ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2162/2010

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 816 din 09 octombrie

2008, Tribunalul Ialomița a respins ca tardiv formulată contestația

reclamantului P.D. împotriva Dispoziției nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 emisă

de Primăria Slobozia potrivit Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că pe baza actelor eliberate de

Administrația Financiară Slobozia sub nr. 278 din 31 iulie 1992 și nr. 403 din

07 august 1995 de R.A. de G.C. și L. Slobozia, reclamantul a notificat Primarul

Municipiului Slobozia pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

(despăgubiri) pentru diferența de teren intravilan în suprafață de 625 mp,

conform Legii nr. 247/2005.

Notificarea

reclamantului s-a înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Slobozia sub

nr. 29089 la data de 15 august 2005 și respectiv, sub nr. 40202 din 07

noiembrie 2005, în mod direct, fără a fi adresată pe calea executorului

judecătoresc, astfel cum legea specială dispune.

Prin adresa nr. 40371

din 15 noiembrie 2005, Primarul Municipiului Slobozia a comunicat reclamantului

respingerea notificării ca tardiv formulate.

Instituția

Prefectului Județului Ialomița, prin adresa nr. 1649 din 12 decembrie 2005 ca

și Direcția pentru Coordonarea și Controlul aplicării legislației din domeniul

restituirii proprietăților funciare, prin adresa nr. 16139 din 10 noiembrie

1996, urmare memoriilor adresate de reclamant, îi comunică acestuia același

punct de vedere.

Pentru constatarea

tardivității contestației formulate de reclamant, prima instanță a reținut că

potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 247/2005, dispoziția primarului de

respingere a notificării poate fi atacată la tribunal în 30 de zile de la

comunicare.

În cauză, reclamantul

a depășit cu mult termenul limită prevăzut de legiuitor de a ataca în justiție

dispoziția primarului de respingere a notificării sale, motiv pentru care

contestația acestuia a fost respinsă ca tardiv formulată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul, la data de 12 noiembrie 2008, în termen

legal.

Prin Decizia civilă

nr. 132A din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apelul a fost respins ca

nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că prin motivele de apel formulate

reclamantul nu a criticat soluția primei instanțe sub aspectul excepției de

tardivitate ce a fost reținută, ci acesta a formulat motive vizând fondul

cauzei, susținând argumente pentru care se consideră îndreptățit să i se

restituie diferența de teren de 625 mp pe care a solicitat-o prin notificarea

nr. 29089 din 15 august 2005 adresată Consiliului Local al Municipiului

Slobozia.

S-a reținut de către

instanța de control judiciar, cenzurarea soluției primei instanțe poate opera

numai cu privire la chestiunile de drept dezlegate de instanța de fond.

Ca atare, se poate

verifica numai legalitatea admiterii excepției tardivității contestației

formulate de reclamant, nu și temeinicia fondului pretențiilor acestuia cu

privire la restituirea terenului în suprafață de 625 mp.

Apelantul a

recunoscut că la data de 15 noiembrie 2005 i s-a comunicat hotărârea Primarului

Municipiului Slobozia de respingere ca tardivă a notificării sale înregistrate

sub nr. 40371 din 08 noiembrie 2005, comunicare anexată motivelor de apel.

Ca atare, s-a

apreciat în mod corect instanța de fond a reținut că termenul pentru formularea

contestației de 30 de zile prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost

depășit cu mult (contestația fiind înregistrată la 07 iulie 2008) și în mod

legal, s-a respins contestația ca tardiv formulată.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul a arătat că a adresat Primăriei Municipiului

Slobozia cererea nr. 40202 din 7 decembrie 2005 la care i s-a răspuns prin

adresa nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 pe care a contestat-o la primărie, unde

a fost înregistrată sub nr. 46497 din 27 decembrie 2006.

În cuprinsul

contestației a învederat că fiul său este cel care s-a ocupat de cererea

privind restituirea terenului de 625 mp, cerere care a fost respinsă prin

adresa nr. 46497 din 17 martie 2006 și care i-a fost comunicată la 22 martie

2006, data poștei; contestația pe care a formulat-o împotriva dispozițiilor de

respingere a pretențiilor sale a fost adresată Primăriei la 26 martie, iar la

aceasta nu a primit vreun răspuns nici până în prezent.

Recurentul mai arată

că deși nu a cerut restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001, ci în

temeiul Legii nr. 247/2005 care a modificat art. 21 din Legea nr. 10/2001,

astfel încât era în termen să formuleze notificarea în baza acestui din urmă

act normativ.

Or, potrivit art. 29

din Legea nr. 247/2005 (iar nu art. 26 din Legea nr. 10/2001, cum au reținut

instanțele), termenul de contestare a dispoziției este de 30 de zile de la

comunicare, iar recurentul susține că nu a primit răspuns de la Primărie nici

până la această dată, astfel încât era în termen să formuleze contestația.

Prin urmare, instanța

de apel în mod nelegal s-a raportat la art. 26 din Legea nr. 10/2001,

modificată, iar nu la Legea nr. 247/2005.

S-au anexat motivelor

de recurs, ca și ulterior, pe parcursul judecării recursului, înscrisuri

existente la dosarul cauzei: adresa nr. 46497 din 17 martie 2006 emisă de

Consiliul Local al Municipiului Slobozia, adresa nr. 40371 din 15 noiembrie

2005 a aceluiași emitent, adresele nr. 985 din 21 iulie 2006 și nr. 1392 din 13

septembrie 2006 emise de Instituția Prefectului, adresa nr. 37043 din 7

noiembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, adresa nr. 695179 din 4

septembrie 2006 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

adresa Instituției Prefectului nr. 1585 și 1649 din 12 decembrie 2005.

Recursul formulat este

nefondat.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de

recurs și examinând în baza acestora decizia recurată, Înalta Curte constată că

în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul reclamant

se află în situația de a fi formulat notificarea nr. 29089 la data de 15 august

2005 și respectiv, nr. 40202 din 07 noiembrie 2005 (ca și alte cereri sau

memorii adresate direct Primăriei Municipiului Slobozia ori Consiliului Local al

Municipiului Slobozia sau Instituției Prefectului, care au fost înregistrate cu

numere distincte) prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru

diferența de teren de 625 mp, situat în Municipiul Slobozia, imobil ce a fost

preluat prin Decretul de expropriere nr. 239/26 august 2008.

Așa fiind, situația

de fapt dedusă judecății era susceptibilă de evaluare în baza dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, modificată și republicată (art. 2 și 11 din lege), astfel

cum corect au încadrat instituțiile sesizate și a confirmat și instanța de

apel.

Drept urmare,

termenul pentru depunerea notificării este cel reglementat de art. 22 din Legea

nr. 10/2001 modificată (1 an de la data intrării în vigoare a legii), iar

acesta a expirat la 14 februarie 2002.

Aplicabil fiind actul

normativ indicat, și pentru contestarea dispoziției emise de entitatea

notificată trebuiau observate normele cu acest conținut, termenul pentru

formularea contestației fiind cel prescris de legea specială, art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, republicată, anume, 30 de zile de la comunicarea

dispoziției (a răspunsului prin care i se aducea la cunoștință petentului că

notificarea sa este tardiv formulată, prin adresele anterior enumerate).

Or, deși recurentul a

primit aceste adrese încă din 15 noiembrie 2005 (sau în septembrie 2006) prin

care i se comunica tardivitatea demersului său (din punct de vedere al

respectării termenului de notificare), contestația formulată la data de 7 iulie

2008, apare în mod evident ca tardiv formulată, față de dispozițiile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Recurentul este în

eroare cu privire la reglementarea unui nou termen de formulare a cererilor

privind măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat prin

expropriere, prevalându-se de termenul introdus prin art. III din Titlul VI al

Legii nr. 247/2005, întrucât acest termen privea domeniul de aplicare al legii

modificate prin Titlul VI din Legea nr. 247/2005, respectiv, Legea nr. 1/2000,

lege privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole

și forestiere; pe lângă această precizare, se impune și aceea că, instanțele

anterioare nu au analizat legalitatea și temeinicia dispoziției contestate (cu

privire la tardivitatea notificării), datorită admiterii excepției peremptorii,

dirimante privind tardivitatea formulării contestației, care a făcut de prisos

cercetarea contestației pe fond, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere cele

ce preced, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat reclamantul P.D. împotriva Deciziei nr. 132A din 25 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 martie 2010.