia cererea nr. 40202 din 7 decembrie 2005 la care i s-a răspuns prin adresa nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 pe care a contestat-o la primărie, unde a fost înregistrată sub nr. 46497 din 27 decembrie 2006. În cuprinsul contestației a învederat că fiul său este cel care s-a ocupat de cererea privind restituirea terenului de 625 mp, cerere care a fost respinsă prin adresa nr. 46497 din 17 martie 2006 și care i-a fost comunicată la 22 martie 2006, data poștei; contestația pe care a formulat-o împotriva dispozițiilor de respingere a pretențiilor sale a fost adresată Primăriei la 26 martie, iar la aceasta nu a primit vreun răspuns nici până în prezent.

Recurentul mai arată că deși nu a cerut restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001, ci în temeiul Legii nr. 247/2005 care a modificat art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel încât era în termen să formuleze notificarea în baza acestui din urmă act normativ. Or, potrivit art. 29 din Legea nr. 247/2005 (iar nu art. 26 din Legea nr. 10/2001, cum au reținut instanțele), termenul de contestare a dispoziției este de 30 de zile de la comunicare, iar recurentul susține că nu a primit răspuns de la Primărie nici până la această dată, astfel încât era în termen să formuleze contestația. Prin urmare, instanța de apel în mod nelegal s-a raportat la art. 26 din Legea nr. 10/2001, modificată, iar nu la Legea nr. 247/2005.

S-au anexat motivelor de recurs, ca și ulterior, pe parcursul judecării recursului, înscrisuri existente la dosarul cauzei: adresa nr. 46497 din 17 martie 2006 emisă de Consiliul Local al Municipiului Slobozia, adresa nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 a aceluiași emitent, adresele nr. 985 din 21 iulie 2006 și nr. 1392 din 13 septembrie 2006 emise de Instituția Prefectului, adresa nr. 37043 din 7 noiembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, adresa nr. 695179 din 4 septembrie 2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, adresa Instituției Prefectului nr. 1585 și 1649 din 12 decembrie 2005. Recursul formulat este nefondat. Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând în baza acestora decizia recurată, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul reclamant se află în situația de a fi formulat notificarea nr. 29089 la data de 15 august 2005 și respectiv, nr. 40202 din 07 noiembrie 2005 (ca și alte cereri sau memorii adresate direct Primăriei Municipiului Slobozia ori Consiliului Local al Municipiului Slobozia sau Instituției Prefectului, care au fost înregistrate cu numere distincte) prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de teren de 625 mp, situat în Municipiul Slobozia, imobil ce a fost preluat prin Decretul de expropriere nr. 239/26 august 2008. Așa fiind, situația de fapt dedusă judecății era susceptibilă de evaluare în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată și republicată (art. 2 și 11 din lege), astfel cum corect au încadrat instituțiile sesizate și a confirmat și instanța de apel.

Drept urmare, termenul pentru depunerea notificării este cel reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 modificată (1 an de la data intrării în vigoare a legii), iar acesta a expirat la 14 februarie 2002. Aplicabil fiind actul normativ indicat, și pentru contestarea dispoziției emise de entitatea notificată trebuiau observate normele cu acest conținut, termenul pentru formularea contestației fiind cel prescris de legea specială, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, anume, 30 de zile de la comunicarea dispoziției (a răspunsului prin care i se aducea la cunoștință petentului că notificarea sa este tardiv formulată, prin adresele anterior enumerate).

Or, deși recurentul a primit aceste adrese încă din 15 noiembrie 2005 (sau în septembrie 2006) prin care i se comunica tardivitatea demersului său (din punct de vedere al respectării termenului de notificare), contestația formulată la data de 7 iulie 2008, apare în mod evident ca tardiv formulată, față de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Recurentul este în eroare cu privire la reglementarea unui nou termen de formulare a cererilor privind măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat prin expropriere, prevalându-se de termenul introdus prin art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, întrucât acest termen privea domeniul de aplicare al legii modificate prin Titlul VI din Legea nr. 247/2005, respectiv, Legea nr. 1/2000, lege privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere; pe lângă această precizare, se impune și aceea că, instanțele anterioare nu au analizat legalitatea și temeinicia dispoziției contestate (cu privire la tardivitatea notificării), datorită admiterii excepției peremptorii, dirimante privind tardivitatea formulării contestației, care a făcut de prisos cercetarea contestației pe fond, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat reclamantul P.D. împotriva Deciziei nr. 132A din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2010.